parsec.ro

În timpul unei activități extravehiculare din timpul misiunii Shenzhou-15, taikonautii au prelevat probe de la suprafața echipamentelor expuse în exteriorul stației spațiale chineze Tiangong. Studiind acele probe, au identificat o specie nouă de microbi, denumită Niallia tiangongensis (după numele stației spațiale) specie extrem de rezistentă la condițiile vitrege din spațiu. Eșantioane din Niallia tiangongensis urmează să fie aduse pe Pământ, pentru a fi studiate în laborator.

Companiile americane Varda Space Industries și Rocket Lab anunță că a treia capsulă W-3 și-a încheiat cu succes misiunea după ce a revenit prin atmosferă în 14 mai, la ora 02:07 UTC, la finalul unui zbor orbital, fiind recuperată din zona Koonibba Test Range (sudul Australiei). Capsula a fost lansată pe orbită în 15 martie, de o rachetă Falcon 9, de la baza Vandenberg din California (misiunea Transporter-13) și a parcurs peste 900 de orbite; la revenirea prin atmosferă, W-3 a testat tehnologii care urmează să fie folosite pentru viitoarele vehicule militare hipersonice (viteza maximă atinsă de capsulă a fost Mach 25). Revenirea prin atmosferă¹¹Compania Varda Space a publicat și un clip video, filmat de la bordul capsulei, în timp ce aceasta aceasta revenea prin atmosfera Pământului a capsulei a fost posibilă datorită vehiculului Pioneer construit de Rocket Lab tocmai pentru astfel de misiuni. A fost a treia misiune de acest fel reușită pentru Varda Space Industries, după W-1 (12.06.2023 - 21.02.2024) și W-2 (14.01.2025 - 27.02.2025).

În data de 23 mai, taikonauții Chen Dong și Chen Zhongru au efectuat prima activitate extravehiculară a misiunii Shenzhou-20: aceasta a durat aproximativ 8 ore (s-a încheiat la ora 08:49 UTC), timp în care astronauții, aflați în afara stației spațiale Tiangong, au instalat panouri de protecție împotriva impactului cu deșeuri orbitale și au inspectat câteva echipamente și experimente externe. A fost a 20-a activitate extravehiculară de la bordul stației spațiale Tiangong.

În 23 mai 2023, la ora 16:05 UTC, capsula Dragon CRS-32 s-a decuplat de la portul IDA-3 al modulului american Harmony și a revenit prin atmosfera Pământului în 25 mai, fiid recuperat din apele Oceanului Pacific la ora 05:44 UTC, după 31 de zile petrecute în spațiu²²Misiunea Dragon CRS-32 a fost lansată în 21 aprilie, ora 08:15 UTC, de o rachetă Falcon 9. Dragon CRS-32 a folosit capsula C209, aflată la cel de-al 5-lea zbor orbital. Ultima dată când o capsulă Dragon cargo a fost recuperată din apele Oceanului Pacific a fost în 2020.

Roscosmos și agenția spațială chineză CNSA anunță semnarea unui acord privind construirea, până în 2036, a unei centrale (nucleare?) electrice pe Lună, parte a proiectului International Lunar Research Station (ILRS)³³Din proiectul ILRS fac parte 13 state și mai multe companii și organizații

În 15 mai, Norvegia a devenit al 55-lea stat semnatar al Acordurilor Artemis.

Compania americană Astrobotic pregătește un sistem prin care viitoare rovere selenare (și, în viitor, chiar marțiene) să poată fi reîncărcate wireless. Acest sistem a fost dezvoltat de Astrobotic în parteneriat cu companiile WiBotic Bosch, dar și cu Universitatea din Washington sau centrul de cercetare Glenn al NASA. În viitor, roverele vor putea fi astfel încărcate cu suficientă energie încât să supraviețuiască nopții lunare (care durează aproximativ 14 zile terestre), prelungind astfel semnificativ durata misiunii.

