Într-o conferință organizată în 27 februarie, NASA a anunțat că schimbă planul pentru misiunile Artemis. Artemis III va fi lansată la mijlocul anului viitor, însă nu va trimite astronauți spre Lună. Conform noului plan, Artemis III va fi o misiune pe orbita joasă a Pământului, în care Orion va face joncțiunea cu unul sau chiar cu ambele landere lunare (de la SpaceX și Blue Origin) și va testa costumele de astronauți pentru activitățile extravehiculare pentru misiunile lunare, —o misiune similară cu Apollo 9. Artemis IV va fi lansată probabil la finalul anului 2028 și va include o aselenizare, —o misiune similară cu Apollo 11 (sau cum a fost misiunea Artemis III în scenariul inițial). Jared Isaacman a declarat că este nevoie de această modificare pentru a crește ritmul lansărilor SLS și pentru a se asigura siguranța echipajului care va aseleniza. El a spus că o parte din problemele pe care le are în prezent SLS sunt din cauza cadenței scăzute a lansărilor și speră ca o rachetă SLS să poată să fie lansată la câte 10 luni(!), nu o dată la 3 ani. Pentru Artemis III și IV racheta SLS va fi folosită cu treapta superioară actuală (Block I), iar după Artemis III va fi folosită o “treaptă superioară standardizată” deși nu este încă clar ce înseamnă asta (pare să fie ceva diferit de Block 1B și EUS), pentru a accelera ritmu lansărilor și pentru a ține costurile sub control. Nu este clar în acest moment nici viitorul stației spațiale lunare Gateway.

Capsula cargo Dragon CRS-33 s-a desprins de modulul american Harmony al Stației Spațiale Internaționale în 26 februarie, la ora 17:05 UTC și a revenit pe Pământ a doua zi, în dimineața zilei de 27 februarie la ora 07:44 UTC, fiind recuperat din largul coastei de vest a Statelor Unite. Manevra de deorbitare a fost efectuată în 27 februarie, la ora 06:52 UTC.

Astronautul american Mike Fincke a dezvăluit că el este astronautul care a suferit o problemă medicală la bordul Stației Spațiale Internaționale și care a cauzat revenirea prematură a echipajului Crew-11 pe Pământ, însă nu a oferit detalii cu privire la natura problemei.

Cometă interstelară 3I/ATLAS a fost observată de instrumentul JANUS al sondei europene Juice de la 66 milioane kilometri depărtare, în data de 06 noiembrie 2025, la doar 7 zile după ce cometa a trecut la distanța minimă față de Soare. Datorită orientării sondei Juice, poza a ajuns pe Pământ abia la finalul lunii februarie (Juice folosea antena ca scut termic și nu o putea orienta spre Pământ pentru a transmite datele colectate).

2026-039: În data de 27 februarie, ora 12:16 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.108), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 30-lea zbor al treptei primare B1069, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-038: În data de 24 februarie, ora 23:04 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (6.110), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 10-lea zbor al treptei primare B1092, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Cercetătorii de la Lawrence Livermore National Laboratory (LLNL) au calculat 1 milion de orbite stabile în spațiul cislunar¹, timp de 1.6 milioane de ore-CPU folosind supercomputerele Quartz și Ruby al LLNL, echivalent cu funcționarea unui PC normal timp de 182 de ani. Pentru fiecare punct de plecare, pentru care se cunoaște poziția și viteza, simularea se propagă în timp ținând cont de influența Pământului, a Soarelui, a Lunii, a tuturor planetelor (până la Neptun inclusiv) și de toate forțele care acționează asupra navei. Dintre aceste orbite, 54% sunt stabile pentru cel puțin 1 an, iar 9.7% sunt stabile pentru cel puțin 6 ani. Orbitele obținute vor putea fi folosite de oricine dorește să plănuiască o misiune în spațiul cislunar și au fost obținute folosind un pachet pentru Python, denumit Space Situational Awareness și care este open-source și poate fi consultat online.

2026-037: În data de 24 februarie, ora 23:04 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.110), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 10-lea zbor al treptei primare B1092, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

Compania ucraineană Stetman plănuiește să dezvolte propria megaconstelație, care în timp să înlocuiască în Ucraina serviciile oferite în prezent de Starlink; prima lansare este deja programată pentru luna octombrie, urmând ca anul viitor să înceapă lansarea sateliților operaționali. Cu un număr de 120 de sateliți lansați de SpaceX și plasați la o altitudine de 550 km, megaconstelația va putea deservi 100000 de terminale terestre. Sateliții vor fi dezvoltați de compania daneză GomSpace și producția acestora va fi realizată în Ucraina.

