parsec.ro

→ La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 26301 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 15466 (din care 10084 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 68921 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

→ Nava cargo Progress MS-34 și-a pornit motoarele pentru 495.7 secunde, miercuri, 10 iunie, la ora 05:00 UTC, pentru ajustarea orbitei Stației Spațiale Internaționale (ISS) și pentru pregătirea plecării capsulei Soiuz MS-28 și sosirea Soiuz MS-29; cu această ocazie, altitudinea medie a ISS a crescut cu 1.6 km.

→ Vineri, 05 iunie, s-au întâmplat lucruri interesante astăzi la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS). Dar înainte de toate, să înțelegem contextul. Microfisurile de la bordul Stației Spațiale Internaționale nu sunt o noutate: de ani de zile, ISS pierde continuu aer, pentru că uneori aceste microfisuri nu sunt într-o zonă în care echipajul are acces pentru a le remedia. Iar ele apar în urma uzurii și stresului mecanic asupra modulelor din care este asamblată Stația Spațială Internațională (adică stația își arată vârsta). Una din aceste microfisuri mai vechi și care nu a putut fi remediară, a început recent să cauzeze noi probleme, după ce în trecut părea că situația s-a stabilizat: la începutul lunii mai, presiunea de la bordul stației a început să scadă din nou (stația pierdea jumătate de kilogram de aer zilnic), din cauza unei microfisuri situate într-un coridor (PrK) atașat modulului rusesc Zvezda (coridor care face legătura cu portul la care andochează nave cargo Progress). Vineri, 05 iunie, situația s-a deteriorat și masa de aer pierdută s-a dublat, ajungând la aproximativ un kilogram pe zi. La un moment dat, cosmonauții ruși au decis să încerce să rezolve problema și soluția aleasă a fost să folosească un fierăstrău(!) pentru a putea ajunge mai bine în zona unde se crede că este problema. NASA nu a fost de acord cu soluția aleasă de Roscosmos și, din motive de siguranță, a cerut astronauților să se adăpostească la bordul capsulei Dragon, cât timp au loc reparațiile la care urmau să participe Serghei Kud-Svercikov și Serghei Mikaiev. La bordul capsulei Dragon s-au adăpostit membri echipajului Crew-12, adică cei care au fost lansați în spațiu cu respectiva capsulă, Jessica Meir, Jack Hathaway, Sophie Adenot, Andrei Fediaev, dar și astronautul american Christopher Williams (care a ajuns pe ISS la bordul Soiuz MS-28). După 2 ore, cei 5 astronauți au revenit la bordul ISS, pentru că Roscomos a decis să amâne reparațiile și s-a mulțumit să colecteze astăzi noi date cu privire la această situație. Chiar și dacă ISS pierde 1 kilogram de aer în fiecare zi, echipajul nu se află deocamdată în pericol (există la bord rezerve suficient de aer, iar zona în care se află microfisura este izolată de restul stației), însă îngrijorător este ritmul în care situația pare că s-a deteriorat și faptul că microfisura este într-o zonă greu accesibilă, plus riscul ca alte astfel de microfisuri să apară oricând. În prezent, planul NASA și al partenerilor săi (Roscosmos, ESA, JAXA, CSA) este ca Stația Spațială Internațională să fie abandonată și distrusă controlat în 2030-2031, deși există unele zvonuri că se caută soluții pentru continuarea exploatării ei și după 2030.

→ Președintele Franței, Emmanuel Macron, și compania americană Vast, au anunțat un acord prin care doi astronauți francezi, Thomas Pesquet și Arnaud Prost, vor zbura spre Stația Spațială Internațională (cu o capsulă Dragon, prin intermediul Vast, care recent a fost acceptată de NASA pentru astfel de intermedieri), respectiv la bordul viitoarei stații spațiale Haven-1, pe care Vast o va lansa anul viitor. De asemenea, tot ca parte a acestui acord semnat cu prilejul summitului "Choose France", compania Vast va deschide un sediu la Paris. Thomas Pesquet (astronaut veteran, cu peste 396 de zile petrecute în spațiu) va zbura spre ISS în cadrul celei de-a 6-a misiuni comerciale¹¹NASA cere partenerilor privați care lansează echipaje comerciale spre ISS să aibă la bord cel puțin un astronaut cu experiență, programată pentru 2027, în care va fi comandantul misiunii, în timp ce Arnaud Prost (selectat de ESA în 2022 pentru a face parte din grupul de astronauți europeni rezerviști) va face parte din primul echipaj care va ajunge la bordul Haven-1, probabil tot în 2027. Ambele zboruri vor dura aproximativ 2 săptămâni și vor fi realizate cu ajutorul unei capsule Dragon și a unei rachete Falcon 9 ale companiei SpaceX.

