parsec.ro

Cosmos-482 este o sondă sovietică, lansată în 31 martie 1972, care trebuia să ajungă pe Venus. Sonda a fost lansată la doar 4 zile după Venera-8 (care chiar a ajuns pe suprafața planetei Venus); în acei ani era un lucru normal să fie lansate două sonde similare spre aceeași destinație, la distanță scurtă de timp, tocmai pentru cazurile în care una dintre ele avea probleme tehnice. Așa cum s-a întâmplat cu Cosmos-482, care trebuia să devină Venera-9, dar nu a mai reușit. Deoarece Cosmos-482 nu a mai părăsit niciodată orbita Pământului, a primit numele Cosmos-482, prefixul Cosmos fiind folosit de obicei de sateliții despre care URSS/Rusia nu vor să dea prea multe detalii (în prezent așa sunt denumiți public sateliții militari rusești). O problemă cu cronometrul de la bordul treptei secundare a făcut ca aceasta să comande desprinderea prematură a sondei, care a rămas astfel blocată pe orbita Pământului. Câteva fragmente s-au desprins ulterior și au revenit deja prin atmosfera Pământului, dar capsula principală, care trebuia să plonjeze prin atmosfera venusiană, a rămas pe orbită până în 10 mai, când a revenit pe Pământ. Roscosmos și TASS afirmă că sonda Cosmos-482 a reintrat prin atmosferă la ora 06:24 UTC, undeva la 560 km vest de insula Middle Andaman și a căzut în Oceanul Indian la vest de Jakarta. Afirmația se potrivește destul de bine cu estimarea ESA, care prevedea o reintrare prin atmosferă undeva în vecinătatea nord-vestului Australiei și care estimează, după observațiile radar efectuate deasupra Germaniei, că evenimentul a avut loc între orele 06:04 UTC și 07:32, însă nu se potrivește cu estimările Forțelor Spațiale ale SUA, care afirmă că reintrarea a avut loc la ora 05:32 UTC, undeva deasupra Pacificului.

Capsula Shenzhou-19 s-a decuplat de modulul Tianhe al stației spațiale chineze Tiangong în 29 aprilie, ora 20:00 UTC, avându-i la bord pe Cai Xuzhe, Song Lingdong și Wang Haoze, iar cei 3 taikonați au revenit cu bine pe Pământ în jurul ore 05:00 UTC¹¹Următoarea misiunea cu echipaj va fi lansată din China în luna octombrie, Shenzhou-21.

Dacă în 21 aprilie agenția spațială indiană (ISRO) anunța că cei doi sateliți SDX01 și SDX02 au andocat autonom pentru a doua oară, în 27 aprilie sateliții misiunii SPADEX s-au decuplat din nou, probabil în jurul orei 21:47 UTC. Lansați în 30 decembrie 2024²²Lansarea (2024-253) a fost efectuată cu o rachetă PSLV-C60 în 30 decembrie, ora 16:30 UTC, iar cele doi sateliți au ID-urile NORAD 62459 (SDX01) și 62460 (SDX02), cei doi sateliți testează tehnologii care urmează să fie folosite de ISRO pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman, dar și pentru asamblarea viitoarei stații spațiale Bharatiya Antariksh.

Lansat de o rachetă Falcon 9 cu ocazia misiunii CRS-32 și transportat de capsula cargo Dragon, experimentul european The Atomic Clock Ensemble in Space (ACES) a fost montat în afara modulului Columbus al ISS în 25 aprilie, cu ajutorul brațului robotic Canadarm2. ACES conține cele mai precise două ceasuri atomice trimise vreodată pe orbită: Projet d’Horloge Atomique à Refroidissement d’Atomes en Orbite –PHARAO (dezvoltat de agenția spațială franceză CNES) și Space Hydrogen Maser –SHM (dezvoltat de compania elvețiană Safran Timing Technology). Montate pe partea exterioară a modulului erupean Columbus care este îndreptată spre Pământ, cele două ceasuri atomice se vor conecta cu o serie de ceasuri la fel de precise de pe Pământ, de 16 ori pe zi³³Probabil nu întâmplător, Stația Spațială Internațională efectuează 16 orbite complete în fiecare zi., pentru a testa diferențele în curgerea timpului pe Pământ și la 400 km altitudine, unde se află Stația Spațială Internațională. Misiunea ACES va dura cel puțin 2 ani, după o fază preliminară de 6 luni în care echipamentele vor fi atent calibrate.