Reintrările prin atmosferă ale sateliților pot afecta compoziția straturilor superioare ale atmosferei, pe lângă o creștere a concentrației de aluminiu (detectată într-un studiu din 2023). Un studiu recent (publicat în Communications Earth and Environment) a detectat o creștere de 10 ori a concentrației de litiu, la 96 km altitudine, în urma reintrării prin atmosferă a unei trepte superioare a rachetei Falcon 9. Deși atmosfera superioară este bombardată în mod natural cu meteoroizi, concentrația acestora diferă semnificativ de concentrația sateliților sau a treptelor secundare, iar rata de reintrări prin atmosferă a obiectelor artificiale crește rapid.

În 2025, ispace anunța că APEX 1.0, landerul lunar al Mission 3, va folosi un propulsor principal denumit VoidRunner, dezvoltat de un consorțiu format de Agile Space Industries și filiala americană a ispace, motiv pentru care misiunea a fost amânată din 2026 în 2027 (cele două misiuni precedente au folosit un propulsor dezvoltat de Arianespace). Însă problemele cu dezvoltarea VoidRunner ar putea amâna și mai mult misiunea sau ar putea forța compania niponă să schimbe din nou propulsorul. Mission 3 (denumită și Team Draper Commercial Mission 1) este desfășurată sub umbrela Commercial Lunar Payload Services (CLPS), un program al NASA de stimulare a partenerilor economici pentru desfășurarea de misiuni lunare. La bordul APEX 1.0 se va afla și un echipament românesc, primul echipament românesc trimis spre Lună, construit la Cluj-Napoca de compania CDS, în cadrul unei colaborări cu ESA. În 06 iunie 2025, landerul Resilience al ispace (Mission 2 HAKUTO-R) s-a prăbușit pe Lună, după o tentativă nereușită de aselenizare.

O echipă de cercetători britanici a studiat atmosfera planetei Uranus cu ajutorul instrumentului european Near-InfraRed Spectrograph (NIRSpec) instalat la bordul telescopului spațial James Webb. NIRSpec a observat atmosfera lui Uranus timp de 15 ore, aproape întreaga durată a unei rotații complete a planetei în jurul axei (17 ore și 14 minute). Studiul, care conține date și cu privire la câmpul magnetic al planetei, a fost publicat recent în Geophysical Research Letters.

HD 61005 este o stea aflată la 120 de ani-lumină de noi și este asemănătoare cu Soarele nostru, cel puțin în ceea ce privește masa și temperatura. Deosebirea esențială este că HD 61005 are doar 100 de milioane de ani, în timp ce Soarele nostru are 5 miliarde de ani, iar asta înseamnă că studiind HD 61005 practic înțelegem mai bine cum a fost Soarele în trecut și putem observa schimbările prin care a trecut până să ajungă așa cum îl vedem noi astăzi. În imaginea surprinsă de Chandra este vizibilă astrosfera stelei HD 61005 (adică o bulă de plasmă și gaz care înconjoară o stea, formată prin interacțiunea dintre vântul stelar și mediul interstelar), surprinsă în spectrul razelor X de telescopul spațial Chandra; pentru că HD 61005 produce raze X, când vântul stelar generat întâlnește praful interstelar, care are o temperatură mult mai scăzută. Telescopul spațial Chandra a fost lansare în 23 iulie 1999 pentru observații în domeniul razelor X, fiind unul din cele 4 misiuni denumite Great Observatories lansate de NASA în anii 90-00, alături de Compton (pentru spectrul gama), Hubble (UV și vizibil) și Spitzer (infraroșu).

2026-036: În data de 22 februarie, ora 03:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 28 de sateliți Starlink (6.104), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 33-lea zbor al treptei primare B1067, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas; B1067 este prima treaptă superioară care a efectuat 33 de zboruri!

Jared Isaacman a anunțat că racheta SLS a trebuit să fie retrasă de pe rampa LC-39B și adusă înapoi în hangarul Vehicle Assembly Building (VAB). Asta înseamnă că oportunitățile de lansare din luna martie nu se vor materializa. Au fost identificate probleme cu debitul de heliu¹ din treapta superioară ICPS iar investigarea și rezolvarea problemei nu se poate realiza pe rampa de lansare, astfel că racheta trebuie să ajungă în hangar. SLS a părăsit rampa de lansare LC-39B în 25 februarie.

