Departamentul de Război al SUA a lansat o pagină în care a publicat diverse materiale care fac parte din investigații privind așa-numitele ’fenomene anomale neidentificate“ ¹. Se fac și unele afirmații complet false, printre care faptul că au fost declasificate imagini transcrieri ale unor discuții între membrii echipajului și centrul de control de la Houston, însă acele imagini și discuții nu au fost niciodată clasificate și au fost mereu disponibile pe site-urile NASA². Printre aceste materialele publicate pe site-ul Departamentului de Război se regăsesc și fotografii de pe Lună, din misiunile Apollo, în care apar puncte aparent neexplicate. ”Extraordinary claims require extraordinary evidence" iar câteva puncte într-o poză nu este nici pe departe o dovadă suficient de puternică pentru a susține ipoteza sugerată de această investigație.

O rachetă Falcon 9 în 03 mai, 45 de sateliț pe orbită terestră heliosincronă, într-o misiune de tip rideshare. Unul dintre sateliții lansați se numește EYCORE-1 și este primul satelit de tip SAR construit în Polonia. A mai fost lansat și un satelit SAR pentru Forțele Aeriene Portugheze, satelit construit de firma finlandeză ICEYE, lider mondial în producția de sateliți SAR de mici dimensiuni ¹. Sateliții SAR (synthetic-aperture radar, radar cu apertură sintetică) sunt extrem de utili pentru o mulțime de aplicații, pentru că pot obține imagini detaliate cu (obiectivele de pe) suprafața Pământului indiferent de iluminare (zi/noapte) sau condițiile meteorologice (nori).

Avem câteva detalii suplimentare cu privire la misiunea Artemis III, în care o capsulă Orion, aflată pe orbita Pământului, va andoca la cele două landere lunare Blue Moon (Blue Origin) și Starship SLS (SpaceX). În portalul achizițiilor publice federale din SUA, NASA a solicitat informații mediului privat cu privire la un sistem alternativ de transmitere a datelor în timp real, de pe orbita terestră joasă, pentru misiunea Artemis III ¹. Detaliile acestei solicitări includ și orbita care va fi folosită pentru misiunea Artemis III: altitudine de 460 km și înclinație orbitale de 33 de grade. Dar și data pentru care NASA pregătește misiunea Artemis III: vara lui 2027. Pentru misiunea Artemis III desfășurată pe orbita Pământului existau două variante: fie (i) o orbită cu excentricitate ridicată (pentru a putea simula mai adecvat revenirea prin atmosferă la viteze mari), fie (ii) o orbită terestră joasă (ceea ce implică un grad de complexitate mai scăzut al misiunii). NASA a ales orbita terestră joasă. Asta înseamnă că Orion poate să fie lansată de racheta SLS fără ca NASA să folosească o treapta secundară ICPS ². Cum NASA mai are o singură treaptă secundară ICPS³, aceasta va fi folosită, cel mai probabil, pentru Artemis IV. Iar asta are sens, pentru că oferă mai mult timp adaptării treptei superioare Centaur V pentru SLS și pentru Artemis IV, fără a afecta programul Artemis III. În plus, hardware-ul folosit pentru misiunea care implică aselenizare va fi unul deja testat, ceea ce este, din nou, un lucru care are sens pentru NASA. Înclinarea orbitală înseamnă și faptul că SpaceX poate lansa din Texas nava Starship HLS, cu care va andoca Orion, fără să fie nevoită să folosească rampa LC-39A din Florida pentru asta, NASA oferind astfel mai mult timp pentru ca SpaceX să finalizeze lucrările de conversie a rampei LC-39A pentru lansări Starship.

2026-101: În data 06 mai, ora 03:59 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.29), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 24-lea zbor al treptei primare B1081, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-100: Duminică, 03 mai, la ora 07:00 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-4E de la centrul spațială Vandenberg, pe orbită terestră heliosincronă, o misiune de tip rideshare, în care încărcătura principală au fost sateliții sud-coreeni CAS500 (1 și 2), însă odată cu acesta au fost lansați și alți sateliți de mici dimensiuni. Pentru lansare, SpaceX a folosit treapta primară B1071, aflată la cel de-al 33-lea zbor, care, după lansare, a revenit la sol, pe Landing Zone 4.

