parsec.ro

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;
• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;
• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 25435 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 14877 (din care 9803 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 68039 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

→ În 18 martie, la exact 61 de ani de la prima activitate extravehiculară (realizată de Alexei Leonov în misiunea Voskhod-2), astronauții americani Jessica Meir și Christopher Williams au efectuat o activitate extravehiculară de la bordul Stației Spațiale Internaționale pentru a pregăti instalarea, în viitorul apropiat, a unui nou set de panouri solare moderne (ISS Roll Out Solar Array, ROSA).

→ Nava cargo Progress MS-31 (lansată în 03 iulie 2025) s-a decuplat de modulul rusesc Poisk al Stației Spațiale Internaționale (ISS), luni, 16 martie, la ora 13:24 UTC. Deorbitarea, deasupra Pacificului, a avut loc la ora 17:21 UTC.

→ Luni, 16 martie, taikonauții Zhang Lu și Wu Fei au desfășurat o activitate extravehiculară, de la bordul stației spațiale chineze Tiangong, activitate care a durat aproxiamativ 7 ore (între 0430 UTC și 1135 UTC). Pentru Zhang Lu a fost a 6-a activitate extravehiculară orbitală. Obiectul acestei activități extravehiculare a fost instalarea de noi panouri care să protejeze stația spațială de micrometeoroizi.

→ Nava cargo Progress MS-32 a efectuat vineri, 13 martie, o manevră de corecție a orbitei Stației Spațiale Internaționale, pornind propulsorul principal pentru 634.7 secunde, la ora 16:58 UTC, oferind ISS un impuls de 0.62 m/s și ridicând altitudinea medie a stației cu 1.1 km.

→ Capsula cargo Cygnus NG-23 s-a desprins de Stația Spațială Internațională în 12 martie, la ora 04:00 UTC, cu ajutorul brațului robotic Canadarm2, care a eliberat-o ulterior pe orbita Pământului, la ora 11:06 UTC. Cygnus NG-23 se află cuplată cu modulul Unity al stației spațiale din 18 septembrie 2025, după ce capsula a fost lansată în 14 septembrie 2025, cu ajutorul unei rachetei Falcon 9 (ea a fost desprinsă de modulul Unity între 24 noiembrie și 01 decembrie 2025 pentru a crea un culoar pentru andocarea capsulei Soiuz MS-28). Cygnus NG-23 a reintrat distructiv prin atmosfera Pământului sâmbătă, 14 martie, deasupra Oceanului Pacific.

→ Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 25435 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 14877; pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 68039 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

→ Sonda americană Van Allen A (NORAD ID 38752), aflată pe orbită în jurul Pământului, a reintrat necontrolat prin atmosferă în 11 martie, la ora 10:37 UTC, în Oceanul Pacific, la sud de Mexic (105°W, 2°S). Lansată în 30 august 2012, sonda a fost activă până în 2019, studiind, după cum probabil ați intuit deja, centurile de radiații Van Allen. NASA se aștepta ca reintrarea prin atmosferă să aibă loc abia în 2034, însă activitatea solară intensă a făcut ca sonda să reintre mai repede. Van Allen B (NORAD ID 38753), sonda geamănă, nu va reintra mai repede de 2034, conform estimărilor NASA. Cele două sonde au fost plasate pe orbită cu excentricitate ridicată, iar în prezent Van Allen B se află pe o orbită 254 x 23792 km, înclinație orbitală 10.1 grade.

→ Satelitul rusesc Ekspress-AT1, lansat în 15 martie 2014 de o rachetă Proton-M și aflat pe orbită geostaținoară, pare să se rotească necontrolat în jurul centrului de masă; cel puțin asta pare să fie concluzia după ce compania americană s2a systems a publicat un grafic cu luminozitatea satelitului.

→ Nava cargo nipon HTV-X1 s-a desprins de Stația Spațială Internațională în 05 martie, la ora 19:26 UTC, când brațul robotic Canadarm a îndepărtat nava de modulul Harmony; o zi mai târziu, în 06 martie, la ora 17:00 UTC, brațul robotic a eliberat nava cargo, care s-a îndepărtat de ISS. Aceasta nu va reveni imediat pe Pământ, ci va mai petrece încă 3 luni pe orbita joasă, pentru o serie de teste demonstrative. În 11 martie, satelitul nipon Tenkoh-2 a fost lansat de la bordul navei. HTV-X1, produsă de Mitsubishi Heavy Industries, a fost lansată în 26 octombrie 2025 de o rachetă H3 și a transportat peste 4 tone de provizii și echipamente pentru echipajul de pe ISS.

