2026-067: Tot în 30 martie, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg, 119 sateliți pe orbită terestră heliosincronă, în misiunea rideshare Transporter-16; pentru această lansare, SpaceX a folosit treapta primară B1093, aflată la cel de-al 12-lea zbor, treaptă primară recuperată ulterior pe barja Of Course I Still Love You; unul dintre sateliții lansanți a fost și satelitul EMISAR (al 4-lea satelit românesc lansat pe orbită).

2026-066: Luni, 30 martie, a avut loc zborul inaugural al rachetei Lijian-2 (Kinetica-2), dezvoltată de CAS Space, o companie care are legături cu Chinese Academy of Sciences; lansarea a avut loc de pe noua rampă LC140 a centrului spațial Jiuquan; racheta este una de calibru mediu, cu combustibil lichid (spre deosebire de Lijian-1, care era cu combustibil solid), fiecare booster fiind propulsat de 3 motoare YF-102; înălțimea este de 52 de metri și diametrul unui booster este de 3.35 metri. Lijian-2 poate urca 8 tone pe orbită terestră heliosincronă (500 km altitudine) sau 12 tone pe orbita terestră joasă. În prima lansare a fost trimisă pe orbită o navă cargo Qingzhou, care în viitor va fi folosită pentru transport de cargo spre stația spațială chineză Tiangong; de această dată, Qingzhou transportă 27 de exeprimente cu o masă totală de 1.02 tone, care vor fi efectuate la diverse altitudini, între 200-600 km, însă în viitor va putea transporta 1.8 tone spre Tiangong, având un volum presurizat de 27 de metri cubi.

2026-065: În 28 martie, la ora 09:14 UTC, o rachetă Electron a lansat, de pe rampa LC-1 a centrului spațial Mahia, din Noua Zeelandă, doi sateliți europeni, Celeste IOD 1 și 2 (Pathfinder A1 și A2, misiunea Daughter Of The Stars, sateliți care fac parte dintr-o viitoare constelație, denumită Celste LEO-PNT, pentru augmentarea semnalelor de localizare primite de la sateliții Galileo; sateliții sunt realizați de Thales Alenia Space și GMV și orbitează Pământul la 510 km altitudine.

2026-064: O rachetă Changzheng-2C a lansat, în 27 martie, la ora 04:11 UTC, satelitul Shiyan-33 pe orbită terestră heliosincronă, de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Jiuquan.

2026-063: În data 26 martie, ora 23:03 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.17), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 23-lea zbor al treptei primare B1081, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-062: O rachetă Changzheng-2D a lansat, în 25 martie, la ora 22:51 UTC, de pe rampa LC-9 a centrului spațial Taiyuan, 2 sateliți comerciali, cu apertură radar sintetică, SuperView Neo-2 (05 și 06), pentru compania chineză China Siwei Survey, ce urmează să fie folosiți pentru observații ale suprafeți Pământului; sateliții au ajuns cu bine pe orbita terestră joasă.

2026-061: În 23 martie, la ora 17:24 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b (dotată cu o treaptă secundară Fregat-M) a lansat, de pa rampa 43/4 a centrului spațial Plesețk, pe orbită terestră joasă, 16 sateliți Rassvet, ai companiei Byuro-1440, primii dintr-o constelație rusească, care se dorește similară cu Starlink.

Compania niponă ispace anunță o serie de modificări ale viitoarelor misiuni selenare: în 27 martie, ispace anunța că dezvoltă un nou lander, ULTRA, care va fi realizat prin integrarea a două modele la care lucrau până acum separat de filialele din Japonia și din SUA ale companiei. Noul lander va avea și un propulsor nou, ca răspuns la problemele întâmpinate recent de ispace cu vehicul propulsor (și care au dus la întârzieri în dezvoltarea următorului lander). Astfel, prima misiune spre Lună dezvoltată de filiala americană a companiei ispace va avea loc în 2030 (pentru a permite echipei să înlocuiască landerul APEX 1.0 cu ULTRA); denumită inițial Mission 3, aceasta devine acum Mission 5; fosta misiune Mission 4 devine Mission 3 și va zbura în 2028, urmată de Mission 4 în 2029 (ambele dezvoltate de ispace Japonia); în 2027, ispace plănuiește să trimită un satelit pe orbita Lunii.

Nava cargo Progress MS-33, lansată în 22 martie, la ora 11:59 UTC, a andocat în 24 martie, la ora 13:40, la modulul rusesc Poisk al Stației Spațiale Internaționale; andocarea s-a realizat manual, pentru că una din antenele sistemului automat de andocare Kurs nu s-a desfăcut după lansare. A fost prima lansare a unei rachete Soiuz-2.1 după reparațiile rampei 31/6 de la Baikonur, avariată în urma lansării capsulei Soiuz MS-28 din 27 noiembrie 2025.