→ În cadrul evenimentului din 09 iunie, în care a dezvăluit numele membrilor echipajului Artemis III, NASA a mai oferit câteva detalii despre misiunile Artemis III și Artemis IV, dar în același timp a generat noi întrebări care încă nu au un răspuns. Pentru Artemis III, se pare că planul este ca prima dată să fie lansat spre orbita terestră landerul Blue Moon al companiei Blue Origin, după care are loc lansarea Orion (efectuată de o rachetă SLS fără treapta secundară ICPS). Orion și Blue Moon vor andoca și vor rămâne cuplate timp de 2 zile, timp în care echipajul va pătrunde în interiorul Blue Moon. Apoi, se vor decupla și Orion va aștepta lansarea Starship V3 (deci nu HLS, doar un V3 cu un dispozitiv de andocare), după care va urma andocarea Orion la Starship. Echipajul nu va vizita interiorul Starship în timpul misiunii Artemis III. După o zi, Orion se va decupla de Starship și va reveni pe Pământ (scutul termic este unul nou, însă oricum revenirea de pe orbita terestră joasă va fi mult mai blândă decât revenirea de pe o traiectorie cislunară). Pentru Artemis IV, NASA a anunțat că Orion și Starship vor andoca pe orbita Pământului și că inserția trans-lunară (TLI) o va face Starship(!). Și de aici lucrurile devin vagi: asta înseamnă că SLS nu va avea nevoie de treapta secundară ICPS nici în Artemis IV? Starship va fi folosit doar pentru TLI (tot Starship V3?), iar pe orbita Lunii va aștepta un lander Blue Moon, sau aselenizarea se va efectua cu același Starship care face TLI (adică Starship HLS)? Ce va face modulul de serviciu european (ESM) cu combustibilul pe care îl economisește ne-efectuând TLI?

→ În cadrul unui eveniment organizat joi, 09 mai, NASA a anunțat componența echipajului misiunii Artemis III (programată pentru 2027): comandatul misiunii va fi Randy Bresnik (care a mai zburat de 2 ori în spațiu, STS-129 și Soiuz MS05, a efectuat 5 activități extravehiculare), italianul Luca Parmitano, va fi pilotul misiunii (2 zboruri în spațiu, Soiuz TMA-09M și Soiuz MS-13, 6 activități extravehiculare) și doi specialiști, Frank Rubio (1 zbor spre ISS, cu capsula Soiuz MS-23 și 3 activități extravehiculare efectuate) și Andre Douglas (selectat ca astronaut în 2023, se va afla la primul său zbor spațial).

→ NASA a anunțat miercuri, 04 iunie, că renunță la eforturile de a încerca restabilirea legăturii cu sonda marțiană MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution) și că astfel consideră această misiune încheiată. Lansată în 2013²²de o rachetă Atlas V în configurația 401, de pe rampa SLC-41 a centrului spațial Cape Canveral din Florida, sonda a ajuns pe orbita lui Marte în 2014 și până anul trecut, în 06 decembrie, părea să fie într-o stare bună. Însă după o ocultație (planificată), timp în care comunicațiile cu Pământul s-au întrerupt, sonda nu a mai restabilit niciodată comunicațiile cu NASA și nu se știe care este cauza defecțiunii care a dus la pierderea acestei misiuni. Din datele recuperate de NASA (cu ajutorul Deep Space Network), se pare că sonda se rotea necontrolat, pe o orbită modificată, după revenirea din ocultație, ceea ce ar fi împiedicat panourile solare să fie orientate spre Soare și să încarce astfel bateriile de la bord. Având în vedere că orbita sondei MAVEN în jurul lui Marte este 180 km x 4000 km, NASA estimează că aceasta ar mai putea rămâne în jurul lui Marte încă 50-100 de ani, înainte ca orbita să devină instabilă și ca sonda să intre necontrolat prin atmosfera marțiană.