2026-035: În data 21 februarie, ora 09:04 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.25), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 31-lea zbor al treptei primare B1063, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Telescoapele spațiale Hubble și Euclid, împreună cu telescopul Subaru din Hawaii au descoperit ceea ce pare a fi galaxia cu cea mai mare cantitate de materie întunecată (dark matter) descoperită până acum: CDG-2 (Candidate Dark Galaxy-2) se află în clusterul Perseu, la 300 de milioane de ani-lumină depărtare de Pământ și pare să fie alcătuită din materie întunecată în proporție mai mare de 99.99% (majoritatea hidrogenului a fost înlăturat prin interacțiuni cu alte galaxii din cluster). Rezultatele acestor observații au fost publicate recent în The Astrophysical Journal.

În 19 februarie, la ora 00:57 UTC, nava cargo Progress MS-32 și-a activat propulsorul principal pentru 517.9 secunde, oferind Stației Spațiale Internaționale (ISS) un impuls de 0.95 m/s, ceea ce a ridicat orbita avanpostului orbital cu 1.7 km.

După un test aparent reușit al reparațiilor efectuate pe rampa de lansare LC-39B în urma primului test static SLS, NASA a desfășurat joi, 19 februarie, un al doilea test static al rachetei SLS (Wet Dress Rehearsal, WDR), care s-a desfășurat de această dată cu bine, până la T-29 secunde înainte de lansare, conform planului inițial, fără probleme majore cu scurgerile de hidrogen care au afectat testele precedente. Drept urmare, NASA a anunțat că lansarea Artemis II este acum programată pentru prima oportunitate din luna martie, adică 07 martie 2026, ora 01:29:00 UTC.

Jared Isaacman, administratorul NASA, a organizat o conferință de presă (în 19 februarie, chiar în timpul testului static Artemis II) în care a publicat un raport de peste 300 de pagini al investigației asupra misiunii Starliner CFT din iunie 2024 (când la bord s-au aflat Butch Wilmire și Sunita Williams). Spre deosebire de limbajul standard folosit de oficialii NASA de până acum, Isaacman este direct: misiunea este acum considerată ca Type-A mishap, adică probleme din cadrul misiunii au fost grave și cei responsabili urmează să fie trași la răspundere; în următoarele zile, Congresul SUA va primi un raport pe această temă. În trecut alte misiuni care au fost clasificate ca Type-A mishap au fost Apollo 1, STS-51-L (explozia navetei Challenger) și STS-107 (dezintegrarea navetei Columbia).

2026-034: În data de 20 februarie, ora 01:41 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.12), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 26-lea zbor al treptei primare B1077, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions, în apropiere de Bahamas, a doua astfel recuperare după misiunea Starlink 10.12 din februarie 20225.

2026-033: În data de 16 februarie, ora 07:59 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.103), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 10-lea zbor al treptei primare B1090, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-026: În data 11 februarie, ora 17:11 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.34), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 3-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-032: În data 15 februarie, ora 01:59 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.13), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 22-lea zbor al treptei primare B1081, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Capsula Dragon a misiunii Crew-12 a andocat cu modulul american Harmony al Stației Spațiale Internaționale (ISS) sâmbătă, 14 februarie, la ora 20:15 UTC, iar echipajul format din Jessica Meir, Jack Hathaway, Sophie Adenot și Andrei Fediaev au ajuns în interiorul ISS la ora 22:00 UTC, după deschiderea chepengului dintre cele două vehicule. Cei 4 astronauți vor petrece aproximativ 6 luni la bordul stației, care acum are un echipaj nominal de 7 persoane.

Compania Axiom Space anunță că a încheiat o nouă rundă de finanțare, în urma căreia a adunat $350 milioane pentru a continua să lucreze la viitoarea stație spațială privată (Axiom Station), dar și la costumele de astronauți pe care le pregătește pentru misiunile Artemis (AxEMU); de această dată finanțatorii principali au fost Type One Ventures și Qatar Investment Authority, împreună cu 1789 Capital (companie sprijinită de Donalt Trump Jr.), 4iG, LuminArx Capital Management.

2026-031: Vineri, 13 februarie, la ora 10:15 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, capsula Dragon Freedom (C212.5) spre Stația Spațială Internațională (misiunea Crew-12); lansarea a fost inițial devansată din 15 februarie, după revenirea prematură pe Pământ a misiunii Crew-11, reprogramată pentru 11 februarie și amânată 2 zile din cauza condițiilor meteo nefavorabile; componența echipajului Crew-12 este Jessica Meir (SUA, comandant), Jack Hathaway (SUA, pilot) și specialiaștii Sophie Adenot (Franța) și Andrei Fediaev (Rusia); pentru această lansare SpaceX a folosit boosterul B1101 aflat la cel de-al 2-lea zbor, iar după separarea de treapta secundară, acesta a revenit pe Landing Zone 40, o nouă zonă de recuperare Falcon 9, inaugurată cu această ocazie.

