parsec.ro

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;
• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;
• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 24663 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 14275 (din care 9263 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 67240 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

→ Capsula Dragon a misiunii Crew-12 a andocat cu modulul american Harmony al Stației Spațiale Internaționale (ISS) sâmbătă, 14 februarie, la ora 20:15 UTC, iar echipajul format din Jessica Meir, Jack Hathaway, Sophie Adenot și Andrei Fediaev au ajuns în interiorul ISS la ora 22:00 UTC, după deschiderea chepengului dintre cele două vehicule. Cei 4 astronauți vor petrece aproximativ 6 luni la bordul stației, care acum are un echipaj nominal de 7 persoane.

→ Satelitul de telecomunicații BlueBird-6, lansat în 23 decembrie 2025 de o rachetă indiană LVM3 de la centrul spațial Satish Dawan pentru compania americană AST Space Mobile, și-a desfășurat în 10 februarie antena, ajungând să aibă astfel o suprafața de peste 200 de metri pătrați. Satelitul urmează să asigure comunicații de până la 120 Mbps, ce includ servicii 4G și 5G pentru telefoane mobile de la suprafața Pământului, având deja contracte cu AT&T, Verizon, Vodafone, Rakuten, Google, American Tower, Bell and stc Group. AST Space Mobile plănuiește să lanseze 45-60 de sateliți până la finalul anului 2026.

→ Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 24663 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 14275; pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 67240 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

→ Doi candidați din Pakistan au fost selectați pentru un program intensiv de antrenament în China pentru ca unul dintre ei să fie lansat la bordul stației spațiale chineze Tiangong în misiunea Shenzhou-24, programată pentru finalul acestui an (final de octombrie sau început de noiembrie); va fi prima vizită a unui astronaut dintr-o altă țară decât China care ajunge la bordul Tiangong¹¹acordul dintre China și Pakistan pentru o astfel de vizită fost semnat în februarie 2025, iar antrenamentele unui grup lărgit de candidați au început în luna iunie.. Vizita astronautului pakistanez va fi una scurtă de aproximativ 2 săptămâni, iar asta înseamnă că un taikonaut care va fi lansat în spațiu în această primăvară (probabil aprilie) în misiunea Shenzhou-23 va rămâne la bordul stației spațiale Tiangong pentru aproximativ 1 an de zile, în ceea ce va fi primul zbor de lungă durată (mai lung de 6 luni) din cadrul programului spațial chinezesc.

→ Compania s2a systems publică o analiză a dezintegrării satelitului rusesc Luch 2, aflat pe orbita geostaționară, eveniment care, conform s2a, a început în 30 ianuarie, la ora 06:09 UTC și s-a întins pe parcusul a 40 de minute, perioadă în care au putut fi observate mai multe fenomene luminoase, care au generat deșeuri orbitale (din care 18 au putut fi identificate). În prezent, satelitul pare să se fi stabilizat, având o rotație în jurul centrului de masă cu o perioadă de 27.9 secunde.

→ Membrii Comitetului pentru Știință, Spațiu și Tehnologie al Camerei Reprezentanților au votat un document prin care NASA va trebui să revizuască propunerea de a trimite Stația Spațială Internațională în Oceanul Pacific în 2031 și să ia în calcul mutarea acesteia pe o orbită mai înaltă. Fără corecții orbitale, de pe orbita curentă (420 km), ISS revine necontrolat prin atmosferă în aproximativ 2 ani (NASA și SpaceX lucrează la un vehicul, derivat din Dragon, care să trimită controlat ISS prin atmosferă, în 2031). Folosind aproximativ 20 de tone de combustibil, un vehicul ar putea urca ISS până la 640-680 km altitudine, o orbită care ar trebui să fie stabilă pentru aproximativ 100 de ani. Cantitatea de combustibil necesară pentru ridicarea orbitei la 640-680 km este dublă față de cantitatea necesară pentru deorbitare controlată, însă nu aceasta este problema cea mai mare, ci riscul ca stația să fie lovită de deșeuri orbitale, lucru care ar putea crește numărul de deșeuri, dacă ISS se va dezintegra în urma unor astfel de evenimente.