Blue Origin a oferit recent câteva informații despre landerul Blue Moon Mark I, care urmează să fie lansat în acest an: landerul va ajunge în 7 zile la polul sud lunar, după ce va fi lansat de o rachetă New Glenn. Anul viitor urmează o nouă lansare Blue Moon Mark I, Blue Origin pregătindu-se astfel pentru misiunea Artemis V, în care un astfel de vehicul, derivat din Blue Moon Mark I, va fi folosit pentru ca un echipaj de astronauți să ajungă pe suprafața Lunii. Revenind la misiunea programată pentru acest an, Blue Moon Mark I "Pathfinder" va avea o cameră proiectată de NASA, denumită Stereo Cameras for Lunar Plume-Surface Studies –SCALPSS. Blue Moon, landerul lunar al companiei Firefly a avut și el o cameră similară, pentru studiul dinamicii regolitului lunar aflat sub propulsorul folosit de lander pentru aselenizare.

Al doilea rover lunar al Emiratelor Arabe Unite, Rashid-2, va ajunge pe Lună la bordul landerului Blue Ghost al companiei Firefly Aerospace (Mission 2), anul viitor, pe fața nevăzută a Lunii. Primul rover, Rashid-1, s-a aflat la bordul landerului nipon Hakuto-R, care din păcate s-a prăbușit pe Lună.

Un studiu publicat recent în Microbiome relevă faptul că nu mai puțin de 26 de specii noi de bacterii au fost identificate în camera curată care în care s-a pregătit misiunea marțiană Phoenix, lansată în august 2007⁴⁴Phoenix este un lander care a ajuns pe suprafața marțiană în 25 mai 2008 și a funcționat până în 02 noiembrie 2008. Aceste bacterii par să fie rezistente la radiații și la alte forme de decontaminare folosite de NASA pentru misiunile sale interplanetare și pun la îndoială capacitatea noastră de a nu contamina cu forme de viață terestre lumile spre care trimitem sonde.

În 15 martie, o erupție solară a trimis o cantitate uriașă de particule încărcate electric nu doar spre Pământ, dar și spre Marte, unde, pentru prima dată, o cameră a unui rover aflat la sol a putut observa o auroră marțiană. Marte nu are câmp magnetic, așa că aurorele marțiene arată altfel decât pe Pământ: particulele încărcate interacționează direct cu atmosfera marțiană, cauzând o strălucire a întregii bolți cerești, așa cum a observat pentru prima dată sonda orbitală Mars Atmosphere and Volatile EvolutioN (MAVEN) în 2014. În martie, camera Mastcam-Z a roverului Perseverance a observat același fenomen de la sol, însă nu vă așteptați la imagini foarte spectaculoase.

Astronomii au descoperit ceea ce pare să fie o nouă planetă pitică: cu un diametru de doar 700 km (similară cu Makemake), 2025 OF201 se rotește în jurul Soarelui pe o orbită foarte alungită (44.9 x 838 AU).

Noi imagini furnizate de telescopul spațial James Webb și de observatorul Keck II din Hawaii au pus în evidență formarea norilor deasupra unor lacuri de pe Titan, ceea ce sugerează un circuit similar cu circuitul apei de pe Pământ, cu diferența că pe Titan în loc de apă avem hidrocarburi (în special metan): adică lacuri, nori și ploaie cu metan lichid! În straturile superioare ale atmosferei, molecula de metan este scindată (de radiația solară sau radiația cosmică) și ce rămâne se recombină cu alți atomi (și formează etanul, care ajunge din nou la suprafața satelitului saturnian, sau alte molecule mai complexe). Asta înseamnă că în timp metanul va dispărea de pe Titan, dacă nu cumva există fenomene care să-l genereze constant. Vom afla mai multe după 2034, când sonda/drona Dragonfly va ajunge acolo, urmând să efectueze mai multe zboruri prin atmosfera lui Titan⁵⁵În 14 ianuarie 2005, sonda europeană Huygens, parte a misiunii Cassini, devenea prima sondă care ateriza pe un satelit al altei planete, altul decât Luna; după ce a plonjat prin atmosfera lui Titan timp de 2 ore și 30 de minute, aceasta a ajuns la suprafața satelitului, unde a funcționat aproape o oră, timp în care a trimis date spre Pământ.