Stația Spațială Internațională a fost nevoită să execute o manevră de evitare a unui deșeu⁴⁴Debris Avoidance Maneuver —DAM (rezultat în urma unei lansări Changzheng din 2005): propulsorul principal al navei Progress MS-30 a fost activat în 30 aprilie pentru 3 minute și 33 de secunde; fără această manevră, deșeul orbital ar fi trecut la doar 600 de metri de Stația Spațială Internațională. A fost a 41-a manevră de acest fel, ultima fiind executată de Stația Spațială Internațională în noiembrie 2024.

Anne McClain și Nichole Ayers, membri ai expediției 73 de la bordul Stației Spațiale Internaționale, au executat o activitate extravehiculară în 01 mai, care a durat 5 ore și 44 de minute (s-a încheiat la ora 18:49 UTC), în care au mutat o antenă externă și au pregătit o viitoare instalare a unui set nou de panouri solare. A fost a 3-a activitate extravehiculară pentru cele două astronaute, a 5-a executată de două femei și a 275-a astfel de activitate executată de la bordul Stației Spațiale Internaționale. În timpul activității extravehiculare a existat la un moment dat o îngrijorare legată de ceea ce părea să fie o fisură în mănușa purtată de Anne McClain, însă după analiza imaginilor s-a dovedit că nu este vorba despre o fisură și că activitatea extravehiculară poate continue.

Landerul nipon RESILIENCE, al companiei ispace, a intrat pe orbita Lunii în data de 06 mai, la ora 20:41 UTC (eveniment confirmat independent de radioastronomul amator Scott Tilley). Aselenizarea RESEILIENCE nu va avea loc mai devreme de 05 iunie, conform unui comunicat al companiei ispace⁵⁵Aselenizarea va avea loc în regiunea Mare Frigoris, în partea nordică a Lunii. Deși ispace nu a comunicat oficial coordonatele orbitei, radioastronomul amator Scott Tilley a observat o orbită inițială 120 x 5825 km, care în viitor va fi probabil circularizată, înainte de aselenizare. Misiunea Hakuto-R Mission 2 a fost lansată în 15 ianuarie de o rachetă Falcon 9, împreună cu landerul Blue Ghost al companiei Firefly, însă spre deosebire de acesta, a preferat să parcurgă o traiectorie diferită spre Lună, în care să consume mai puțin combustibil, dar care, din această cauză, a durat mai mult timp.

Motorul RS-25 cu seria E2063, atașat treptei primare SLS în poziția 4 în 2023, prezenta unele probleme cu o valvă care controla debitul de oxigen; acesta a fost înlocuit recent—la centrul spațial Kennedy—cu motorul RS-25 cu seria E2061. Motorul E2063 nu a zburat în spațiu până acum, el a fost ultimul motor RS-25 asamblat (în 2015) din piese de schimb care au făcut parte din alte motoare care au participat la misiuni spațiale ale navetelor spațiale⁶⁶Racheta Space Launch System —SLS folosește fostele motoare ale navetelor spațiale, însă de această dată ele nu mai sunt recuperate, așa cum se întâmpla pe vremea navetelor spațiale, ci ajung în Oceanul Atlantic, după separarea primei trepte. Motorul E2061 nou-instalat a zburat în spațiu de 2 ori, cu naveta Endeavour (STS-130, STS-134). Lansarea misiunii Artemis 2 este programată pentru prima jumătate a anului viitor, când o capsulă Orion, avându-i la bord pe Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen, va da un ocol Lunii, înainte de a reveni pe Pământ.

Compania Lockheed Martin anunță că în data de 1 mai a predat către NASA cea de-a doua capsulă Orion, care este acum pregătită pentru a fi conectată de modulul de serviciu european (European Service Module, —ESM) instalată în vârful rachetei SLS, în vederea misiunii Artemis-2, programată pentru lansare anul viitor. Modulul de serviciu european pentru misiunea Artemis-2 a fost recepționat de NASA încă din 2023, iar ESM pentru Artemis-3 va fi predat în curând agenției spațiale americane.