→ Lansarea Falcon 9 din 02 februarie²²ID 2026-022, lansarea Starlink-17.32 de la centrul spațial Vandenberg, cu un nou set de sateliți Starlink, s-a încheiat cu o problemă pentru treaptă superioară a rachetei: după ce a plasat sateliții pe orbita corectă, aceasta nu a putut fi repornită pentru manevra de deorbitare. Astfel, treaptă superioară Falcon 9 a revenit (probabil) necontrolat prin atmosfera Pământului, deși încă nu știm exact unde s-a întâmplat acest lucru, dar Forțele Spațiale ale SUA spun că reintrarea a avut loc în 03 februarie, între 01:30 și 03:30 UTC. În 06 februarie, FAA a anunțat că a finalizat investigația și că SpaceX poate continua să lanseze rachete Falcon 9, ceea ce înseamnă că lansarea Crew-12 nu a fost afectată.

→ Lansată în noiembrie 2025 ca parte a misiunii Bandwagon-4³³ID 2025-248, lansare de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, Florida, cu o rachetă Falcon-9, satelitul denumit Haven-Demo a efectuat în 29 ianuarie, în jurul orei 10:30 UTC, prima manevră controlată de coborâre a orbitei, după o activare de 14 minute a propulsorului principal, manvevră care a coborât perigeul cu aproxiamtiv 170 km. Haven-Demo este o misiune demonstrativă a companiei americane Vast, care își propune anul viitor lansarea unei stații spațiale private, Haven-1, destinată turismului spațial. Haven-Demo conține sisteme care vor fi folosite în Haven-1, de la propulsoare la panouri solare, iar până acum misiunea demonstrativă pare să fie un succes.

→ O echipă de cercetători (din Marea Britanie, SUA și Japonia), analizând arhiva imaginilor transmise de sonda selenară Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO) și folosind un algoritm cu machine learning (You-Only-Look-Once ExtraTerrestrial, —YOLO-ET), anunță că au identificat locul în care a aselenizat sonda sovietică Luna 9 (în 03 febraurie 1966), prima sondă care a aterizat controlat pe Lună și a reușit să trimită și imagini. Mai mult informații pot fi găsite în articolul publicat recent în npj Space Exploration.

→ China a efectuat în 11 februarie, în jurul orei 03:00 UTC, trei teste dintr-un singur foc: (i) a testat lansarea unui booster al noii rachete Changzheng-10 ⁴⁴rachetă care urmează să fie folosită pentru misiunile selenare cu echipaj și urmează aibă trei astfel de boostere, similar cu Delta IV Heavy sau Falcon Heavy, plus trepte superioare, una sau două, în funcție dacă este folosită pentru o misiune spre Lună sau spre orbita joasă a Pământului; boosterul testat a avut un diametru de 5 metri și a fost echipat cu 7 motoare YF-100K care ard kerosen și oxigen lichid; (ii) a testat în același timp și revenirea controlată prin atmosferă a respectivului booster Changzheng-10 (deși de pe o traiectorie suborbitală, se pare că acesta a atins o altitudine maximă de 105 km), care a amerizat într-o zonă predefinită, la câțiva metri de barja pe care probabil ar fi trebuit să aterizeze; (iii) a testat sistemul de anulare de urgență a lansării (declanșat în momentul în care racheta se afla în regim max-q, adică presiunea dinamică pe vehicul era maximă), sistem cu care este echipată capsula Mengzhou montată pe un booster Changzheng-10. Capsula Mengzhou urmează să fie folosită pentru misiunile selenare cu echipaj dar și pentru a înlocui în viitor actuala capsulă Shenzhou care transportă echipaj spre stația spațială chineză Tiangong); capsula a fost și ea recuperată.

→ Companiile americane Voyager Technologies și Max Space au anunțat un parteneriat pentru dezvoltarea unor habitate gonflabile pentru viitoare misiuni de lungă durată care urmează să aibă loc pe Lună.

→ În 2023, compania Rolls Royce primea 9 milioane de lire sterline de la guvernul britanic pentru a dezvolta un reactor nuclear cu o putere nominală de 100kW, care urma să ajungă pe Lună într-o viitoare misiune americană până în 2030. Rolls Royce a suspendat însă programul de dezvoltare a reactorului nuclear pentru că anul trecut a expirat contractul cu guvernul britanic, contract care nu a mai fost reînnoit. Între timp, NASA a anunțat că plănuiește să dezvolte un reactoru nuclear pentru Lună în partneriat cu Departamentul de Energie din SUA, nu prin colaborări externe.