NASA intenționează să lanseze în următorii ani un nou modul pentru (Stația Spațială Internațională(, la care vor putea andoca alte module ale companiilor private și care în viitor, când ISS va fi retrasă, se vor desprinde de ISS și vor forma o stație spațială independentă. Planul seamănă foarte mult cu planul companiei Axiom Space de a construi Axiom Space Station. Însă NASA este brusc pesimistă cu privire la utilitatea comercială a unor stații spațiale private pentru că, spune NASA, în cei peste 25 de ani de când avem ISS pe orbită, nu a fost identificat nici un proces sau un produs comercial utilizat pe scară largă, care să necesite condițiile oferite de o stație spațială. Asta poate însemna un sprijin financiar mai redus din partea NASA pentru stațiile spațiale pe orbita terestră joasă (LEO), însă NASA spune că nu abandonează ideea de a avea prezență umană pe LEO. În prezent, pe lângă Axiom Space, și alte companii au planuri pentru viitoare stații spațiale comerciale: Vast (Haven-1), Voyager (Starlab) sau Blue Origin (Orbital Reef), însă rămâne de văzut dacă aceste planuri se vor alinia cu viziunea NASA pentru era post-ISS sau dacă respectivele companii vor putea finanța integral o astfel de stație spațială privată.

Compania Intuitive Machines a primit recent un contract de 180 de milioane de dolari pentru a continua să trimită landere pe Lună (în cadrul programului Commercial Lunar Payload Services CLPS), chiar dacă primele două tentative (IM-1 și IM-2), deși nu au fost un eșec total, nici nu pot fi încadrate în categoria misiunilor de succes.

De-a lungul timpului, NASA, împreună cu alte agenții, au cheltuit peste 20 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea unui propulsor nuclear, fără prea mult succes, în principal pentru că nu exista o misiune spațială care să aibă nevoie de el (conform declarațiilor NASA). Chiar recent, DARPA a anulat programul Demonstration Rocket for Agile Cislunar Operations (DRACO) care își propunea să dezvolte și să testeze un motor cu propulsie nucleară pe orbita Pământului în 2027. Acum însă, NASA declară că a găsit și misiunea, dar și vehiculul care să folosească un reactor nuclear: este vorba despre modulul Power and Propulsion Element (PPE), construit de Northrop Grumman și moștenit de la stația spațială lunară Gateway (care la rândul ei l-a moșnenit de la programul Asteroid Redirect Mission, și el anulat în 2017), care va fi folosit în misiunea Skyfall spre Marte (misiune care va fi lansată în 2028). PPE este dotat cu un propulsor ionic, iar NASA dorește ca energia electrică necesară pentru respectivul propulsor să fie furnizată de un reactor nuclear, primul care va fi folosit într-o misiune interplanetară. Misiunea, denumită Skyfall, va trimite 3 elicoptere similare cu Ingenuity, pentru a explora suprafața marțiană. Aceste elicoptere vor fi dotate cu radare și camere foto, pentru a analiza suprafața marțiană și pentru a identifica zone potrivite pentru viitoare misiuni cu echipaj uman. Restul componentelor Gateway care au fost asamblate vor fi folosite pentru viitoarea bază lunară. Reactorul care va propulsa modulul Skyfall prin spațiul interplanetar va folosi uraniu îmbogățit (concentrația de U-235 va fi cuprinsă între 5-20%) și va genera o putere electrică de peste 20 kW, urmând ca ulterior, o iterație a acestui reactor să fie folosită în 2030 pe suprafața Lunii (Lunar Reactor-1, sau LR-1), pentru a genera (o parte din) electricitatea necesară viitoarei baze lunare.

Noua arhitectură a misiunilor Artemis nu mai are nevoie de stația spațială lunară Gateway: capsula Orion va andoca direct la viitoarele landere lunare, pe orbita Lunii, fără să mai fie nevoie de pasul intermediar, asigurat până acum în planurile NASA de o stație spațială lunară. NASA spune că suspendă planurile pentru Gateway, după care oferă detalii cu privire la modul în care vor fi folosite echipamentele deja asamblate pentru Gateway (ceea ce mă face să cred că planurile pentru Gateway nu sunt doar suspendate temporar, sunt anulate de-a binelea).