O stea masivă a dispărut din galaxia Andromeda și cercetătorii cred că aceasta s-a transformat într-o gaură neagră; cel puțin asta este concluzia lor după ce au studiat datele din arhiva misiunii NEOWISE a NASA. Steaua, denumită M31-2014-DS1, se află la 2.5 milioane de ani-lumină distanță de Pământ și se pare că a fost de 13 ori mai mare decât Soarele. Înainte să dispară, steaua a devenit în 2014 de 100000 de ori mai strălucitoare, după care strălucirea ei a scăzut semnificativ în 2016, iar în 2023 a dispărut cu totul. Dacă sunt corecte concluziile studiului (publicat recent în Science), numărul găurilor negre din univers ar putea fi mai mare decât cel estimat până acum de cercetători.

Compania Vast a fost selectată de NASA pentru a desfășura cea de-a 6-a misiune cu astronauți privați, a cărei lansare va avea loc la bordul unei capsule Dragon, în vara anului 2027. Primele 4 misiuni au fost desfășurate de Axiom Space iar recent NASA a anunțat semnarea contractului cu Axiom Space pentru a 5-a misiune, care este programată pentru începutul anului 2027. Vast (companie care plănuiește să lanseze o stație spațială privată anul viitor) va nominaliza 4 astronauți care urmează să fie ulterior acceptați de NASA și partenerii din cadrul programului Stației Spațiale Internaționale, pentru o ședere la bordul avanpostului orbital de aproximativ 14 zile.

Procesele abiotice (non-biologice) nu pot explica concentrația de produse organice (decan, undecan, dodecan) găsite de roverul Curiosity în timp ce studia roca Cumberstone din craterul Gale¹, conform unui studiu publicat în revista Astrobiology și citat de NASA. Concluzia articolului este că ar fi rezonabil să credem că acești compuși au fost creați de forme de viață.

Romanian Space Initiative (ROSPIN), în colaborare cu Agenția Spațială și de Radiocomunicații, organizează FAST Forum 2026 (Future of Air and Space Technology), ediția a II-a. Evenimentul are loc în perioada 19–20 februarie 2026, la Cercul Militar Național, și aduce împreună lideri din industrie, instituții, cercetare, investiții și comunitatea tehnică pentru a accelera dezvoltarea ecosistemului spațial din România. Participarea este gratuită, însă este necesară înscrierea în formular pentru acces și confirmare. La eveniment va participa și cosmonautul român Dumitru‑Dorin Prunariu, în calitate de invitat special.

2026-030: În 12 februarie, a 4-a lansare orbitală a zilei a fost debutul racehtei Ariane 64 (cu 4 boostere P120C) care a lansat, la ora 16:45 UTC, de pe rampa ELA-4 a centrului spațial Kourou din Guiana Franceză, 32 de sateliți pe orbită terestră joasă, pentru constelația Amazon Leo (LE-01).

2026-029: O rachetă Vulcan a lansat, în 12 februarie, la ora 09:22 UTC, de pe rampa SLC-41 a centrului spațial Cape Canaveral, trei sateliți pentru Forțele Spațiale ale SUA: 2 sateliți Hornet (GSSAP 7 și 8) și încă un satelit care probabil este tot al USSF; la aproximativ 60 de secunde după lansare, unul din boosterele cu combustibil solid a suferit o anomalie, dar racheta a continuat pe traiectoria nominală.

2026-028: O rachetă Proton-M a lansat joi, 12 februarie, la ora 08:52 UTC, satelitul meteorologic Elektro-L No5 de pe rampa LC81/24 a centrului spațial de la Baikonur, pe orbită geosincronă; la bord s-a aflat și un satelit iranian, Jam-e Jam 1; a fost ultima lansare Proton-M cu o treaptă secundară DM-3.

2026-027: În 12 februarie, la ora 06:37 UTC, o rachetă Jielong-3 a lansat satelitul pakistanez PRSC-E02 pe orbită terestră joasă, de pe platforma maritimă Dong Fang Hang Tian Gang din Marea Galbenă.

Satelitul de telecomunicații BlueBird-6, lansat în 23 decembrie 2025 de o rachetă indiană LVM3 de la centrul spațial Satish Dawan pentru compania americană AST Space Mobile, și-a desfășurat în 10 februarie antena, ajungând să aibă astfel o suprafața de peste 200 de metri pătrați. Satelitul urmează să asigure comunicații de până la 120 Mbps, ce includ servicii 4G și 5G pentru telefoane mobile de la suprafața Pământului, având deja contracte cu AT&T, Verizon, Vodafone, Rakuten, Google, American Tower, Bell and stc Group. AST Space Mobile plănuiește să lanseze 45-60 de sateliți până la finalul anului 2026.