→ A durat ceva, dar în cele din urmă Elon Musk și-a dat seama că Luna este mult mai aproape de Pământ și, după ce la începutul anului spunea că Luna doar îl distrage de la planurile mărețe pentru Marte, acum spune că SpaceX se concentrează pe misiunile selenare "pentru a construi un oraș pe Lună". Nimeni nu înțelege raționamentul lui Elon Musk, însă noul său plan ar putea să aibă de-a face cu legăturile pe care le are Elon Musk cu administrația americană sau cu viitorul IPO al SpaceX.

→ Testul static SLS (wet dress rehearsal —WDR, pentru misiunea Artemis II) nu a fost dus până la capăt: NASA a anunțat că numărătoarea inversă a fost oprită la T-5:15 și testul a fost suspendat din cauza unor probleme cu scurgerile de hidrogen (care au afectat și misiunea precedentă, Artemis I). De asemenea, racheta SLS nu va mai fi lansată în luna februarie, NASA pregătindu-se pentru o lansare la începutul lunii martie; până atunci, va avea loc un nou test static, după ce vor fi analizate datele pe care agenția spațială americană le are acum la dispoziție. Dacă lansarea nu va avea loc nici în luna martie, atunci racheta va fi mutată în hangarul VAB, pentru ca bateriile treptei secundare ICPS să poată fi înlocuite.

→ Procesele abiotice (non-biologice) nu pot explica concentrația de produse organice (decan, undecan, dodecan) găsite de roverul Curiosity în timp ce studia roca Cumberstone din craterul Gale⁵⁵Curiosity se află pe suprafața marțiană din 06 august 2012, conform unui studiu publicat în revista Astrobiology și citat de NASA. Concluzia articolului este că ar fi rezonabil să credem că acești compuși au fost creați de forme de viață.

→ O stea masivă a dispărut din galaxia Andromeda și cercetătorii cred că aceasta s-a transformat într-o gaură neagră; cel puțin asta este concluzia lor după ce au studiat datele din arhiva misiunii NEOWISE a NASA. Steaua, denumită M31-2014-DS1, se află la 2.5 milioane de ani-lumină distanță de Pământ și se pare că a fost de 13 ori mai mare decât Soarele. Înainte să dispară, steaua a devenit în 2014 de 100000 de ori mai strălucitoare, după care strălucirea ei a scăzut semnificativ în 2016, iar în 2023 a dispărut cu totul. Dacă sunt corecte concluziile studiului (publicat recent în Science), numărul găurilor negre din univers ar putea fi mai mare decât cel estimat până acum de cercetători.

→ Telescopul spațial chinezesc Einstein Probe a capturat ceea ce pare a fi o interacțiune dintre o gaură neagră și o pitică albă, cel puțin așa a fost interpretată observarea unei surse de raze X, denumită EP250702a, detectată în luna iulie a anului trecut. Rezultatele au fost publicate în revista Science Bulletin.

→ Agenția Spațială Europeană oferă 81.2 milioane de euro companiei OHB Italia pentru construirea sondei Ramses, care se va întâlni cu asteroidul (99942) Apophis înainte ca acesta să se apropie până la 32000 km de Pământ, în 13 aprilie 2029 (o zecime din distanța Pământ-Lună). Un al doilea contract, în valoare de 8.2 milioane de euro), a fost oferit companiei Tyvak International (tot din Italia) pentru construirea unui cubesat⁶⁶denumit Farinella, după cercetătorul italian Paolo Farinella care va însoți sonda principală a misiunii Apophis. La misiunea Apophis participă și JAXA, care va livra panourile solare ale sondei și o cameră în infraroșu. Pentru că GMV este subcontractor OHB pentru această misiune, ingineri din România, din cadrul GMV România, au o contribuție importantă la Ramses (în special în ceea ce privește sistemul software de ghidare, navigație și control), iar Institutul de Studii Spațiale are contribuții științifice la această misiune.

→ Între 30 ianuarie și 05 februarie, Soarele a avut o activitate destul de intensă (vedetă a fost regiunea AR4366): 72 de erupții de clasă M, 6 erupții de clasă X, 33 de ejecții de masă coronară și nici o furtună geomagnetică (din păcate pentru cei care urmăresc aurore, din fericire pentru cei care au sateliți pe orbită).