NASA plănuiește să construiască o bază selenară în trei faze. În prima fază (2026-2028), NASA va mări ritmul în care va trimite landere și rovere pe Lună prin programele Commercial Lunar Payload Services (CLPS) și Lunar Terrain Vehicle (LTV) aflate în desfășurare; este aici vorba și despre controversatul rover VIPER, care va fi lansat de Blue Origin anul viitor spre Polul Sud lunar, la bordul unui lander lunar fără echipaj uman, Blue Moon Mk. 1 (NASA se așteaptă la aproximativ 30 de aselenizări robotice începând de anul viitor, inclusiv sisteme de generare de electricitate cu radioizotopi). În a doua fază (2029-2032), NASA va trimite pe Lună cargo (landere, rovere, drone, inclusiv un rover presurizat furnizat de JAXA) și elementele viitoarelor structuri care vor găzdui echipaje. În a treia fază (2033-2036), NASA va începe tranziția spre o bază lunară cu prezență umană continuă, folosind habitate realizate de parteneri precum Agenția Spațială Italiană (ISA) sau Agenția Spațială Canadiană (CSA).

Agenția Spațială Euroepană ESA va achiziționa de la SpaceX un zbor dedicat al unei capsule Dragon, pentru a trimite un echipaj spre Stația Spațială Internațională. Misiunea (denumită ESA Provided Institutional Crew, EPIC) ar urma să aibă loc în 2028 și se preconizează să dureze aproximativ 1 lună.

Un bolid luminos a străbătut cerul Texasului în 21 martie, la ora 21:40 UTC și se pare că a avariat o casă în Spring (în apropiere de Houston); NASA estimează că meteoroidul inițial avea un diametru de 1 metru și o masă de aproximativ 1 tonă, înainte să plonjeze prin atmosferă; fragmente de meteorit au fost ulterior recuperate din zona respectivă.

2026-060: O rachet Jielong-3 a lansat, în 22 martie, la ora 15:49 UTC, 10 sateliți CentiSpace-1 pe orbită terestră joasă, de pe platforma maritimă Dong Fang Hang Tian Gang din Marea Galbenă.

2026-059: În data de 22 martie, ora 14:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.62), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 27-lea zbor al treptei primare B1078, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-058: O rachetă Soiuz-2.1a a lansat, în 22 martie, la ora 11:59 UTC, nava cargo Progress MS-33 spre Stația Spațială Internațională, de pe rampa 31/6 a centrului spațial Baikonur din Kazahstan; a fost prima lansare de pe rampa 31/6 după reparațiile efectuate în urma avariei lansării Soiuz MS-28 din 27 noiembrie anul trecut. Nava Progress a ajuns cu bine pe orbită, însă una din cele două antene folosite de sistemul automat de andocare Kurs nu a putut fi activată.

2026-057: În data 20 martie, ora 21:51 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.15), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 4-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-056: O rachetă Electron a lansat, în 20 martie, la ora 18:10 UTC, un nou satelit StriX, în misiunea Eight Days a Week (StriX-6), satelit amplasat pe orbita terestră joasă pentru observații ale suprafeței Pământului; lansarea a avut loc de pe rampa LC-1B a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă.

2026-055: În data de 19 martie, ora 14:20 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.33), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 27-lea zbor al treptei primare B1077, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-054: În data de 17 martie, ora 13:27 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.46), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 22-lea zbor al treptei primare B1090, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-053: În data de 17 martie, ora 05:19 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.24), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 14-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

După Kuiper (acum Amazon LEO, destinată consumatorilor casinici) și TeraWave (destinată sectorului de business) Jeff Bezos dorește a treia(!) megaconstelație: Project Sunrise, care va oferi acces la centre de date amplasate pe orbită. Adică alți 51600 de sateliți pe orbită terestră heliosincronă, pe orbite între 500 și 1800 km. Deocamdată este doar o cerere pentru FCC, rămâne de văzut cum va evolua.

Racheta SLS ajunge, pentru a doua oară, pe rampa de lansare LC-39B de la Centrul Spațial Kennedy, vineri, 20 martie, la ora 15:21 UTC, după un drum de 11 ore din hangarul Vehicle Assembly Building (VAB), unde a fost remediată problema descoperită la treapta superioară, după al doilea test static (efectuat în 19 februarie).

Următorul satelit românesc se numește EMISAR și se află deja în California, unde așteaptă să fie lansat în misiunea rideshare Transporter-16, la bordul unei rachete Falcon 9, misiune a cărei lansare este programată pentru luna aprilie. EMISAR este un cubesat 1U, dezvoltat de un consorțiu condus de Institutul de Studii Spațiale, împreună cu Romanian InSpace Engineering (RISE), RARTEL și Universitatea Maritimă Constanța. Satelitul va fi folosit pentru a transmite semnale între două stații terestre.

În 18 martie, la exact 61 de ani de la prima activitate extravehiculară (realizată de Alexei Leonov în misiunea Voskhod-2), astronauții americani Jessica Meir și Christopher Williams au efectuat o activitate extravehiculară de la bordul Stației Spațiale Internaționale pentru a pregăti instalarea, în viitorul apropiat, a unui nou set de panouri solare moderne (ISS Roll Out Solar Array, ROSA).