Telescopul spațial chinezesc Einstein Probe a capturat ceea ce pare a fi o interacțiune dintre o gaură neagră și o pitică albă, cel puțin așa a fost interpretată observarea unei surse de raze X, denumită EP250702a, detectată în luna iulie a anului trecut. Rezultatele au fost publicate în revista Science Bulletin.

Compania GMV România va avea o participare semnificativă la misiunea Ramses, prin dezvoltarea unor sisteme de ghidare, navigație și control, derivate din cele de la bordul unei alte sonde interplanetare, Hera¹, la care România a avut de asemenea contribuții importante. GMV este subcontractor al OHB, compania aleasă de ESA pentru a construi sonda principală a misiunii Ramses. În același timp, Institutul de Studii Spațiale are contribuții la partea științifică a misiunii, participând la caracterizarea spectrală a asteroidului cu ajutorul instrumentul HyperScout for Apophis MultispectraL Exploration and Taxonomy (HAMLET). Mulțumesc Daniel Bețco și Cristi Chițu, respectiv Marcel Popescu, pentru completări și informații.

Din păcate, compania britanică Orbex trece prin momente grele: nu a reușit să atragă noi finanțări și nu a reușit să fuzioneze sau să fie achiziționată de o altă companie (a fost în discuții cu The Exploration Company), iar asta se pare că o apropie de faliment. Orbex urma să lanseze în acest an racheta de calibru ușor Prime de la centrul spațial scoțian SaxaVord, rachetă ale cărei motoare utilizează propan și oxigen lichid. În acest moment însă, șansele să vedem racheta Prime pe rampa de lansare sunt aproape nule. Skyrora, o altă companie britanică, a anunțat că este interesată să achiziționeze activele Orbex, inclusiv centrul spațial Sutherland.

Compania americană Stoke Space anunță că a reușit să găsească recent o finanțare de $860 milioane, ceea ce înseamnă că până acum compania a adunat nu mai puțin de $1.34 miliarde de dolari, pregătindu-se pentru lansarea inaugurală a rachetei Nova, planificată pentru acest an. Nova urmează să fie o rachetă complet reutilizabilă (a nu se confunda cu racheta cu același nume ce urma să fie construită de NASA în anii 50-60 ca succesoarea Saturn V), în care prima treaptă este alimentată de kerosen și oxigen lichid, în timp ce a doua treaptă (reutilizabilă) are hidrogen și oxigen lichid și care va putea urca 3 tone pe orbita joasă a Pământului (în varianta reutilizabilă sau 7 tone dacă nu este recuperată) sau 2.5 tone pe orbita geostaționară.

O echipă de cercetători (din Marea Britanie, SUA și Japonia), analizând arhiva imaginilor transmise de sonda selenară Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) și folosind un algoritm cu machine learning (You-Only-Look-Once ExtraTerrestrial, —YOLO-ET), anunță că au identificat locul în care a aselenizat sonda sovietică Luna 9 (în 03 febraurie 1966), prima sondă care a aterizat controlat pe Lună și a reușit să trimită și imagini. Mai mult informații pot fi găsite în articolul publicat recent în npj Space Exploration.

China a efectuat în 11 februarie, în jurul orei 03:00 UTC, trei teste dintr-un singur foc: (i) a testat lansarea unui booster al noii rachete Changzheng-10 ¹; boosterul testat a avut un diametru de 5 metri și a fost echipat cu 7 motoare YF-100K care ard kerosen și oxigen lichid; (ii) a testat în același timp și revenirea controlată prin atmosferă a respectivului booster Changzheng-10 (deși de pe o traiectorie suborbitală, se pare că acesta a atins o altitudine maximă de 105 km), care a amerizat într-o zonă predefinită, la câțiva metri de barja pe care probabil ar fi trebuit să aterizeze; (iii) a testat sistemul de anulare de urgență a lansării (declanșat în momentul în care racheta se afla în regim max-q, adică presiunea dinamică pe vehicul era maximă), sistem cu care este echipată capsula Mengzhou montată pe un booster Changzheng-10. Capsula Mengzhou urmează să fie folosită pentru misiunile selenare cu echipaj dar și pentru a înlocui în viitor actuala capsulă Shenzhou care transportă echipaj spre stația spațială chineză Tiangong); capsula a fost și ea recuperată.