În următorii ani, China plănuiește să lanseze o misiune spre Venus care să aducă pe Pământ eșantioane din atmosfera planetei vecine. Nu avem detalii despre această misiune, însă știm că atmosfera lui Venus nu este doar densă, dar și extrem de corozivă, ceea ce face destul de provocatoare orice misiune care va încerca acest lucru. Misiunea va fi lansată cândva între 2028 și 2035⁶⁶În 2028, China intenționează să trimită o sondă care să aducă pe Pământ eșantioane de sol marțian. În 2022, NASA propunea o misiune în atmosfera lui Venus, în care un balon, acoperit cu teflon ar fi fost folosit pentru prelevarea de probe, însă din păcate misiunea nu a mai fost finanțată.

NASA a reușit să activeze propulsoarele de rezervă ale sondei Voyager-1⁷⁷Lansată în 05 septembrie 1977, sonda Voyager-1 se află la aproximativ 25 miliarde km depărtare de Pământ., care nu au mai fost folosite din 2004. Acest lucru a fost necesar pentru că propulsoarele principale ar putea deveni inutilizabile în această toamnă (din cauza unor depuneri pe traseele de combustibil), iar antena de pe Pământ, folosită pentru a trimite comenzi spre Voyager-1 și Voyager-2 a fost dezactivată în 04 mai, așa că NASA a vrut să se asigure că sonda se află în cea mai bună formă înaintea acestei pauze în comunicații. Până în februarie 2026, antena Deep Space Station 43 de lângă Canberra (Australia), va fi inactivă pentru lucrări de upgrade. Deși restul antenelor din rețeaua DSN pot primi telemetrie de la sondele Voyager, numai DSN-43 avea suficientă putere pentru a trimite comenzi sondelor.

JAXA a decis să încheie misiunea IKAROS, după ce ultima sesiune de comunicații cu sonda interplanetară a avut loc în luna mai 2015. Interplanetary Kite-craft Accelerated by Radiation Of the Sun (IKAROS) a fost lansată în 20 mai 2010⁸⁸Lansarea a avut loc de la centrul spațial Tanegashima și a fost realizată de o rachetă H-IIA împreună cu sonda Venus Climate Orbiter (Akatsuki) și a fost prima sondă interplanetară care a demonstrat cu succes că vântul solar poate fi folosit pentru propulsie. În decembrie 2011 nivelul de combustibil al sondei devenise scăzut și sonda avea probleme în a-și menține poziția corectă, după care a intrat de mai multe ori în hibernare, însă nici un semnal nu a mai fost primit pe Pământ de la IKAROS după luna mai 2015, iar șansele ca acest lucru să se mai întâmple în viitor sunt extrem de scăzute, așa că misiunea este acum considerată încheiată (JAXA are dificultăți în estimarea corectă a poziției curente a sondei).

NASA Office of Inspector General (OIG), un organism independent pentru auditarea activităților agenției spațiale americane, a lansat o investigație asupra misiunii Dragonfly, care urmează să fie lansată în 2028. Raportul OIG cu privire la Dragonfly va fi publicat în toamna acestui an.

Telescopul spațial James Webb a observat o galaxie care s-a format la doar 280 milioane de ani după Big Bang (z=14.44), un nou record în ceea ce privește vechimea unei galaxii observate (sau durata de timp scurtă dintre Big Bang și formarea respectivei galaxii); studiul a fost trimis spre publicare revistei Open Journal of Astrophysics.

Tomographic C-band Synthetic Aperture Radar (T-SAR), este un proiecte desfășurat de USAMV București și compania românească Terrasigna, sub umbrela Agenției Spațiale Europene (ESA). Tehnologiile testate în cadrul T-SAR urmează să fie integrate în viitoarea misiune spațială Hydroterra+, în care un satelit geostationar va studia solurile din bazinul Mediteranean. Este doar un exemplu cum companii românești pot participa la proiectele ESA și cum cercetarea spațială are efecte benefice pentru viața noastră de zi cu zi.

Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Johann Strauss (fiul) și cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înființarea agenției spațiale europene (ESA), orchestra simfonică din Viena va transmite în spațiu valsul Dunărea Albastră în 31 mai, ora 19:30 UTC. Această piesă muzicală nu a fost inclusă în colecția aflată la bordul sondelor Voyager, însă agenția spațială europeană va compensa acest lucru prin transmiterea acestui vals spre sonda Voyager-1 folosind antena sistemului Deep Space Network situată în Cebreros, Spania.

