Nu știm dacă sonda orbitală Tianwen-1 mai este sau nu activă (pentru că nu a existat nici un comunica oficial privind încheierea misiunii), știm doar că observatorul radioastronomic AMSAT-DL din Bochum (Germania) a interceptat ultimele mesaje radio în 23 decembrie 2025, iar de atunci nu a mai fost interceptată nici o transmisiune radio de echipamentele AMSAT-DL (în banda de 20 de metri) de la sonda marțiană chineză. Asta nu înseamnă că sonda Tianwen-1 nu mai emite, este posibil să emită folosind antenele low-gain și AMSAT-DL să nu poate intercepta respectivul semnal.

2026-045: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 10 martie, la ora 04:19 UTC, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida, satelitul de telecomunicații EchoStar XXV (realizat pe platforma Maxar-1300 și destinat continentului nord-american) pe orbită geostaționară de transfer; SpaceX a folosit treapta primară B1085, care după al 14-lea zbor a fost recuperată din nou pe barja A Shortfall of Gravitas.

Satelitul rusesc Ekspress-AT1, lansat în 15 martie 2014 de o rachetă Proton-M și aflat pe orbită geostaținoară, pare să se rotească necontrolat în jurul centrului de masă; cel puțin asta pare să fie concluzia după ce compania americană s2a systems a publicat un grafic cu luminozitatea satelitului.

În prima misiune a Chinei cu echipaj pe Lună, taikonauții ar putea să aselenizeze în regiunea Rimae Bode, lângă Sinus Aestuum, nu departe de ecuator, pe fața apropiată a Lunii. Regiunea este una destul de netedă, interesantă din punct de vedere geologic și amplasarea o face să fie mai accesibilă unei misiuni de aselenizare, iar asta implică un risc mai scăzut pentru echipaj. O tentativă de aselenizare în vecinătatea craterului Shackleton, aflat aproape de Polul Sud, implică un grad de complexitate mai ridicat al misiunii, deci și riscuri mai mari. Însă decizia finală încă nu a fost luată, Rimae Bode se află pe o listă de potențiale destinații, alături de alte 13 zone, dintr-o selecție inițială de 106.

Conform unui studiu publicat în Space Wheater, cel mai bun moment de a trimite o misiune cu echipaj spre Marte ar fi în timpul unui maxim al activității solare: paradoxal acest lucru ar însemna o expunere de două ori mai redusă a echipajului la radiațiile cosmice, pentru că activitatea solară va reuși să măture o bună parte a radiației venită din afara sistemului nostru solar. Datele au fost furnizate de sonda europeană Trace Gas Orbiter (TGO).

Un meteor spectaculos a putut fi observat în 08 martie, în jurul orei 17:55 UTC, din Olanda, Luxemburg, Franța și Germania și se pare că fragmente de meteorit au fost recuperate din orașul Koblenz, în regiunea Rhineland-Palatinate a Germaniei. Conform unor articole din presă, acoperișul unei case a fost avariat, dar nimeni nu a fost rănit.

2026-044: În data 08 martie, ora 11:00 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.18), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 7-lea zbor al treptei primare B1097, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Începând cu misiunea Artemis IV, racheta SLS va fi echipată cu o treaptă superioară Centaur V, conform ultimelor detalii publice găsite în sistemul federal de achiziții publice din SUA. NASA a luat în considerare la un moment dat și folosirea treptei superioare a rachetei New Glenn a companiei Blue Origin, însă până la urmă s-a decis asupra Centaur V, treapta superioară a rachetei Vulcan, produsă de compania United Launch Alliance. Alimentată tot cu hidrogen și oxigen lichid și propulsată de 2 motoare RL10, Centaur V poate fi mai ușor integrată cu turnul folosit pentru lansare și treapta secundară este deja în producție pentru racheta Vulcan; aceasta dezvoltă o forță de tracțiune dublă comparativ cu actuala treaptă superioară ICPS a SLS, însă este inferioară ca performanță treptei EUS, la dezvoltarea căreia NASA a renunțat.

Observatorul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) a detectat concentrații anormal de ridicare de metanol la suprafața cometei interstelare 3I/ATLAS în timpul unor măsurători efectuate în 2025, când cometa s-a apropiat de Soare. Deși acest compus chimic nu este neobișnuit în compoziția cometelor, concentrația detectată la 3I/ATLAS este mult mai mare decât concentrația detectată în cometele din sistemul nostru solar.

Nava cargo nipon HTV-X1 s-a desprins de Stația Spațială Internațională în 05 martie, la ora 19:26 UTC, când brațul robotic Canadarm a îndepărtat nava de modulul Harmony; o zi mai târziu, în 06 martie, la ora 17:00 UTC, brațul robotic a eliberat nava cargo, care s-a îndepărtat de ISS. Aceasta nu va reveni imediat pe Pământ, ci va mai petrece încă 3 luni pe orbita joasă, pentru o serie de teste demonstrative. În 11 martie, satelitul nipon Tenkoh-2 a fost lansat de la bordul navei. HTV-X1, produsă de Mitsubishi Heavy Industries, a fost lansată în 26 octombrie 2025 de o rachetă H3 și a transportat peste 4 tone de provizii și echipamente pentru echipajul de pe ISS.