→ Stația Spațială Internațională (ISS) ar putea rămâne pe orbită până în 2032; cel puțin asta este solicitarea Congresului SUA pentru NASA, însă NASA trebuie să discute acest lucru și cu partenerii internaționali (Roscosmos, ESA, JAXA, CSA), care în prezent au agreat ca ISS să fie retrasă până la finalul anului 2030. Comitetul pentru Știință, Comerț și Transport din Senatul SUA consideră că acest lucru este necesar pentru a permite partenerilor comerciali ai NASA să dezvolte și să lanseze stații spațiile comerciale, plasate pe orbita joasă a Pământului, pentru a nu întrerupe accesul NASA la un laborator orbital. NASA ar urma să își intensifice încă din acest an eforturile pentru a sprijini sectorul privat să dezvolte aceste stații spațiale; este vorba în principal despre Axiom Space, Blue Origin, Vast și Voyager, care își propun să lanseze Axiom Space Station (2027, inițial ca module atașate la ISS, care vor forma ulterior o stație spațială separată), Orbital Reef (2027), Haven-1 (2027) și respectiv Starlab (2028).

→ ESA a pierdut legătura cu una din sondele Proba-3: în 14–15 februarie, o problemă cu sonda Proba-3 Coronagraph a făcut ce aceasta să își piardă progresiv orientarea, ceea ce a dus la incapacitatea panourile solare de a fi orientate corect pentru încărcarea bateriilor de la bord. Astfel, sonda rămasă fără energie și-a limitat drastic activitatea, pentru a-și conserva energie, întrerupând și comunicațiile cu solul. Inginerii ESA încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat și să restabilească legătura cu sonda. Misiunea Proba-3, lansată în decembrie 2024, constă din două sonde care zboară în formație, pe orbita Pământului. ESA va încerca să folosească cealaltă sondă, Proba-3 Occulter, pentru a determina situația sondei Proba-3 Coronagraph.

→ Biroul Inspectorului General al NASA (Office of Inspector General, OIG) un departament independent în cadrul NASA care auditează activitatea agenției spațiale americane estimează, într-un raport publicat recent, că șansele ca misiunea Artemis II să eșueze în timpul zborului sunt 1:30 și șansele ca misiunea să devină un eșec în timpul activităților extravehiculare pe suprafața Lunii sunt 1:40. Pentru a pune lucrurile în context, șansele unui eșec al unei misiuni cu echipaj al capsulei Dragon spre ISS este în prezent estimat la 1:200; în misiunile Apollo șansele unui eșesc a fost 1:10, iar în timpul misiunilor navetelor spațiale se credea că e 1:100, dar de fapt, evaluat ulterior, a fost 1:10.

→ În prima misiune a Chinei cu echipaj pe Lună, taikonauții ar putea să aselenizeze în regiunea Rimae Bode, lângă Sinus Aestuum, nu departe de ecuator, pe fața apropiată a Lunii. Regiunea este una destul de netedă, interesantă din punct de vedere geologic și amplasarea o face să fie mai accesibilă unei misiuni de aselenizare, iar asta implică un risc mai scăzut pentru echipaj. O tentativă de aselenizare în vecinătatea craterului Shackleton, aflat aproape de Polul Sud, implică un grad de complexitate mai ridicat al misiunii, deci și riscuri mai mari. Însă decizia finală încă nu a fost luată, Rimae Bode se află pe o listă de potențiale destinații, alături de alte 13 zone, dintr-o selecție inițială de 106.

→ Începând cu misiunea Artemis IV, racheta SLS va fi echipată cu o treaptă superioară Centaur V, conform ultimelor detalii publice găsite în sistemul federal de achiziții publice din SUA. NASA a luat în considerare la un moment dat și folosirea treptei superioare a rachetei New Glenn a companiei Blue Origin, însă până la urmă s-a decis asupra Centaur V, treapta superioară a rachetei Vulcan, produsă de compania United Launch Alliance. Alimentată tot cu hidrogen și oxigen lichid și propulsată de 2 motoare RL10, Centaur V poate fi mai ușor integrată cu turnul folosit pentru lansare și treapta secundară este deja în producție pentru racheta Vulcan; aceasta dezvoltă o forță de tracțiune dublă comparativ cu actuala treaptă superioară ICPS a SLS, însă este inferioară ca performanță treptei EUS, la dezvoltarea căreia NASA a renunțat.