NASA va încerca din nou să restabilească legătura radio cu sonda Lunar Trailblazer, însă dacă nu va reuși acest lucru până la mijlocul lunii iuni, va renunța la orice tentativă de a mai contacta sonda și va declara misiunea un eșec. Lansată în 26 februarie odată cu landerul IM-2 al companiei Intuitive Machines, NASA a pierdut legătura cu Lunar Trailblazer la scurt timp după lansare. Sonda urma să intre pe orbita Lunii, dar acest lucru nu a mai avut loc. NASA speră ca în ultimele zile, orientarea sondei să se fi modificat astfel încât panourile solare ale acesteia să primească mai multă energie solară, caz în care sonda ar putea restabili legătura radio cu Pământul. Deși nu mai poate ajunge pe orbita Lunii, NASA speră că dacă sonda va fi funcțională, această să îndeplinească o altă misiune decât cea pentru care a fost lansată, însă nu sunt speranțe prea mari că acest lucru se va întâmpla.

DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) anunță că dorește să construiască o sondă care să ajungă pe orbita Lunii, pentru a testa diverse tehnologii care să fie folosite în viitoarele misiuni de exploatare a resurselor selenare. În primă fază, într-un program denumit (Lunar Assay via Small Satellite Orbiter --LASSO), DARPA dorește o sondă orbitală, pe orbită joasă (10 km), care să investigheze zonele care conțin concentrații mari de apă și care să își corecteze continuu orbita în funcție de relieful selenar.

Poate că NASA abandonează Luna după misiunea Artemis-3, conform solicitării de buget pentru anul viitor a Casei Albe, dar doi producători de jucării pariază în continuare pe misiunile lunare: atât Playmobil, cât și Lego pregătesc câte un set nou de rovere lunare, în colaborare cu ESA și respectiv NASA.

După ce în iulie 2024 NASA anunța că renunță la misiunea VIPER⁷⁷Volatiles Investigating Polar Explorer Rover, misiune care trebuia să fie lansată spre Mons Mouton, în apropierea Polului Sud lunar, pentru a identifica zonele care conțin apă, chiar dacă roverul selenar fusese asamblat și testat, iar ulterior a declarat că explorează variante prin care să lanseze totuși roverul spre Lună folosind parteneri privați, recent NASA a anunțat că renunță și la acest scenariu și că va anunța în viitorul apropiat care va fi strategia pentru misiunea VIPER.

În ultimele săptămâni, roverul Perseverance este ocupat cu pregătirile pentru prelevarea unor mostre de rocă marțiană care are în structura sa niște sferule. Aceste formațiuni au fost observate pentru prima dată de Perseverance⁸⁸Lansat în 30 iulie 2020 de o rachetă Atlas V, roverul Perseverance a ajuns pe Marte în 18 februarie 2021 în luna martie (Sol 1442⁹⁹Sol este o durată de timp egală cu o zi marțiană, adică 24 de ore, 39 de minute și 35.244 secunde; Sol 1442 înseamnă, pentru Perseverance, a 1442-a zi marțiană de la începutul misiunii), pe roca denumită St. Paul's Bay, din regiunea Broom Point, dar și în următoarele zile, în alte locații vecine. Acum, atenția cercetătorilor este concentrată pe o rocă din zona With Hazel Hill, de-a lungul marginii craterului Jezero, unde se află în prezent roverul Perseverance. Vom afla mai multe despre istoria acestor formațiuni, și despre istoria geologică a planetei Marte, în momentul în care aceste mostre vor ajunge pe Pământ.

NASA a avut oportunitatea de a măsura temperatura și compoziția atmosferei planetei Uranus și de a vedea cum s-a modificat în ultimii 30 de ani, grație unei ocultații care a avut loc în 07 aprilie: Uranus s-a interpus între Pământ și steaua HIP 16271, aflată la 400 de ani-lumină de Pământ, astfel încât cercetătorii au putut studia lumina stelei înainte și în timp ce aceasta trecea prin atmosfera lui Uranus. Un fenomen similar a mai avut loc în 1996, la 10 ani după ce sonda Voyager-2 a survolat planeta. Următoarea aliniere de acest fel va avea loc în 2031, când dincolo de Uranus se va afla o stea și mai strălucitoare decât HIP 16271.

NASA investighează o problemă cu sistemul de propulsie al sondei Psyche: lansată în 13 octombrie 2023, sonda este acum la 238 de milioane km de Pământ și se îndreaptă spre asteroidul Psyche; sistemul de propulsie al sondei a fost activat în luna mai, iar în 1 aprilie a fost detectată o scădere a presiunii pe un traseu care alimentează cele 4 propulsoare principale cu xenon. Drept urmare, până la mijlocul lunii iunie, sonda nu își va mai activa propulsoarele, pentru ca inginerii NASA să reușească să înțeleagă problema cu care se confruntă sonda, urmând ca în luna iunie să fie evaluată deviația sondei de la traiectoria ideală.