Agenția Spațială Europeană oferă 81.2 milioane de euro companiei OHB Italia pentru construirea sondei Ramses, care se va întâlni cu asteroidul (99942) Apophis înainte ca acesta să se apropie până la 32000 km de Pământ, în 13 aprilie 2029 (o zecime din distanța Pământ-Lună). Un al doilea contract, în valoare de 8.2 milioane de euro), a fost oferit companiei Tyvak International (tot din Italia) pentru construirea unui cubesat¹ care va însoți sonda principală a misiunii Apophis. La misiunea Apophis participă și JAXA, care va livra panourile solare ale sondei și o cameră în infraroșu. Pentru că GMV este subcontractor OHB pentru această misiune, ingineri din România, din cadrul GMV România, au o contribuție importantă la Ramses (în special în ceea ce privește sistemul software de ghidare, navigație și control), iar Institutul de Studii Spațiale are contribuții științifice la această misiune.

Companiile americane Voyager Technologies și Max Space au anunțat un parteneriat pentru dezvoltarea unor habitate gonflabile pentru viitoare misiuni de lungă durată care urmează să aibă loc pe Lună.

Doi candidați din Pakistan au fost selectați pentru un program intensiv de antrenament în China pentru ca unul dintre ei să fie lansat la bordul stației spațiale chineze Tiangong în misiunea Shenzhou-24, programată pentru finalul acestui an (final de octombrie sau început de noiembrie); va fi prima vizită a unui astronaut dintr-o altă țară decât China care ajunge la bordul Tiangong¹. Vizita astronautului pakistanez va fi una scurtă de aproximativ 2 săptămâni, iar asta înseamnă că un taikonaut care va fi lansat în spațiu în această primăvară (probabil aprilie) în misiunea Shenzhou-23 va rămâne la bordul stației spațiale Tiangong pentru aproximativ 1 an de zile, în ceea ce va fi primul zbor de lungă durată (mai lung de 6 luni) din cadrul programului spațial chinezesc.

În 2023, compania Rolls Royce primea 9 milioane de lire sterline de la guvernul britanic pentru a dezvolta un reactor nuclear cu o putere nominală de 100kW, care urma să ajungă pe Lună într-o viitoare misiune americană până în 2030. Rolls Royce a suspendat însă programul de dezvoltare a reactorului nuclear pentru că anul trecut a expirat contractul cu guvernul britanic, contract care nu a mai fost reînnoit. Între timp, NASA a anunțat că plănuiește să dezvolte un reactoru nuclear pentru Lună în partneriat cu Departamentul de Energie din SUA, nu prin colaborări externe.

Starship V4 Tanker version will deliver >200 tons of propellant per flight, so more like 5 or 6 tanker flights to refill the lunar transit Starship in orbit.

Între 30 ianuarie și 05 februarie, Soarele a avut o activitate destul de intensă (vedetă a fost regiunea AR4366): 72 de erupții de clasă M, 6 erupții de clasă X, 33 de ejecții de masă coronară și nici o furtună geomagnetică (din păcate pentru cei care urmăresc aurore, din fericire pentru cei care au sateliți pe orbită).

A durat ceva, dar în cele din urmă Elon Musk și-a dat seama că Luna este mult mai aproape de Pământ și, după ce la începutul anului spunea că Luna doar îl distrage de la planurile mărețe pentru Marte, acum spune că SpaceX se concentrează pe misiunile selenare “pentru a construi un oraș pe Lună”. Nimeni nu înțelege raționamentul lui Elon Musk, însă noul său plan ar putea să aibă de-a face cu legăturile pe care le are Elon Musk cu administrația americană sau cu viitorul IPO al SpaceX.

Compania s2a systems publică o analiză a dezintegrării satelitului rusesc Luch 2, aflat pe orbita geostaționară, eveniment care, conform s2a, a început în 30 ianuarie, la ora 06:09 UTC și s-a întins pe parcusul a 40 de minute, perioadă în care au putut fi observate mai multe fenomene luminoase, care au generat deșeuri orbitale (din care 18 au putut fi identificate). În prezent, satelitul pare să se fi stabilizat, având o rotație în jurul centrului de masă cu o perioadă de 27.9 secunde.