2026-099: În data de 01 mai, ora 18:06 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.38), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 31-lea zbor al treptei primare B1069, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-094: În data 26 aprilie, ora 14:37 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.16), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 15-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Agenția pentru Inovare din Lituania a semnat un memorandum cu compania americană Vast, care anul viitor urmează să lanseze o stație spațială comercială, Haven-1, pe orbita joasă a Pământului, pentru colaborări privind cercetări științifice comune atît la bordul Haven-1, cât și la bordul ISS (prin intermediul Vast).

Capsula Tianzhou-9 s-a desprins de modulul central Tianhe al stației spațiale chineze Tiangong în 06 mai, la ora 08:34 UTC, după care a revenit controlat, dar distructiv, prin atmosfera Pământului, în aceeași zi, la ora 23:49 UTC.

Compania americană Max Space anunță un plan pentru lansarea, în 2029, a unei stații spațiale gonflabile. Denumită Thunderbird, stația spațială va avea un volum final de 350 metri cubi, va putea fi lansată de o rachetă Falcon 9 și va putea fi locuită de 4 astronauți pe termen lung sau 8 astronauți pentru o perioadă mai scurtă de timp.

Mai multe state au semnat Acordurile Artemis în utlima perioadă: În 29 aprilie, Maroc a devenit al 64-lea semnatar, iar câteva zile mai târziu, în 04 mai, Malta a devenit al 65-lea stat semnatar, iar câteva ore mai târziu Irlanda devine al 66-lea stat semnatar. Paraguay s-a alăturat listei în 07 mai, devenind al 67-lea stat semnatar.

Nava cargo Progress MS-34, lansată în 25 aprilie de la Baikonur, a andocat la modulul Zvezda al Stației Spațiale Internaționale (ISS) în 28 aprilie, la ora 00:00 UTC, transportând 1.7 tone de provizii pentru echipaj (din care 420 de litri de apă) și 700 de kilograme de combustibil (folosit pentru ajustarea orbitei ISS); a fost al 187-lea zbor al unei nave Progress.

2026-098: O rachetă Ariane 64 (cu 4 boostere laterale cu combustibil solid) a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa ELA-4 a centrului spațial Kourour din Guiana Franceză, în 30 aprilie, la ora 08:57 UTC, 32 de sateliți Kuipersat pentru megaconstelația Amazon Leo (VA268/LE-02), a doua lansare contractată de Ariane 6 pentru Amazon Leo, dintr-un total de 18.

2026-097: În data 30 mai, ora 02:42 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.36), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 13-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-096: În 29 aprilie, la ora 14:13 UTC, o rachetă Falcon Heavy a lansat satelitul de telecomunicații Viasat-3 spre orbită geosincronă; lansarea a avut loc de pe rampa LC-39A a centrului spațial Kennedy din Florida; treapta primară centrală a fost una nouă (B1098.1) care nu a fost recuperată, în timp ce boosterele laterale (B1075.22 și B1072.2) au fost recuperate la sol.

2026-095: În 28 aprilie, la ora 00:53 UTC, de pe rampa SLC-41 a centrului spațial Cape Canaveral, o rachetă Atlas V, în configurația 551, a lansat, pe orbită terestră joasă, 29 de sateliți Kuipersat, parte a megaconstelației de telecomunicații Amazon Leo (LA-06/Leo-6); a fost a 7-a din cele 9 lansări contractate pentru Atlas V.

Un model de test al viitorului vehicul spațial European Space Rider (model construit la Craiova de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială “Elie Carafoli”, INCAS) a fost testat în tunelul aerodinamic cu plasmă al Aerospace Research Centre (CIRA) din Capua, Italia, unde a fost supus unor temperaturi de 1600 de grade, pentru a simula revenirea prin atmosferă.