Un asteroid cu o masă estimată de 6 tone și un diametru de aproximativ 2 metri a fost observat în timp ce a plonjat prin atmosfera Pământului cu o viteză de 18 km/s, dezintegrându-se deasupra Valley City, din statul american Ohio; energia disipată a fost echivalentă cu 250 de tone de TNT și a fost resimțită în Medina, Ohio. Este posibil ca unele fragmente să fi ajuns la sol, dar până în prezent nu a fost confirmată recuperarea acestora.

Nava cargo Progress MS-31 (lansată în 03 iulie 2025) s-a decuplat de modulul rusesc Poisk al Stației Spațiale Internaționale (ISS), luni, 16 martie, la ora 13:24 UTC. Deorbitarea, deasupra Pacificului, a avut loc la ora 17:21 UTC.

Luni, 16 martie, taikonauții Zhang Lu și Wu Fei au desfășurat o activitate extravehiculară, de la bordul stației spațiale chineze Tiangong, activitate care a durat aproxiamativ 7 ore (între 0430 UTC și 1135 UTC). Pentru Zhang Lu a fost a 6-a activitate extravehiculară orbitală. Obiectul acestei activități extravehiculare a fost instalarea de noi panouri care să protejeze stația spațială de micrometeoroizi.

Biroul Inspectorului General al NASA (Office of Inspector General, OIG) un departament independent în cadrul NASA care auditează activitatea agenției spațiale americane estimează, într-un raport publicat recent, că șansele ca misiunea Artemis II să eșueze în timpul zborului sunt 1:30 și șansele ca misiunea să devină un eșec în timpul activităților extravehiculare pe suprafața Lunii sunt 1:40. Pentru a pune lucrurile în context, șansele unui eșec al unei misiuni cu echipaj al capsulei Dragon spre ISS este în prezent estimat la 1:200; în misiunile Apollo șansele unui eșesc a fost 1:10, iar în timpul misiunilor navetelor spațiale se credea că e 1:100, dar de fapt, evaluat ulterior, a fost 1:10.

2026-052: O rachetă Kuaizhou-11 a lansat, în 16 martie la ora 04:12 UTC, pe orbită terestră heliosincronă, 8 sateliți într-o misiune de tip rideshare, de pe rampa LC43/95 a centrului spațial Jiuquan.

2026-051: În 15 martie, la ora 13:22 UTC, o rachetă Changzheng-6A a lansat pe orbită terestră joasă, retrogradă, satelitul militar Yaogan-50-02, de pe rampa LC-9A a centrului spațial Taiyuan.

2026-050: În data de 14 martie, ora 12:37 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.48), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 6-lea zbor al treptei primare B1095, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-049: În data 13 martie, ora 14:57 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.31), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 32-lea zbor al treptei primare B1071, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Nava cargo Progress MS-32 a efectuat vineri, 13 martie, o manevră de corecție a orbitei Stației Spațiale Internaționale, pornind propulsorul principal pentru 634.7 secunde, la ora 16:58 UTC, oferind ISS un impuls de 0.62 m/s și ridicând altitudinea medie a stației cu 1.1 km.

Capsula cargo Cygnus NG-23 s-a desprins de Stația Spațială Internațională în 12 martie, la ora 04:00 UTC, cu ajutorul brațului robotic Canadarm2, care a eliberat-o ulterior pe orbita Pământului, la ora 11:06 UTC. Cygnus NG-23 se află cuplată cu modulul Unity al stației spațiale din 18 septembrie 2025, după ce capsula a fost lansată în 14 septembrie 2025, cu ajutorul unei rachetei Falcon 9 (ea a fost desprinsă de modulul Unity între 24 noiembrie și 01 decembrie 2025 pentru a crea un culoar pentru andocarea capsulei Soiuz MS-28). Cygnus NG-23 a reintrat distructiv prin atmosfera Pământului sâmbătă, 14 martie, deasupra Oceanului Pacific.

Misiunea chineză Tianwen-3 va fi lansată la finalul anului 2028: două rachete Changzheng-5B va lansa două vehicule spre Marte (o sondă orbitală—care va conține și capsula care va fi trimisă spre Pământ la finalul misiunii și un lander—împreună cu vehiculul care va decola de pe Marte pentru a se întâlni pe orbită cu sonda orbitală) pentru ceea ce pare să fie prima misiune de aducere pe Pământ a unor eșantioane de sol marțian: 500 de grame de sol marțian vor ajunge pe Pământ în 2031, dacă totul decurge conform planului.

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de sat-total-launched sateliți, din care astăzi sunt operaționali sat-total-operational; pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de sat-total-tracked obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

2026-048: O rachetă Changzheng-2D a lansat, în 12 martie la ora 22:33 UTC, pe orbită terestră medie, o pereche de sateliți Shiyan 30 (03 și 04), de pe rampa LC-3 a centrului spațial Xichang.