→ NASA a publicat câteva clarificări oficiale, venite în urma declarațiilor lui Jared Isaacman făcute vineri, 27 februarie. Misiunea Artemis IV va fi prima misiune Artemis care trimite astronauți pe suprafața selenară, în prima parte a anului 2028. În această misiune, SLS va avea o altă treaptă superioară decât ICPS, folosită în primele 3 misiuni Artemis. Misiunea Artemis V va trimite din nou astronauți pe suprafața Lunii în a doua parte a anului 2028, deci planul este ca în 2028 să avem nu una, ci două(!!) aselenizări. Astfel, NASA renunță la ceea ce până acum se numea SLS Block 1B, adică renunță la dezvoltarea Exploration Upper Stage (EUS); nu este clar cu ce va fi înlocuită Interim Cryogenic Propulsion Stage (ICPS) pentru misiunile Artemis IV și V în timpul scurt rămas până în 2028. De asemenea, NASA renunță și la Mobile Launcher 2 (ML-2), platforma de lansare care urma să fie folosită pentru SLS Block 1B/EUS și care a depășit cu mult calendarul și bugetul alocat (deși s-a plătit deja în proporție de 98%, adică 1.6 miliarde de dolari).

→ Misiunea chineză Tianwen-3 va fi lansată la finalul anului 2028: două rachete Changzheng-5B va lansa două vehicule spre Marte (o sondă orbitală—care va conține și capsula care va fi trimisă spre Pământ la finalul misiunii și un lander—împreună cu vehiculul care va decola de pe Marte pentru a se întâlni pe orbită cu sonda orbitală) pentru ceea ce pare să fie prima misiune de aducere pe Pământ a unor eșantioane de sol marțian: 500 de grame de sol marțian vor ajunge pe Pământ în 2031, dacă totul decurge conform planului.

→ Nu știm dacă sonda orbitală Tianwen-1 mai este sau nu activă (pentru că nu a existat nici un comunica oficial privind încheierea misiunii), știm doar că observatorul radioastronomic AMSAT-DL din Bochum (Germania) a interceptat ultimele mesaje radio în 23 decembrie 2025, iar de atunci nu a mai fost interceptată nici o transmisiune radio de echipamentele AMSAT-DL (în banda de 20 de metri) de la sonda marțiană chineză. Asta nu înseamnă că sonda Tianwen-1 nu mai emite, este posibil să emită folosind antenele low-gain și AMSAT-DL să nu poate intercepta respectivul semnal.

→ Conform unui studiu publicat în Space Wheater, cel mai bun moment de a trimite o misiune cu echipaj spre Marte ar fi în timpul unui maxim al activității solare: paradoxal acest lucru ar însemna o expunere de două ori mai redusă a echipajului la radiațiile cosmice, pentru că activitatea solară va reuși să măture o bună parte a radiației venită din afara sistemului nostru solar. Datele au fost furnizate de sonda europeană Trace Gas Orbiter (TGO).

→ Congresul SUA solicită ca NASA să renunțe la actuala misiune Mars Sample Return (MSR) și să demareze o altă misiune similară, care să aducă pe Pământ eșantioanele de sol colectate de roverul Perseverance, dar care să nu (mai) depășească 8 miliarde de dolari; participarea internațională este permisă, atâta timp când bugetul nu este depășit și probele aduse rămân în posesia NASA. O altă misiune, separată (cu bugetul aferent), va trimite pe orbita marțiană o sondă nouă, Mars Telecommunications Orbiter (MTO), care să sprijine atât MSR, cât și alte misiuni marțiene, având în vedere îmbătrânirea actualelor sonde aflate pe orbita planetei Marte.

→ Observatorul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) a detectat concentrații anormal de ridicare de metanol la suprafața cometei interstelare 3I/ATLAS în timpul unor măsurători efectuate în 2025, când cometa s-a apropiat de Soare. Deși acest compus chimic nu este neobișnuit în compoziția cometelor, concentrația detectată la 3I/ATLAS este mult mai mare decât concentrația detectată în cometele din sistemul nostru solar.