→ Roscosmos a anunțat prelungirea misiunii telescopului spațial SpektrRG până în 2031. Lansat în 2019 spre punctul Lagrange L2 Soare-Pământ, telescopul a fost o colaborare între Germania și Rusia, însă în martie 2022 Germania a decis să oprească instrumentul principal al telescopului spațial (eROSITA), care până atunci a reușit să finalizeze jumătate din obiectivele misiunii. În prezent, doar instrumentul rusesc ART-XC mai este funcțional la bordul SpektrRG.

→ ESA a aprobat recent misiunea ARRAKIHS (Analysis of Resolved Remnants of Accreted galaxies as a Key Instrument for Halo Surveys), în care speră să afle detalii despre modul în care se formează galaxiile, studiint procesul de acreție, urmărind lumina (halourile stelare) emisă de galaxiile apropiate, lumină care păstrează informații cu privire la procesele care au dus la formarea galaxiilor. Sonda ARRAKIHS va conține 2 binoculuri de tip Maksutov-Cassegrain, care va colecta informație în spectrul vizibil și în infraroșu apropiat, iar lansarea este programată pentru finalul anului 2030. Misiunea este proiectată și finanțată dintr-un consorțiu format din Spania, Austria, Belgia, Norvegia, Portugalia, Suedia și Elveția.

→ Conform NEOCC (NEO Coordination Center un organism din cadrul ESA), numărul de obiecte apropiate de Pământ cunoscute și identificate (Near-Earth objects, adică obiecte care au periheliul mai mic de 1.3 UA) este de 41799 de asteroizi și 124 de comete, dintre care 1980 au o probabilitate nenulă (dar de obicei foarte mică) de a lovi cândva planeta noastră; 175 de noi obiecte NEO au fost descoperite în ultima lună și 1270 de astfel de obiecte au fost descoperite de la începutul anului.

→ O serie de observații (realizate cu instrumentul SPHERE din cadrul V/ery Large Telescope,/ —VLT al E/uropean Southern Observatory,/ —ESO), de-a lungul a 4 ani, au reușit să pună în evidență mișcarea discului protoplanetar din jurul stelei AB Aurigae, aflate la 520 de ani-lumină distanță de Pământ. Ce vedem în aceste imagini este locul unde, în viitor, se vor forma noi planete, de pe care telescoape din viitorul îndepărtat, îndreptate spre noi, ar putea urmări și ele, cândva, un Soare muribund; detaliile tehnice au fost publicate recent în Astronomy and Astrophysics.

N/A

→ În 10-11 iunie, reprezentații statelor membre ale ESA au decis, în cadrul unei întâlniri organizată la Tenerife, extinderea a 13 misiuni științifice (sau, după caz, extinderea participării europene la aceste misiuni): BepiColombo, Cheops, Einstein Probe, Hinode, Hubble, IRIS, Mars Express, Proba-3, SOHO, Solar Orbiter, James Webb, XMM-Newton și XRISM. Acestea și-ar fi încheiat înainte de finalul anului curent misiunea nominală și necesitau o decizie de extindere a misiunii, pentru ca formal să poată continua. Nu au fost luate în discuție misiunile Euclid, Juice și Smile, care își vor încheia misiunea primară la finalul lui 2029.

→ Agenția spațială europeană (ESA) a contractat compania italiană Thales Alenia Space pentru construcția a doi (identici) Sentinel-1 NG (Next Generation), în timp ce compania germană Airbus Defence and Space a fost selectată pentru radarele cu apertură sintetică, cu care vor fi echipați cei doi sateliți. Aceștia vor îmbunătăți performanțele actuale ale constelației Sentinel-1, de la o rezoluție actuală de 5x20 metri, la 5x5 metri, suprafața observată incluzând acum și zonele polare. Noii sateliți Sentinel-1 NG urmează să fie lansați începând cu 2032.

→ Compania americană Astra se pregătește pentru o nouă lansare, de această dată din Marea Britanie, acolo unde a ajuns deja racheta Rocket 4.0. Ultima lansare a unei rachete dezvoltate de Astra a avut loc în 12 iunie 2022 (Rocket 3.3, LV0010) și s-a încheiat cu un eșec, ceea ce a dus la o temporară reorientare a companiei spre alte domenii, însă acum speră că Rocket 4.0 va avea mai mult succes decât încercările precedente (6 eșecuri din 7 tentative de lansare și 7 vehicule pierdute, pentru că o rachetă a explodat pe rampă înainte de lansare).