2026-047: În 12 martie, la ora 19:48 UTC, o rachetă Changzheng 8A a plasat, pe orbită terestră joasă, 9 sateliți din megaconstelația chineză SatNet LEO (WHWD-20) de pe rampa LC-1 a centrului spațial Wenchang Commercial.

Sonda americană Van Allen A (NORAD ID 38752), aflată pe orbită în jurul Pământului, a reintrat necontrolat prin atmosferă în 11 martie, la ora 10:37 UTC, în Oceanul Pacific, la sud de Mexic (105°W, 2°S). Lansată în 30 august 2012, sonda a fost activă până în 2019, studiind, după cum probabil ați intuit deja, centurile de radiații Van Allen. NASA se aștepta ca reintrarea prin atmosferă să aibă loc abia în 2034, însă activitatea solară intensă a făcut ca sonda să reintre mai repede. Van Allen B (NORAD ID 38753), sonda geamănă, nu va reintra mai repede de 2034, conform estimărilor NASA. Cele două sonde au fost plasate pe orbită cu excentricitate ridicată, iar în prezent Van Allen B se află pe o orbită 254 x 23792 km, înclinație orbitală 10.1 grade.

2026-046: În 12 martie, la ora 00:50 UTC, o rachetă Firefly Alpha a fost lansată de pe rampa SLC-2W de la centrul spațial Vandenberg din California, în misiunea Stairway To Seven (fiind al 7-lea zbor pentru racheta companiei Firefly Aerospace); un satelit al companiei Lockheed Martin a fost plasat pe orbită joasă retrogradă.

Nu știm dacă sonda orbitală Tianwen-1 mai este sau nu activă (pentru că nu a existat nici un comunica oficial privind încheierea misiunii), știm doar că observatorul radioastronomic AMSAT-DL din Bochum (Germania) a interceptat ultimele mesaje radio în 23 decembrie 2025, iar de atunci nu a mai fost interceptată nici o transmisiune radio de echipamentele AMSAT-DL (în banda de 20 de metri) de la sonda marțiană chineză. Asta nu înseamnă că sonda Tianwen-1 nu mai emite, este posibil să emită folosind antenele low-gain și AMSAT-DL să nu poate intercepta respectivul semnal.

2026-045: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 10 martie, la ora 04:19 UTC, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida, satelitul de telecomunicații EchoStar XXV (realizat pe platforma Maxar-1300 și destinat continentului nord-american) pe orbită geostaționară de transfer; SpaceX a folosit treapta primară B1085, care după al 14-lea zbor a fost recuperată din nou pe barja A Shortfall of Gravitas.

Satelitul rusesc Ekspress-AT1, lansat în 15 martie 2014 de o rachetă Proton-M și aflat pe orbită geostaținoară, pare să se rotească necontrolat în jurul centrului de masă; cel puțin asta pare să fie concluzia după ce compania americană s2a systems a publicat un grafic cu luminozitatea satelitului.

În prima misiune a Chinei cu echipaj pe Lună, taikonauții ar putea să aselenizeze în regiunea Rimae Bode, lângă Sinus Aestuum, nu departe de ecuator, pe fața apropiată a Lunii. Regiunea este una destul de netedă, interesantă din punct de vedere geologic și amplasarea o face să fie mai accesibilă unei misiuni de aselenizare, iar asta implică un risc mai scăzut pentru echipaj. O tentativă de aselenizare în vecinătatea craterului Shackleton, aflat aproape de Polul Sud, implică un grad de complexitate mai ridicat al misiunii, deci și riscuri mai mari. Însă decizia finală încă nu a fost luată, Rimae Bode se află pe o listă de potențiale destinații, alături de alte 13 zone, dintr-o selecție inițială de 106.

Conform unui studiu publicat în Space Wheater, cel mai bun moment de a trimite o misiune cu echipaj spre Marte ar fi în timpul unui maxim al activității solare: paradoxal acest lucru ar însemna o expunere de două ori mai redusă a echipajului la radiațiile cosmice, pentru că activitatea solară va reuși să măture o bună parte a radiației venită din afara sistemului nostru solar. Datele au fost furnizate de sonda europeană Trace Gas Orbiter (TGO).

Un meteor spectaculos a putut fi observat în 08 martie, în jurul orei 17:55 UTC, din Olanda, Luxemburg, Franța și Germania și se pare că fragmente de meteorit au fost recuperate din orașul Koblenz, în regiunea Rhineland-Palatinate a Germaniei. Conform unor articole din presă, acoperișul unei case a fost avariat, dar nimeni nu a fost rănit.