→ În 26 septembrie 2022, pentru prima dată în istorie, o misiune spațială a modificat perioada de rotație a unui corp ceresc în jurul Soarelui: când sonda Double Asteroid Redirection Test (DART) a lovit asteroidul Dimorphos (cu un diametru de 170 de metri), impactul nu a modificat doar perioada de rotație a lui Dimorphos în jurul lui Didymos (805 metri diametru), dar a modificat și perioada de rotație a sistemului Didymos-Dimorphos în jurul Soarelui (care este de 770 de zile). Modificarea nu este mare, dar măsurabilă: o fracțiune de secundă (0.15 secunde). Studiul a fost publicat recent în Science Advances. În prezent, sonda europeană Hera se află în drum spre sistemul Didymos-Dimorphos, pentru a putea observa mai bine urmările impactului cu DART. Hera va ajunge la destinație în luna noiembrie.

→ Agenția Spațială Europeană (ESA) împreună cu NASA confirmă că asteroidul 2024 YR4 nu va lovi Luna în 22 decembrie 2032, ci va trece la 20000 km distanță de satelitul nostru natural. În februarie au fost efectuate noi observații asupra 2024 YR4, folosind instrumentul Near-Infrared Camera (NIRCam) al telescopului spațial James Webb și împreună cu informațiile obținute de misiunea europeană Gaia (folosite pentru a identifica poziția exact a asteroidului), ESA a calculat mai precis traiectoria acestuia și a redus astfel șansele de coliziune cu Luna de la 4% (rezultate din calculele precedente) la 0%. Asteroidul 2024 YR4 are un diametru de aproximativ 60 de metri și se află în prezent la peste 460 de milioane de kilometri distanță de Pământ.

→ Următorul satelit românesc se numește EMISAR și se află deja în California, unde așteaptă să fie lansat în misiunea rideshare Transporter-16, la bordul unei rachete Falcon 9, misiune a cărei lansare este programată pentru luna aprilie. EMISAR este un cubesat 1U, dezvoltat de un consorțiu condus de Institutul de Studii Spațiale, împreună cu Romanian InSpace Engineering (RISE), RARTEL și Universitatea Maritimă Constanța. Satelitul va fi folosit pentru a transmite semnale între două stații terestre.

→ Un asteroid cu o masă estimată de 6 tone și un diametru de aproximativ 2 metri a fost observat în timp ce a plonjat prin atmosfera Pământului cu o viteză de 18 km/s, dezintegrându-se deasupra Valley City, din statul american Ohio; energia disipată a fost echivalentă cu 250 de tone de TNT și a fost resimțită în Medina, Ohio. Este posibil ca unele fragmente să fi ajuns la sol, dar până în prezent nu a fost confirmată recuperarea acestora.

→ Un meteor spectaculos a putut fi observat în 08 martie, în jurul orei 17:55 UTC, din Olanda, Luxemburg, Franța și Germania și se pare că fragmente de meteorit au fost recuperate din orașul Koblenz, în regiunea Rhineland-Palatinate a Germaniei. Conform unor articole din presă, acoperișul unei case a fost avariat, dar nimeni nu a fost rănit.

→ Chiar dacă unele trepte primare Falcon 9 au fost recuperate de 20-30 de ori, prețul lansărilor orbitale realizate cu racheta companiei SpaceX nu a scăzut, așa cum ne așteptam, ba chiar a crescut: în ultimii 5 ani, prețul lansărilor de tip rideshare a crescut cu 40%, de la $5K/kg în 2021 la $7K/kg în 2026, în timp ce prețul unei lansări Falcon 9 dedicate a crescut de la $62M în 2021 la $74M în 2026, conform unei analize realizată de Payload.

→ Probabil cel mai clar semn că Rusia nu intenționează să renunțe unilateral la Stația Spațială Internațională (ISS) este faptul că au terminat reparațiile rampei de lansare 31/6 de la Baikonur, avariată anul trecut în 27 noiembrie, în timpul lansării misiunii Soiuz MS-28. Roscosmos a anunțat în 03 martie că reparațiile rampei au fost finalizate în 10 februarie și că următoarea lansare de pe rampa 31/6 este programată pentru 22 martie, când nava cargo Progress MS-33 va decola spre Stația Spațială Internațională. Practic misiunile cu echipaj spre ISS nu au avut de suferit, reparațiile s-au realizat într-un timp destul de scurt, ținând cont de condițiile meteorologice din ultimele luni.

---

Arhiva Buletin Cosmic: Substack | 218 | 219