→ Agenția spațială indiană (ISRO) a declarat că a finalizat investigația cu privire la cel mai recent eșec al lansatorului PSLV (din 12 ianuarie, când satelitul EOS-N1 nu a mai ajuns pe orbită din cauza unei probleme cu treapta a 3-a), însă raportul nu va fi făcut public. Lansarea EOS-N1 a fost al doilea eșec consecutiv al rachetei PSLV, după lansarea eșuată a satelitului EOS-09 (RISAT-1B) din 18 iunie 2025.

→ Vast semnează în continuare contracte pentru viitoare misiuni spațiale ce urmează să fie desfășurate în parteneriat cu NASA (pentru accesul la ISS) și SpaceX (pentru lansator și capsulă): Aleš Svoboda va fi primul astronaut ceh care va vizita Stația Spațială Internațională în cea de-a 6-a misiune comercială spre ISS (coordonată de compania Vast, după ce primele 5 au fost coordonate de Axiom). Aleš Svoboda, selectat ca astronaut de rezervă de ESA în noiembrie 2022, va zbura spre ISS alături de francezul Thomas Pesquet, în 2027, la bordul unei capsule Dragon (și alți doi astronauți care nu au fost încă numiți). Contractul a fost semnat de compania Vast și de Agenția Spațială Europeană (ESA, în numele Cehiei).

→ Ultimele 8 segmente pentru cele două boostere auxiliare cu combustibil solid (solid rocket boosters, SRB) pentru misiunea Artemis III au ajuns la centrul spațial Kennedy din Florida, pe calea ferată, urmând să fie atașate rezervorului principal al rachetei SLS în această vară, în interiorul hangarului Vehicle Assembly Building, VAB.

→ Jonathan Cirtain, CEO al Axiom Space, a declarat recent că Axiom lucrează în paralel în această perioadă la 5 costume spațiale: unul pentru teste de calificare, unul pentru ISS, care poate să fie folosit și în misiunea Artemis III³³în cadrul căreia astronauții se vor afla pe orbita Pământului și vor andoca la cele două landere lunare, furnizate de SpaceX și Blue Origin, și primele două costume pentru misiunea Artemis IV.

→ Astronautul britanic John McFall, selectat de Agenția Spațiale Europeană (ESA) în 2022, va zbura pe orbită în iulie 2027, la bordul stației spațiale comerciale Haven-1, în urma unui acord semnat între Agenția Spațială Britanică și compania americană Vast. John McFall va deveni astfel prima persoană care ajunge pe orbită și care are o dizabilitate (prima persoană cu o dizabilitate care a ajuns în spațiu a fost Michaela Benthaus, în decembrie 2025, când a trecut de linia Kármán în cadrul misiunii suborbitale NS-37 a companiei Blue Origin). Cel mai probabil McFall va face parte din același echipaj din care va face parte și francezul Arnaud Prost.

→ Dave Limp, CEO al Blue Origin, a venit cu câteva clarificări după dezastrul de pe rampa LC-36A: (i) rezervoarele pentru oxigen, hidrogen și metan din perimetrul rampei par să fie "într-o stare bună", iar asta este o veste foarte bună, pentru că înlocuirea lor ar fi durat foarte mult timp; de asemenea, turnul de apă pare că nu a fost nici el afectat serios și nu este nevoie să fie reconstruit, iar celelalte turnuri suport rămase în picioare vor fi reparate (și nu reconstruite); (ii) treapta primară /Never Tell Me The Odd/s și 3 trepte secundare New Glenn (GS2), aflate în hangarul adiacent rampei, sunt în stare bună (așa cum se estimase deja, la scurt timp după deflagrație). Mai mult, Blue Origin nu renunță încă la varianta 7x2, așa cum speculam într-o postare anterioară, iar Dave Limp este încrezător că până la finalul anului vom vedea o nouă lansare New Glenn.

→ Compania Astrobotic (fondată în 2007 și responsabilă pentru landerele Peregrine și Griffin) a fost de curând achiziționată de compania Voyager. Prima misiune Peregrine, din 2024, s-a încheiat cu un eșec, după o problemă tehnică a landerului, identificată după separarea de treapta secundată Centaur (a rachetei Vulcan). A doua misiune Astrobotic spre Lună urma să fie primul zbor al landerului Griffin, care ar fi transportat roverul VIPER al NASA, însă NASA a decis să anuleze această misiune, iar acum zborul inaugural al lui Griffin este programat pentru finalul acestui an.

---

Arhiva Buletin Cosmic: Substack | 218 | 219 | 220 | 221 | 222 | 223 | 224 | 225