2026-044: În data 08 martie, ora 11:00 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.18), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 7-lea zbor al treptei primare B1097, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Începând cu misiunea Artemis IV, racheta SLS va fi echipată cu o treaptă superioară Centaur V, conform ultimelor detalii publice găsite în sistemul federal de achiziții publice din SUA. NASA a luat în considerare la un moment dat și folosirea treptei superioare a rachetei New Glenn a companiei Blue Origin, însă până la urmă s-a decis asupra Centaur V, treapta superioară a rachetei Vulcan, produsă de compania United Launch Alliance. Alimentată tot cu hidrogen și oxigen lichid și propulsată de 2 motoare RL10, Centaur V poate fi mai ușor integrată cu turnul folosit pentru lansare și treapta secundară este deja în producție pentru racheta Vulcan; aceasta dezvoltă o forță de tracțiune dublă comparativ cu actuala treaptă superioară ICPS a SLS, însă este inferioară ca performanță treptei EUS, la dezvoltarea căreia NASA a renunțat.

Observatorul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) a detectat concentrații anormal de ridicare de metanol la suprafața cometei interstelare 3I/ATLAS în timpul unor măsurători efectuate în 2025, când cometa s-a apropiat de Soare. Deși acest compus chimic nu este neobișnuit în compoziția cometelor, concentrația detectată la 3I/ATLAS este mult mai mare decât concentrația detectată în cometele din sistemul nostru solar.

Nava cargo nipon HTV-X1 s-a desprins de Stația Spațială Internațională în 05 martie, la ora 19:26 UTC, când brațul robotic Canadarm a îndepărtat nava de modulul Harmony; o zi mai târziu, în 06 martie, la ora 17:00 UTC, brațul robotic a eliberat nava cargo, care s-a îndepărtat de ISS. Aceasta nu va reveni imediat pe Pământ, ci va mai petrece încă 3 luni pe orbita joasă, pentru o serie de teste demonstrative. În 11 martie, satelitul nipon Tenkoh-2 a fost lansat de la bordul navei. HTV-X1, produsă de Mitsubishi Heavy Industries, a fost lansată în 26 octombrie 2025 de o rachetă H3 și a transportat peste 4 tone de provizii și echipamente pentru echipajul de pe ISS.

Chiar dacă unele trepte primare Falcon 9 au fost recuperate de 20-30 de ori, prețul lansărilor orbitale realizate cu racheta companiei SpaceX nu a scăzut, așa cum ne așteptam, ba chiar a crescut: în ultimii 5 ani, prețul lansărilor de tip rideshare a crescut cu 40%, de la $5K/kg în 2021 la $7K/kg în 2026, în timp ce prețul unei lansări Falcon 9 dedicate a crescut de la $62M în 2021 la $74M în 2026, conform unei analize realizată de Payload.

Congresul SUA solicită ca NASA să renunțe la actuala misiune Mars Sample Return (MSR) și să demareze o altă misiune similară, care să aducă pe Pământ eșantioanele de sol colectate de roverul Perseverance, dar care să nu (mai) depășească 8 miliarde de dolari; participarea internațională este permisă, atâta timp când bugetul nu este depășit și probele aduse rămân în posesia NASA. O altă misiune, separată (cu bugetul aferent), va trimite pe orbita marțiană o sondă nouă, Mars Telecommunications Orbiter (MTO), care să sprijine atât MSR, cât și alte misiuni marțiene, având în vedere îmbătrânirea actualelor sonde aflate pe orbita planetei Marte.

Stația Spațială Internațională (ISS) ar putea rămâne pe orbită până în 2032; cel puțin asta este solicitarea Congresului SUA pentru NASA, însă NASA trebuie să discute acest lucru și cu partenerii internaționali (Roscosmos, ESA, JAXA, CSA), care în prezent au agreat ca ISS să fie retrasă până la finalul anului 2030. Comitetul pentru Știință, Comerț și Transport din Senatul SUA consideră că acest lucru este necesar pentru a permite partenerilor comerciali ai NASA să dezvolte și să lanseze stații spațiile comerciale, plasate pe orbita joasă a Pământului, pentru a nu întrerupe accesul NASA la un laborator orbital. NASA ar urma să își intensifice încă din acest an eforturile pentru a sprijini sectorul privat să dezvolte aceste stații spațiale; este vorba în principal despre Axiom Space, Blue Origin, Vast și Voyager, care își propun să lanseze Axiom Space Station (2027, inițial ca module atașate la ISS, care vor forma ulterior o stație spațială separată), Orbital Reef (2027), Haven-1 (2027) și respectiv Starlab (2028).