Chiar dacă unele trepte primare Falcon 9 au fost recuperate de 20-30 de ori, prețul lansărilor orbitale realizate cu racheta companiei SpaceX nu a scăzut, așa cum ne așteptam, ba chiar a crescut: în ultimii 5 ani, prețul lansărilor de tip rideshare a crescut cu 40%, de la $5K/kg în 2021 la $7K/kg în 2026, în timp ce prețul unei lansări Falcon 9 dedicate a crescut de la $62M în 2021 la $74M în 2026, conform unei analize realizată de Payload.

Congresul SUA solicită ca NASA să renunțe la actuala misiune Mars Sample Return (MSR) și să demareze o altă misiune similară, care să aducă pe Pământ eșantioanele de sol colectate de roverul Perseverance, dar care să nu (mai) depășească 8 miliarde de dolari; participarea internațională este permisă, atâta timp când bugetul nu este depășit și probele aduse rămân în posesia NASA. O altă misiune, separată (cu bugetul aferent), va trimite pe orbita marțiană o sondă nouă, Mars Telecommunications Orbiter (MTO), care să sprijine atât MSR, cât și alte misiuni marțiene, având în vedere îmbătrânirea actualelor sonde aflate pe orbita planetei Marte.

Stația Spațială Internațională (ISS) ar putea rămâne pe orbită până în 2032; cel puțin asta este solicitarea Congresului SUA pentru NASA, însă NASA trebuie să discute acest lucru și cu partenerii internaționali (Roscosmos, ESA, JAXA, CSA), care în prezent au agreat ca ISS să fie retrasă până la finalul anului 2030. Comitetul pentru Știință, Comerț și Transport din Senatul SUA consideră că acest lucru este necesar pentru a permite partenerilor comerciali ai NASA să dezvolte și să lanseze stații spațiile comerciale, plasate pe orbita joasă a Pământului, pentru a nu întrerupe accesul NASA la un laborator orbital. NASA ar urma să își intensifice încă din acest an eforturile pentru a sprijini sectorul privat să dezvolte aceste stații spațiale; este vorba în principal despre Axiom Space, Blue Origin, Vast și Voyager, care își propun să lanseze Axiom Space Station (2027, inițial ca module atașate la ISS, care vor forma ulterior o stație spațială separată), Orbital Reef (2027), Haven-1 (2027) și respectiv Starlab (2028).

În 26 septembrie 2022, pentru prima dată în istorie, o misiune spațială a modificat perioada de rotație a unui corp ceresc în jurul Soarelui: când sonda Double Asteroid Redirection Test (DART) a lovit asteroidul Dimorphos (cu un diametru de 170 de metri), impactul nu a modificat doar perioada de rotație a lui Dimorphos în jurul lui Didymos (805 metri diametru), dar a modificat și perioada de rotație a sistemului Didymos-Dimorphos în jurul Soarelui (care este de 770 de zile). Modificarea nu este mare, dar măsurabilă: o fracțiune de secundă (0.15 secunde). Studiul a fost publicat recent în Science Advances. În prezent, sonda europeană Hera se află în drum spre sistemul Didymos-Dimorphos, pentru a putea observa mai bine urmările impactului cu DART. Hera va ajunge la destinație în luna noiembrie.

ESA a pierdut legătura cu una din sondele Proba-3: în 14–15 februarie, o problemă cu sonda Proba-3 Coronagraph a făcut ce aceasta să își piardă progresiv orientarea, ceea ce a dus la incapacitatea panourile solare de a fi orientate corect pentru încărcarea bateriilor de la bord. Astfel, sonda rămasă fără energie și-a limitat drastic activitatea, pentru a-și conserva energie, întrerupând și comunicațiile cu solul. Inginerii ESA încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat și să restabilească legătura cu sonda. Misiunea Proba-3, lansată în decembrie 2024, constă din două sonde care zboară în formație, pe orbita Pământului. ESA va încerca să folosească cealaltă sondă, Proba-3 Occulter, pentru a determina situația sondei Proba-3 Coronagraph.

Agenția Spațială Europeană (ESA) împreună cu NASA confirmă că asteroidul 2024 YR4 nu va lovi Luna în 22 decembrie 2032, ci va trece la 20000 km distanță de satelitul nostru natural. În februarie au fost efectuate noi observații asupra 2024 YR4, folosind instrumentul Near-Infrared Camera (NIRCam) al telescopului spațial James Webb și împreună cu informațiile obținute de misiunea europeană Gaia (folosite pentru a identifica poziția exact a asteroidului), ESA a calculat mai precis traiectoria acestuia și a redus astfel șansele de coliziune cu Luna de la 4% (rezultate din calculele precedente) la 0%. Asteroidul 2024 YR4 are un diametru de aproximativ 60 de metri și se află în prezent la peste 460 de milioane de kilometri distanță de Pământ.