Joi, 30 aprilie, la ora 18:00 UTC, după mai multe zile de amânări, Rusia a inaugurat un nou lansator orbital Soiuz-5 (Союз-5), cunoscut în trecut și sub numele Irtiș (Иртыш), Fenix sau Sunkar, însă primul zbor a fost unul suborbital, de pe rampa 45/1 a centrului spațial Baikonur. Deși poartă numele Soiuz, nu are nici o legătură cu celelalte rachete Soiuz derivate din lansatorul R-7, Soiuz-5 fiind de fapt derivată din racheta Zenit-3F. Dar pentru că lansatoarele Zenit erau fabricate de compania ucraineană Yuzhmash, este limpede de ce nu am mai văzut lansări Zenit în ultima perioadă. Soiuz-5 este o variantă îmbunătățită a rachetei Zenit-3F: va putea urca pe orbită aproximativ 17 tone (față de 14 tone cât putea urca Zenit-3F), are un diametru puțin mai mare, de 4.1 metri (față de 3.9 metri), iar treapta primară este propulsată de RD-171MV (Zenit-3F are RD-171), care folosește kerosen și oxigen lichid și care sunt produse de NPO Energomash. De fapt, istoria Zenit și RD-170 (varianta precedentă a propulsorului) au o poveste mai lungă, ele fiind inițial dezvoltate ca boostere auxiliare (cu combustibil lichid!) pentru lansatorul supergreu Energia și au zburat de două ori în această configurație (a doua oară pentru a lansa naveta spațială sovietică Buran). Pentru că Energia a fost retrasă după al doilea său zbor (datorită colapsului URSS), boosterele Zenit au fost ulterior folosite ca treapta primară pentru lansatoare orbitale de sine stătătoare.Pentru lansare, va fi folosită rampa 45/1 de la cosmodromul Baikonur, aceeași rampă de pe care a zburat și racheta Zenit-3F (utima dată în 26 decembrie 2017). O tentativă de lansare de acum câteva săptămâni a fost amânată din cauza unei probleme tehnice și se pare că și lansarea programată pentru acest weekend a fost amânată. În viitor, Rusia speră să folosească rachetele Soiuz-5 ca boostere auxiliare pentru un viitor lansator supergreu, Yenisei.

În 05 august, la ora 06:44 UTC, treapta superioară a rachetei Falcon 9 care a lansat landerele lunare Blue Ghost M1 și Hakuto-R M2 în 15 ianuarie 2025 se va prăbuși necontrolat pe Lună, conform unei analize ProjectPluto. Din păcate, impactul nu va fi suficient de strălucitor pentru a putea fi observat de pe Pământ, dar sonda orbitală americană Lunar Reconaissance Orbiter (LRO) ar putea, probabil, observa acest eveniment.

Forțele Spațiale ale SUA estimează că până în 2036 vor avea nevoie 1200 de lansări orbitale de la centrul spațial Cape Canveral din Florida și 1800 de lansări orbitale de la centrul spațial Vandenberg din California, adică aproximativ 3000 de lansări orbitale pe an (și asta este doar pentru nevoile Forțelor Spațiale, fără a pune la socoteală și alți clienți guvernamentali sau privați). Estimarea apare într-un document cu titlul Objective Force Baseline, publicat recent de USSF. Anul trecut a avut loc un total de 324 de tentative de lansări orbitale, un record absolut, iar în acest an s-a ajuns deja la 100 de tentative de lansări orbitale.

2026-093: În 25 aprilie, la ora 22:21 UTC, o rachetă Soiuz-2.1a a lansat, de pe rampa 31/6 a centrului spațial Baikonur, nava cargo Progress MS-34 spre Stația Spațială Internațională, cu care a andocat 3 zile mai târziu, în 28 aprilie.

2026-092: În 25 aprilie, la ora 12:15 UTC, o rachetă Changzheng-6 a lansat, de pe rampa 9A a centrului spațial Taiyuan, satelitul pakistanez PRSC-EO3, pe orbită terestră joasă.

2026-091: În 24 aprilie, la ora 06:35 UTC, o rachetă Changzheng-2D a lansat, de pe rampa LC-3 a centrului spațial Xichang, 4 sateliți de telecomunicații Hulianwang Jishu Shiyan 9 (A-D) pe orbită terestră heliosincronă.

2026-090: O rachetă Angara-1.2 a lansat, în 23 aprilie, la ora 08:29 UTC, de pe rampa 35/1 a cosmodromului Plesețk, probabil 4 sateliți militari (OO MKA 7-10, sau Kosmos 2617-2620) pe orbită terestră heliosincronă.

2026-089: În data 23 aprilie, ora 03:23 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.14), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 5-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.