În 26 septembrie 2022, pentru prima dată în istorie, o misiune spațială a modificat perioada de rotație a unui corp ceresc în jurul Soarelui: când sonda Double Asteroid Redirection Test (DART) a lovit asteroidul Dimorphos (cu un diametru de 170 de metri), impactul nu a modificat doar perioada de rotație a lui Dimorphos în jurul lui Didymos (805 metri diametru), dar a modificat și perioada de rotație a sistemului Didymos-Dimorphos în jurul Soarelui (care este de 770 de zile). Modificarea nu este mare, dar măsurabilă: o fracțiune de secundă (0.15 secunde). Studiul a fost publicat recent în Science Advances. În prezent, sonda europeană Hera se află în drum spre sistemul Didymos-Dimorphos, pentru a putea observa mai bine urmările impactului cu DART. Hera va ajunge la destinație în luna noiembrie.

ESA a pierdut legătura cu una din sondele Proba-3: în 14–15 februarie, o problemă cu sonda Proba-3 Coronagraph a făcut ce aceasta să își piardă progresiv orientarea, ceea ce a dus la incapacitatea panourile solare de a fi orientate corect pentru încărcarea bateriilor de la bord. Astfel, sonda rămasă fără energie și-a limitat drastic activitatea, pentru a-și conserva energie, întrerupând și comunicațiile cu solul. Inginerii ESA încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat și să restabilească legătura cu sonda. Misiunea Proba-3, lansată în decembrie 2024, constă din două sonde care zboară în formație, pe orbita Pământului. ESA va încerca să folosească cealaltă sondă, Proba-3 Occulter, pentru a determina situația sondei Proba-3 Coronagraph.

Agenția Spațială Europeană (ESA) împreună cu NASA confirmă că asteroidul 2024 YR4 nu va lovi Luna în 22 decembrie 2032, ci va trece la 20000 km distanță de satelitul nostru natural. În februarie au fost efectuate noi observații asupra 2024 YR4, folosind instrumentul Near-Infrared Camera (NIRCam) al telescopului spațial James Webb și împreună cu informațiile obținute de misiunea europeană Gaia (folosite pentru a identifica poziția exact a asteroidului), ESA a calculat mai precis traiectoria acestuia și a redus astfel șansele de coliziune cu Luna de la 4% (rezultate din calculele precedente) la 0%. Asteroidul 2024 YR4 are un diametru de aproximativ 60 de metri și se află în prezent la peste 460 de milioane de kilometri distanță de Pământ.

2026-043: În 05 martie, la ora 23:53 UTC, o rachetă Electron a lansat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1A a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, misiunea Insight At Speed Is A Friend Indeed pentru comapnia BlackSky Global (un nou set de sateliți BlackSky Global).

2026-F04: În 05 martie, la ora 02:10 UTC, o rachetă Kairos a companiei nipone Space One a fost lansată de pe rampa centrului spațial Kii din Kushimoto (Japonia), pentru a trimite pe orbită terestră joasă mai mulți sateliți de mici dimensiuni, inclusiv Tatara-1R al companiei Terra Space; din păcate, la 68.8 secunde după lansare, sistemul de distrugere al vehiculului a fost avariat din cauza unei probleme tehnice a treptei primare, care a făcut ca racheta să devieze de la traiectoria prestabilită; a fost a treia lansare Kairos și al treilea eșec pentru racheta niponă.

2026-042: În data de 04 martie, ora 10:52 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.40), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 25-lea zbor al treptei primare B1080, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

NASA a publicat câteva clarificări oficiale, venite în urma declarațiilor lui Jared Isaacman făcute vineri, 27 februarie. Misiunea Artemis IV va fi prima misiune Artemis care trimite astronauți pe suprafața selenară, în prima parte a anului 2028. În această misiune, SLS va avea o altă treaptă superioară decât ICPS, folosită în primele 3 misiuni Artemis. Misiunea Artemis V va trimite din nou astronauți pe suprafața Lunii în a doua parte a anului 2028, deci planul este ca în 2028 să avem nu una, ci două(!!) aselenizări. Astfel, NASA renunță la ceea ce până acum se numea SLS Block 1B, adică renunță la dezvoltarea Exploration Upper Stage (EUS); nu este clar cu ce va fi înlocuită Interim Cryogenic Propulsion Stage (ICPS) pentru misiunile Artemis IV și V în timpul scurt rămas până în 2028. De asemenea, NASA renunță și la Mobile Launcher 2 (ML-2), platforma de lansare care urma să fie folosită pentru SLS Block 1B/EUS și care a depășit cu mult calendarul și bugetul alocat (deși s-a plătit deja în proporție de 98%, adică 1.6 miliarde de dolari).