Un studiu recent, semnat de o echipă de astronomi din Taiwan, Japonia și Australia, susține că în arhiva datelor furnizate de sateliții Infrared Astronomical Satellite (IRAS, activ între 09 februarie și 21 noiembrie 1983) și AKARI (ASTRO-F, activ între 2006-2011) au fost identificate dovezi ale existenței unei planete noi, transneptunice, aflată la 700 AU distanță de Soare. Din păcate, datele pe care astronomii le au la dispoziție nu le permite să descrie complet orbita așa că până când vor fi activate telescoape noi (precum Nancy Grace Roman sau Vera C. Rubin) nu vom ști dacă într-adevăr există sau nu o planetă dincolo de Neptun.

Descoperit relativ recent, asteroidul 2025 FA22 a urcat rapid în clasamentele (Palermo și Torino) ale celor mai periculoși asteroizi a căror orbită se apropie periculos de mult de Pământ: în 2089 sunt deocamdată 0.01% șanse ca acest asteroid să lovească planeta noastră, ceea ce ar fi un eveniment destul de neplăcut, având în vedere că diametrul 2025 FA22 este de 200 de metri. Până în prezent, sunt identificați și urmăriți 8307 de asteroizi și 123 de comete care fac parte din grupul Near-Earth Objects (NEO), adică obiecte care se pot apropia periculos de Pământ, iar 1782 de astfel de obiecte prezintă un risc nenul de impact cu Pământul într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat.

Revista Astronomy and Astrophysics a lansat un număr special în care au fost publicate 10 articole științifice care au folosit primele date înregistrate de telescopul spațial european Euclid. Printre autori regăsim și cercetători români: L.A. Popa și V. Popa, de la Institutul de Științe Spațiale (ISS) din București.

Bugetul propus de Casa Albă pentru NASA prevede: (i) renunțarea la SLS și Orion după Artemis 3 și renunțarea la stația spațială lunară Gateway (a cărei prim modul tocmai ce a ajuns săptămânile trecute în Florida, livrat de Thales Alenia Space din Italia) și deci faultarea tuturor partenerilor europeni, japonezi și canadieni angrenați în programul Artemis; (ii) renunțarea la misiunea Mars Sample Return—cu motivarea că probele deja colectate vor fi aduse pe Pământ de viitoare misiuni cu echipaj uman; (iii) diminuarea bugetului pentru Stația Spațială Internațională și, pe cale de consecință, reducerea echipajului și pregătirea tranziției spre stații spațiale private. Practic, Casa Albă solicită reducerea bugetului NASA cu 24%, însă Congresul va avea ultimul cuvânt.

Abia am avut prima lansare a unor sateliți funcționali ai megaconstelației Kuiper¹⁰¹⁰Prima lansare a avut loc în 28 aprilie, urcând 27 de sateliți Kuiper pe orbita terestră joasă că armata este interesată să folosească acești sateliți pentru aplicații proprii: compania L3Harris va colabora cu Amazon în această direcție. Inițiativa nu este una nouă, deja Departamentul de Apărare al SUA folosește sateliți Starshield ai SpaceX, varianta militară a sateliților Starlink.

Conform unei evaluări efectuate de Congressional Budget Office, costul unui sistem spațial de apărare împotriva unor atacuri cu rachete balistice (solicitat de președintele Donald Trump și denumit Golden Dome) ar costa Statele Unite între 161 și 542 miliarde de dolari (în funcție de complexitatea acestuia), iar implementarea sistemului ar dura aproximativ 20 de ani.

Laurie Leshin și-a anunțat demisia din postul de direct al Jet Propulsion Laboratory, —JPL (poziție pe care a deținut-o din 16 mai 2022), urmând să fie înlocuită din 02 iunie de Dave Gallagher, care va deveni astfel al 11-lea director al JPL. Anul trecut, directorul JPL s-a văzut să concedieze aproape 1000 de angajați (~10% din personal), ca urmare a diminuării finanțării unuia dintre cele mai importante centre ale NASA, iar perspectivele pentru viitor nu sunt deloc îmbucurătoare.

---

Arhiva Buletin Cosmic: 201| 200 | 199 | Substack