→ Până acum, estimările noastre cuprivire la dimensiunile lui Jupiter proveneau de la măsurătorile efectuate în urmă cu aproape 50 de ani de sondele Voyager și Pioneer; recent, noi măsurători au fost efectuate de sonda Juno⁷⁷lansată în 05 august 2011, sonda a ajuns pe orbita joviană în 05 iulie 2016 și în prezent se află la finalul misiunii sale, din cauza rezervelor reduse de combustibil, care ne oferă date noi despre Jupiter: astfel, raza polară este 66842 +/- 0.4 km, raza ecuatorială 71488 +/- 0.4 km și o rază medie de 69886 +/- 0.4 km, cu 12 km, 4 km, respectiv 8 km mai puțin decât datele furnizate de Voyager. Asta nu înseamnă că planeta s-a micșorat, dar metodele de măsurare sunt mai moderne, mai precise (incertitudinea oferită de Voyager și Pioneer era de 4 km, acum este de 10 ori mai mică) și țin acum cont și de atmosfera și vânturile puternice de pe Jupiter, aspect care a fost ignorat în trecut. Rezultatele au fost publicate recent în Nature Astronomy.

→ Exoplaneta HD 137010b, descoperită în 2017 de telescopul spațial Kepler al NASA, are un diametru similar cu cel al Pământului și se rotește în jurul stelei HD 137010⁸⁸HD provine de la catalogul stelar Henry Draper, unde stelele sunt ordonate după ascensia dreaptă și declinația lor în aproximativ 355 de zile, o perioadă de timp apropiată de durata unui an terestru. Și nici nu este foarte departe de noi: HD 137010b se află la 146 de ani-lumină distanță de Pământ, ceea ce înseamnă că va putea fi observată de viitoare telescoape. Steaua HD 137010 este cu 1000 de grade mai rece decât Soarele, ceea ce înseamnă că deși distanța planetei de stea este similară cu distanța Pământ-Soare, exoplaneta HD 137010b primește mai puțin energie, comparabilă cu cea primită de planeta Marte. Detalii referitoare la această planetă au fost publicate recent în The Astrophysical Journal Letters.

→ Romanian Space Initiative (ROSPIN), în colaborare cu Agenția Spațială și de Radiocomunicații, organizează FAST Forum 2026 (Future of Air and Space Technology), ediția a II-a. Evenimentul are loc în perioada 19–20 februarie 2026, la Cercul Militar Național, și aduce împreună lideri din industrie, instituții, cercetare, investiții și comunitatea tehnică pentru a accelera dezvoltarea ecosistemului spațial din România. Participarea este gratuită, însă este necesară înscrierea în formular pentru acces și confirmare. La eveniment va participa și cosmonautul român Dumitru‑Dorin Prunariu, în calitate de invitat special.

→ Compania GMV România va avea o participare semnificativă la misiunea Ramses, prin dezvoltarea unor sisteme de ghidare, navigație și control, derivate din cele de la bordul unei alte sonde interplanetare, Hera⁹⁹sondă care este în drum spre asteroidul Didymos, pentru a studia impactul suferit de acesta cu sonda americană DART, la care România a avut de asemenea contribuții importante. GMV este subcontractor al OHB, compania aleasă de ESA pentru a construi sonda principală a misiunii Ramses. În același timp, Institutul de Studii Spațiale are contribuții la partea științifică a misiunii, participând la caracterizarea spectrală a asteroidului cu ajutorul instrumentul HyperScout for Apophis MultispectraL Exploration and Taxonomy (HAMLET). Mulțumesc Daniel Bețco și Cristi Chițu, respectiv Marcel Popescu, pentru completări și informații.

→ Compania Axiom Space anunță că a încheiat o nouă rundă de finanțare, în urma căreia a adunat $350 milioane pentru a continua să lucreze la viitoarea stație spațială privată (Axiom Station), dar și la costumele de astronauți pe care le pregătește pentru misiunile Artemis (AxEMU); de această dată finanțatorii principali au fost Type One Ventures și Qatar Investment Authority, împreună cu 1789 Capital (companie sprijinită de Donalt Trump Jr.), 4iG, LuminArx Capital Management.

→ Compania Vast a fost selectată de NASA pentru a desfășura cea de-a 6-a misiune cu astronauți privați, a cărei lansare va avea loc la bordul unei capsule Dragon, în vara anului 2027. Primele 4 misiuni au fost desfășurate de Axiom Space iar recent NASA a anunțat semnarea contractului cu Axiom Space pentru a 5-a misiune, care este programată pentru începutul anului 2027. Vast (companie care plănuiește să lanseze o stație spațială privată anul viitor) va nominaliza 4 astronauți care urmează să fie ulterior acceptați de NASA și partenerii din cadrul programului Stației Spațiale Internaționale, pentru o ședere la bordul avanpostului orbital de aproximativ 14 zile.