Probabil cel mai clar semn că Rusia nu intenționează să renunțe unilateral la Stația Spațială Internațională (ISS) este faptul că au terminat reparațiile rampei de lansare 31/6 de la Baikonur, avariată anul trecut în 27 noiembrie, în timpul lansării misiunii Soiuz MS-28. Roscosmos a anunțat în 03 martie că reparațiile rampei au fost finalizate în 10 februarie și că următoarea lansare de pe rampa 31/6 este programată pentru 22 martie, când nava cargo Progress MS-33 va decola spre Stația Spațială Internațională. Practic misiunile cu echipaj spre ISS nu au avut de suferit, reparațiile s-au realizat într-un timp destul de scurt, ținând cont de condițiile meteorologice din ultimele luni.

După 5 misiuni la bordul Stației Spațiale Internaționale (peste 1110 zile petrecute în spațiu și peste 44 de ore în 7 activități extravehiculare), cosmonautul Oleg Kononenko va fi comandantul misiunii Soiuz MS-31, programată pentru lansare în noiembrie 2027.

ArianeSpace a declarat recent că debutul rachetei Maia, dezvoltată de filiala MaiaSpace, a fost amânat până anul viitor, după ce lansarea inaugurală era așteptată pentru finalul acestui an. Maia urmează să poată lansa cel mult 1.5 tone pe orbita terestră joasă, în configurația în care prima treptă nu este recuperată. Maia va fi lansată de la centrul spațial Kourou din Guiana Franceză, de pe rampa care, în trecut, a fost folosită pentru lansarea rachetelor Soiuz.

2026-041: În data de 02 martie, ora 02:56 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.41), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 26-lea zbor al treptei primare B1078, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

Racheta companiei SpaceX, Falcon 9, a mai stabilit un record în aceste zile: este racheta care, pentru prima dată în istorie, reușește 11 lansări orbitale consecutive, șir neîntrerupt de o lansare a unei alte rachete (de la 2026-031 în 13 februarie, până la 2026-041 în 02 martie). Recordul precedent era împărțit de Falcon 9 (între 29 februarie și 11 martie 2024) și Soiuz-U (18 septembrie și 03 octombrie 1980), fiecare cu câte 6 lansări consecutive. Iar în ritmul actual, în acest an Falcon 9 va depăși Soiuz-U și va deveni racheta cu cele mai multe lansări orbitale din istorie: Soiuz-U a fost lansată de 632 de ori (din care 17 eșecuri), Falcon 9 are deja 607 lansări (din care 1-3 eșecuri, în funcție de criteriile după care definim un eșec).

Compania americană Rocket Lab amână din nou debutul noii rachete Neutron: deși aceasta urma să ajungă pe rampa de lansare la începutul acestui an, se pare că lansarea nu va avea loc mai devreme de finalul acestui an, ceea ce practic înseamnă că nu va fi deloc o surpriză dacă debutul Neutron se va amâna pentru 2027. Nu este exclus ca această amânare să aibă legătură cu un test eșuat, în care compania americană a testat limitele presiunii hidrostatice asupra vehiculului, iar acesta a cedat.

ArianeSpace a testat anul trecut un nou motor de rachetă care va putea fi folosit în viitor pentru a propulsa o treaptă superioară (și care va putea fi repornit odată ajuns pe orbită): denumit Greta, acesta a fost activat de mai multe ori între iulie și noiembrie 2025 pentru cel puțin 40 de secunde. Greta este alimentat cu apă oxigenată și etanol și poate dezvolta o forță de 5 kN.

Senatul SUA ar putea aproba o extindere de 2 ani a perioadei de viață pentru Stația Spațială Internațională: în loc să fie retrasă din uz și prăbușită controlat în Oceanul Pacific în 2030, așa cum plănuiește NASA în prezent (împreună cu partenerii internaționali), Stația Spațială Internațională ar putea rămâne activă până în 2032. Totul depinde de o audiere în comitetul pentru comerț, știință și transport, programată pentru 04 martie.

Sonda americană Lunar Trailblazer, lansată în 25 februarie 2025, nu a mai putut fi contactată după lansare, deși aceasta urma să ajungă pe orbita Lunii, pentru a identifica zonele cu concentrații ridicate de apă în solul lunar. Sonda, construită de Lockheed Martin, a costat 72 milioane de dolari și motivul pentru care NASA a pierdut contactul cu ea este acela că panourile solare ale sondei, în loc să fie îndreptate spre Soare, au fot îndreptate în direcția opusă, ceea ce a făcut imposibilă încărcarea bateriilor de la bord.

O specie de ciupercă, Penicillium simplicissimum, folosită la bordul Stației Spațiale Internaționale în cadrul unui experiment, a reușit să extragă mai eficient elemente rare, precum paladiu sau plantină dintr-un material meteoritic (condrită de tip L), decât alte metode non-biologice. Rezultatele au fost publicate în NPJ Microgravity.

2026-040: În data 01 martie, ora 10:10 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.23), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 20-lea zbor al treptei primare B1082, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.