Agenția spațială europeană (ESA) și agenția spațială indiană (ISRO) au semnat de curând un memorandum care să definească viitoare colaborări atât pe orbita Pământului, cât și în viitoare misiuni selenare. Memorandumul extinde acorduri mai vechi, care au făcut de exemplu posibilă misiunea Axiom-4 și înseamnă că în viitor astronauți indieni se vor antrena împreună cu cei europeni, dar și stabilirea unor standarde pentru viitoare activități orbitale comune.

O capsulă europeană, denumită Mission Possible, realizată de compania germană The Exploration Company se pregătește pentru lansarea la bordul unei rachete Falcon 9, cu ocazia misiunii Transporter-14 (programată pentru sfârșitul lunii iunie). Mission Possible este un prototip, la scară redusă, a viitoarei capsule europene Nyx⁹⁹Mission Possible are un diametru de 2.5 metri, în timp ce Nyx va avea aproximativ 4 metri.. Este a doua misiune spațială pentru The Exploration Company, după ce un prototip similar, Mission Bikini, a fost lansat în zborul inaugural al rachetei Ariane 6, din luna iunie 2024.

NASA a anunțat în 14 mai că următorul zbor comercial spre Stația Spațială Internațională, Axiom-4¹⁰¹⁰Echipajul acestei misiune este format din Sławosz Uznański-Wiśniewski (ESA/Polonia), Peggy Whitson (Axiom/SUA), Shubhanshu Shukla (ISRO/India) și Tibor Kapu (Ungaria) se amână, din nou, pentru 08 iunie, în prealabil lansarea fiind programată pentru 29 mai. Amânarea are legătură cu întârzieri în pregătirea noii capsule Dragon pe care SpaceX o va folosi pentru această misiune, capsulă care urma să fie folosită pentru misiunea Crew-10; pentru a nu prelungi și mai mult șederea în spațiu a lui Butch Wilmore și Suni Williams, SpaceX, împreună cu NASA, au decis să folosească pentru Crew-10 o capsulă mai veche, urmând ca noua capsulă C213 să fie folosită pentru misiunea Axiom-4.

În 15 mai trebuia să aibă loc lansarea primei rachete orbitale australiene: Eris¹¹¹¹Eris are 25 de metri înălțime, un diametru al treptei primare de 2 metri și a fost proiectată să urce 300 de kilograme pe orbita terestră joasă (comparabilă cu Electron). se pregătea de lansarea inaugurală de pe rampa centrului spațial Bowen din Abbot Point (Queensland, Australia), când conul protector al treptei secundare a… căzut. Se pare că o problemă electrică a declanșat deschiderea conului protector în timp ce racheta era pe rampa de lansare, lucru ce trebuia să se întâmple la câteva minute după lansare. Din fericire nimeni nu a fost rănit, iar evenimentul s-a întâmplat cu câteva ore înainte de lansarea programată, astfel încât racheta nu era alimentată cu combustibil. Din păcate nu avem imagini cu urmările acestui eveniment. Compania australiană Gilmour Space a anunțat că lansarea se amână până la identificarea și rezolvarea problemelor.

SpaceX dorește să își extindă activitățile pe coasta de vest a SUA și urmează să folosească în curând și rampa SLC-6 de la centrul spațial Vandenberg¹²¹²SpaceX folosește deja, din 2011, rampa SLC-4E pentru lansări de pe coasta de vest a SUA și fosta rampă SLC-4W pentru recuperarea la sol a treptei primare Falcon 9, rampă redenumită Landing Zone 4.. Rampa SLC-6 a fost folosită până acum de United Launch Alliance pentru lansări ale rachetei Delta IV Heavy, până în 2022, când racheta a fost retrasă. Rampa a fost pregătită în anii '70 pentru a fi folosită pentru lansări ale navetei spațiale, însă după accidentul navetei Challenger, NASA a abandonat ideea de a lansa navete spațiale pe orbite polare de la Vandenberg.

---

Arhiva Buletin Cosmic: 201 | 200 | 199 | Substack