Membrii Comitetului pentru Știință, Spațiu și Tehnologie al Camerei Reprezentanților au votat un document prin care NASA va trebui să revizuască propunerea de a trimite Stația Spațială Internațională în Oceanul Pacific în 2031 și să ia în calcul mutarea acesteia pe o orbită mai înaltă. Fără corecții orbitale, de pe orbita curentă (420 km), ISS revine necontrolat prin atmosferă în aproximativ 2 ani (NASA și SpaceX lucrează la un vehicul, derivat din Dragon, care să trimită controlat ISS prin atmosferă, în 2031). Folosind aproximativ 20 de tone de combustibil, un vehicul ar putea urca ISS până la 640-680 km altitudine, o orbită care ar trebui să fie stabilă pentru aproximativ 100 de ani. Cantitatea de combustibil necesară pentru ridicarea orbitei la 640-680 km este dublă față de cantitatea necesară pentru deorbitare controlată, însă nu aceasta este problema cea mai mare, ci riscul ca stația să fie lovită de deșeuri orbitale, lucru care ar putea crește numărul de deșeuri, dacă ISS se va dezintegra în urma unor astfel de evenimente.

2026-025: În data 07 februarie, ora 20:58 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.33), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 13-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

SpaceX has lowered its internal launch costs of a Falcon 9, even with a new second stage, to about $15 million.

Although Ars does not have access to Blue Origin’s internal costs, sources have reliably indicated that it costs in excess of $100 million to manufacture a first stage (GS1) for New Glenn and more than $50 million to build an upper stage (GS2).

2026-024: În 07 februarie, la ora 03:58 UTC, o rachetă Changzheng-2F a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa SLS-1 a centrului spațial Jiuquan, a patra misiune a avionului spațial reutilizabil despre care nu știm prea multe detalii, nici măcar un nume oficial al proiectului, deși unii se referă la acesta ca Chongfu Shiyong Shiyan Hangtian Qi (CSSHQ), probabil similar cu avionul spațial american X-37B. Vehiculul a ajuns pe o orbită preliminară 344 x 590 km, înclinație 50 de grade. Ultima misiune CSSHQ a avut loc între 14 decembrie 2023 și 06 septembrie 2024.

Până acum, estimările noastre cuprivire la dimensiunile lui Jupiter proveneau de la măsurătorile efectuate în urmă cu aproape 50 de ani de sondele Voyager și Pioneer; recent, noi măsurători au fost efectuate de sonda Juno¹, care ne oferă date noi despre Jupiter: astfel, raza polară este 66842 +/- 0.4 km, raza ecuatorială 71488 +/- 0.4 km și o rază medie de 69886 +/- 0.4 km, cu 12 km, 4 km, respectiv 8 km mai puțin decât datele furnizate de Voyager. Asta nu înseamnă că planeta s-a micșorat, dar metodele de măsurare sunt mai moderne, mai precise (incertitudinea oferită de Voyager și Pioneer era de 4 km, acum este de 10 ori mai mică) și țin acum cont și de atmosfera și vânturile puternice de pe Jupiter, aspect care a fost ignorat în trecut. Rezultatele au fost publicate recent în Nature Astronomy.

2026-023: În 05 februarie, la ora 18:59 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b cu o treaptă superioară Fregat a lansat, de pe rampa 43/4 a cosmodromului Plesețk, 9 militari (Kosmos 2600 - Kosmos 2608) pe orbită terestră heliosincronă (probabil sateliți Bars-M pentru observarea Pământului).

SpaceX a dezasamblat brațul mobil de acces al echipajului de pe rampa legendară LC-39A și a decis ca de acum înainte să efectueze majoritatea lansărilor Falcon 9 și toate lansările Falcon 9 cu Dragon (deci cu echipaj) de pe rampa SLC-40, aflată la centrul spațial Cape Canaveral (aflată la 4 km de LC-39A). Deși asta reduce din flexibilitatea lansărilor Dragon (în cazul în care rampa SLC-40 este afectată), SpaceX spune că aceste lucrări sunt necesare pentru că în curând LC-39A va fi folosită pentru lansări Starship și până atunci pentru lansări Falcon Heavy. Brațul mobil de access va fi păstrat în stare de funcționare și va fi reinstalat dacă va fi nevoie de el. LC-39A a fost principala rampă a NASA¹ de pe care au fost lansate majoritatea rachetelor Saturn V (1967-1973), dar și majoritatea navetelor spațiale (1981-2011).

Amazon a mai cumpărat 10 lansări de la compania SpaceX pentru a grăbi completarea megaconstelației proprii, Amazon Leo (fostă Kuiper). În 2022, Amazon anunța un contract uriaș, 83 de lansări ce urmează să fie realizate cu Ariane 6, New Glenn și Vulcan, plus lansările deja contractate cu Atlas V, iar anul trecut au avut loc și lansări Falcon 9 cu sateliți Amazon LEO. În prezent, 180 de sateliți Amazon Leo sunt pe orbită, din cei 3232 planificați de Amazon, și toți au fost lansați până acum de Atlas V sau Falcon 9. Megaconstelația este așteptată să fie completă și funcțională până în iulie 2029 (conform termenului la care s-a obligat compania când a primit licență de la FCC) și în prezent se pare că Amazon poate produce 30 de sateliți pe săptămână.