→ Din păcate, compania britanică Orbex trece prin momente grele: nu a reușit să atragă noi finanțări și nu a reușit să fuzioneze sau să fie achiziționată de o altă companie (a fost în discuții cu The Exploration Company), iar asta se pare că o apropie de faliment. Orbex urma să lanseze în acest an racheta de calibru ușor Prime de la centrul spațial scoțian SaxaVord, rachetă ale cărei motoare utilizează propan și oxigen lichid. În acest moment însă, șansele să vedem racheta Prime pe rampa de lansare sunt aproape nule. Skyrora, o altă companie britanică, a anunțat că este interesată să achiziționeze activele Orbex, inclusiv centrul spațial Sutherland.

→ Compania americană Stoke Space anunță că a reușit să găsească recent o finanțare de $860 milioane, ceea ce înseamnă că până acum compania a adunat nu mai puțin de $1.34 miliarde de dolari, pregătindu-se pentru lansarea inaugurală a rachetei Nova, planificată pentru acest an. Nova urmează să fie o rachetă complet reutilizabilă (a nu se confunda cu racheta cu același nume ce urma să fie construită de NASA în anii 50-60 ca succesoarea Saturn V), în care prima treaptă este alimentată de kerosen și oxigen lichid, în timp ce a doua treaptă (reutilizabilă) are hidrogen și oxigen lichid și care va putea urca 3 tone pe orbita joasă a Pământului (în varianta reutilizabilă sau 7 tone dacă nu este recuperată) sau 2.5 tone pe orbita geostaționară.

→ SpaceX a dezasamblat brațul mobil de acces al echipajului de pe rampa legendară LC-39A și a decis ca de acum înainte să efectueze majoritatea lansărilor Falcon 9 și toate lansările Falcon 9 cu Dragon (deci cu echipaj) de pe rampa SLC-40, aflată la centrul spațial Cape Canaveral (aflată la 4 km de LC-39A). Deși asta reduce din flexibilitatea lansărilor Dragon (în cazul în care rampa SLC-40 este afectată), SpaceX spune că aceste lucrări sunt necesare pentru că în curând LC-39A va fi folosită pentru lansări Starship și până atunci pentru lansări Falcon Heavy. Brațul mobil de access va fi păstrat în stare de funcționare și va fi reinstalat dacă va fi nevoie de el. LC-39A a fost principala rampă a NASA¹⁰¹⁰din 2014, SpaceX a închiriat de la NASA, pentru o perioadă de 20 de ani, dreptul de folosire al rampei LC-39A din cadrul centrului spațial Kennedy de pe care au fost lansate majoritatea rachetelor Saturn V (1967-1973), dar și majoritatea navetelor spațiale (1981-2011).

→ Jared Isaacman, administratorul NASA, a anunțat că începând cu misiunile Crew-12 și Artemis II echipajul va avea la dispoziție dispozitive smartphone comerciale, obișnuite, pentru a putea surprinde mai bine și mai rapid imagini și clipuri video din timpul misiunii, pe care să le poată distribui cât mai eficient familiei, dar și publicului larg. Până la lansarea Crew-12, NASA a pregătit și calificat pentru zbor câteva astfel de dispozitive.

→ Amazon a mai cumpărat 10 lansări de la compania SpaceX pentru a grăbi completarea megaconstelației proprii, Amazon Leo (fostă Kuiper). În 2022, Amazon anunța un contract uriaș, 83 de lansări ce urmează să fie realizate cu Ariane 6, New Glenn și Vulcan, plus lansările deja contractate cu Atlas V, iar anul trecut au avut loc și lansări Falcon 9 cu sateliți Amazon LEO. În prezent, 180 de sateliți Amazon Leo sunt pe orbită, din cei 3232 planificați de Amazon, și toți au fost lansați până acum de Atlas V sau Falcon 9. Megaconstelația este așteptată să fie completă și funcțională până în iulie 2029 (conform termenului la care s-a obligat compania când a primit licență de la FCC) și în prezent se pare că Amazon poate produce 30 de sateliți pe săptămână.

→ Recent SpaceX a anunțat că fuzionează cu compania xAI (deținută tot de Elon Musk) pentru a pregăti terenul listării la bursă în acest an, dar și pentru a începe să pună în aplicare un plan de a trimite 1 milion de sateliți pe orbită, într-o încercare de a construi o infrastructură de centre de calcul orbitale, care să nu folosească resursele energetice de pe Pământ.

---

Arhiva Buletin Cosmic: Substack