2026-043: În 05 martie, la ora 23:53 UTC, o rachetă Electron a lansat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1A a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, misiunea Insight At Speed Is A Friend Indeed pentru comapnia BlackSky Global (un nou set de sateliți BlackSky Global).

2026-F04: În 05 martie, la ora 02:10 UTC, o rachetă Kairos a companiei nipone Space One a fost lansată de pe rampa centrului spațial Kii din Kushimoto (Japonia), pentru a trimite pe orbită terestră joasă mai mulți sateliți de mici dimensiuni, inclusiv Tatara-1R al companiei Terra Space; din păcate, la 68.8 secunde după lansare, sistemul de distrugere al vehiculului a fost avariat din cauza unei probleme tehnice a treptei primare, care a făcut ca racheta să devieze de la traiectoria prestabilită; a fost a treia lansare Kairos și al treilea eșec pentru racheta niponă.

2026-042: În data de 04 martie, ora 10:52 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.40), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 25-lea zbor al treptei primare B1080, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

NASA a publicat câteva clarificări oficiale, venite în urma declarațiilor lui Jared Isaacman făcute vineri, 27 februarie. Misiunea Artemis IV va fi prima misiune Artemis care trimite astronauți pe suprafața selenară, în prima parte a anului 2028. În această misiune, SLS va avea o altă treaptă superioară decât ICPS, folosită în primele 3 misiuni Artemis. Misiunea Artemis V va trimite din nou astronauți pe suprafața Lunii în a doua parte a anului 2028, deci planul este ca în 2028 să avem nu una, ci două(!!) aselenizări. Astfel, NASA renunță la ceea ce până acum se numea SLS Block 1B, adică renunță la dezvoltarea Exploration Upper Stage (EUS); nu este clar cu ce va fi înlocuită Interim Cryogenic Propulsion Stage (ICPS) pentru misiunile Artemis IV și V în timpul scurt rămas până în 2028. De asemenea, NASA renunță și la Mobile Launcher 2 (ML-2), platforma de lansare care urma să fie folosită pentru SLS Block 1B/EUS și care a depășit cu mult calendarul și bugetul alocat (deși s-a plătit deja în proporție de 98%, adică 1.6 miliarde de dolari).

Probabil cel mai clar semn că Rusia nu intenționează să renunțe unilateral la Stația Spațială Internațională (ISS) este faptul că au terminat reparațiile rampei de lansare 31/6 de la Baikonur, avariată anul trecut în 27 noiembrie, în timpul lansării misiunii Soiuz MS-28. Roscosmos a anunțat în 03 martie că reparațiile rampei au fost finalizate în 10 februarie și că următoarea lansare de pe rampa 31/6 este programată pentru 22 martie, când nava cargo Progress MS-33 va decola spre Stația Spațială Internațională. Practic misiunile cu echipaj spre ISS nu au avut de suferit, reparațiile s-au realizat într-un timp destul de scurt, ținând cont de condițiile meteorologice din ultimele luni.

După 5 misiuni la bordul Stației Spațiale Internaționale (peste 1110 zile petrecute în spațiu și peste 44 de ore în 7 activități extravehiculare), cosmonautul Oleg Kononenko va fi comandantul misiunii Soiuz MS-31, programată pentru lansare în noiembrie 2027.

ArianeSpace a declarat recent că debutul rachetei Maia, dezvoltată de filiala MaiaSpace, a fost amânat până anul viitor, după ce lansarea inaugurală era așteptată pentru finalul acestui an. Maia urmează să poată lansa cel mult 1.5 tone pe orbita terestră joasă, în configurația în care prima treptă nu este recuperată. Maia va fi lansată de la centrul spațial Kourou din Guiana Franceză, de pe rampa care, în trecut, a fost folosită pentru lansarea rachetelor Soiuz.

2026-041: În data de 02 martie, ora 02:56 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.41), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 26-lea zbor al treptei primare B1078, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

Racheta companiei SpaceX, Falcon 9, a mai stabilit un record în aceste zile: este racheta care, pentru prima dată în istorie, reușește 11 lansări orbitale consecutive, șir neîntrerupt de o lansare a unei alte rachete (de la 2026-031 în 13 februarie, până la 2026-041 în 02 martie). Recordul precedent era împărțit de Falcon 9 (între 29 februarie și 11 martie 2024) și Soiuz-U (18 septembrie și 03 octombrie 1980), fiecare cu câte 6 lansări consecutive. Iar în ritmul actual, în acest an Falcon 9 va depăși Soiuz-U și va deveni racheta cu cele mai multe lansări orbitale din istorie: Soiuz-U a fost lansată de 632 de ori (din care 17 eșecuri), Falcon 9 are deja 607 lansări (din care 1-3 eșecuri, în funcție de criteriile după care definim un eșec).