Exoplaneta HD 137010b, descoperită în 2017 de telescopul spațial Kepler al NASA, are un diametru similar cu cel al Pământului și se rotește în jurul stelei HD 137010¹ în aproximativ 355 de zile, o perioadă de timp apropiată de durata unui an terestru. Și nici nu este foarte departe de noi: HD 137010b se află la 146 de ani-lumină distanță de Pământ, ceea ce înseamnă că va putea fi observată de viitoare telescoape. Steaua HD 137010 este cu 1000 de grade mai rece decât Soarele, ceea ce înseamnă că deși distanța planetei de stea este similară cu distanța Pământ-Soare, exoplaneta HD 137010b primește mai puțin energie, comparabilă cu cea primită de planeta Marte. Detalii referitoare la această planetă au fost publicate recent în The Astrophysical Journal Letters.

Jared Isaacman, administratorul NASA, a anunțat că începând cu misiunile Crew-12 și Artemis II echipajul va avea la dispoziție dispozitive smartphone comerciale, obișnuite, pentru a putea surprinde mai bine și mai rapid imagini și clipuri video din timpul misiunii, pe care să le poată distribui cât mai eficient familiei, dar și publicului larg. Până la lansarea Crew-12, NASA a pregătit și calificat pentru zbor câteva astfel de dispozitive.

Lansarea Falcon 9 din 02 februarie¹, cu un nou set de sateliți Starlink, s-a încheiat cu o problemă pentru treaptă superioară a rachetei: după ce a plasat sateliții pe orbita corectă, aceasta nu a putut fi repornită pentru manevra de deorbitare. Astfel, treaptă superioară Falcon 9 a revenit (probabil) necontrolat prin atmosfera Pământului, deși încă nu știm exact unde s-a întâmplat acest lucru, dar Forțele Spațiale ale SUA spun că reintrarea a avut loc în 03 februarie, între 01:30 și 03:30 UTC. În 06 februarie, FAA a anunțat că a finalizat investigația și că SpaceX poate continua să lanseze rachete Falcon 9, ceea ce înseamnă că lansarea Crew-12 nu a fost afectată.

Testul static SLS (wet dress rehearsal —WDR, pentru misiunea Artemis II) nu a fost dus până la capăt: NASA a anunțat că numărătoarea inversă a fost oprită la T-5:15 și testul a fost suspendat din cauza unor probleme cu scurgerile de hidrogen (care au afectat și misiunea precedentă, Artemis I). De asemenea, racheta SLS nu va mai fi lansată în luna februarie, NASA pregătindu-se pentru o lansare la începutul lunii martie; până atunci, va avea loc un nou test static, după ce vor fi analizate datele pe care agenția spațială americană le are acum la dispoziție. Dacă lansarea nu va avea loc nici în luna martie, atunci racheta va fi mutată în hangarul VAB, pentru ca bateriile treptei secundare ICPS să poată fi înlocuite. În 12 februarie, după ce a executat unele reparații în timp ce racheta a rămas pe rampă, NASA a mai efectuat un scurt test în care a umplut parțial cu hidrogen treapta primară, însă a întâmpinat probleme legate de transferul hidrogenului și în timpul acestui test.

Lansată în noiembrie 2025 ca parte a misiunii Bandwagon-4¹, satelitul denumit Haven-Demo a efectuat în 29 ianuarie, în jurul orei 10:30 UTC, prima manevră controlată de coborâre a orbitei, după o activare de 14 minute a propulsorului principal, manvevră care a coborât perigeul cu aproxiamtiv 170 km. Haven-Demo este o misiune demonstrativă a companiei americane Vast, care își propune anul viitor lansarea unei stații spațiale private, Haven-1, destinată turismului spațial. Haven-Demo conține sisteme care vor fi folosite în Haven-1, de la propulsoare la panouri solare, iar până acum misiunea demonstrativă pare să fie un succes.

Recent SpaceX a anunțat că fuzionează cu compania xAI (deținută tot de Elon Musk) pentru a pregăti terenul listării la bursă în acest an, dar și pentru a începe să pună în aplicare un plan de a trimite 1 milion de sateliți pe orbită, într-o încercare de a construi o infrastructură de centre de calcul orbitale, care să nu folosească resursele energetice de pe Pământ.

2026-022: În data 02 februarie, ora 15:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.32), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 31-lea zbor al treptei primare B1071, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.