parsec.ro

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;
• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;
• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 25982 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 15256 (din care 9930 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 68587 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

→ Nava cargo Progress MS-34, lansată în 25 aprilie de la Baikonur, a andocat la modulul Zvezda al Stației Spațiale Internaționale (ISS) în 28 aprilie, la ora 00:00 UTC, transportând 1.7 tone de provizii pentru echipaj (din care 420 de litri de apă) și 700 de kilograme de combustibil (folosit pentru ajustarea orbitei ISS); a fost al 187-lea zbor al unei nave Progress.

→ Nava cargo Progress MS-32 s-a decuplat de modulul rusesc Zvezda al Stației Spațiale Internaționale în 20 aprilie 2026, la ora 22:08 UTC și câteva ore mai târziu, la 02:05 UTC în ziua următoare, 21 aprilie, a reintrat distructiv prin atmosferă, deasupra Oceanului Pacific.

→ În 05 august, la ora 06:44 UTC, treapta superioară a rachetei Falcon 9 care a lansat landerele lunare Blue Ghost M1 și Hakuto-R M2 în 15 ianuarie 2025 se va prăbuși necontrolat pe Lună, conform unei analize ProjectPluto. Din păcate, impactul nu va fi suficient de strălucitor pentru a putea fi observat de pe Pământ, dar sonda orbitală americană Lunar Reconaissance Orbiter (LRO) ar putea, probabil, observa acest eveniment.

→ Jared Isaacman, administratorul NASA, afirmă că modulele Habitation and Logistics Outpost (HALO, construit de Thales Alenia și Northrop Grumman) și International Habitation Module (I-HAB, cosntruit de Thales Alenia pentru ESA și JAXA) deși au fost livrate către NASA, au prezentat urme de coroziune. Dacă programul Gateway nu ar fi fost anulat, cele două module nu ar fi putut fi lansate mai devreme de 2030, conform lui Isaacman.

→ În 23 aprilie, Iordania a devenit al 63-lea stat care aderă la Acordurile Artemis, în cadrul unei ceremonii organizate la sediul NASA din Washington, DC, la care a luat parte administratorul NASA, Jared Isaacman și ambasadorul Iordaniei în SUA, Dina Kawar.

→ Anul viitor, Artemis III ar trebui să testeze pe orbita joasă e Pământului nu doar andocarea dintre Orion și cele două landere lunare, dar și costumule de astronauți pentru activități extravehiculare selenare. Însă un audit al Biroul Inspectorului General al NASA (o instituție federală independentă care auditează activitățile NASA) crede că noile costume pentru activități extravehiculare ar putea fi testate abia în 2031. Nu purtate pe suprafața Lunii, doar testate (probabil pe orbită).

[…] the original schedules for both xEVAS spacesuits were overly optimistic, a long-standing issue across the Agency that we have reviously reported on.17 Specifically, we determined the initial development schedules for both spacesuits—spanning 3.4 years for lunar suits and 3.8 years for microgravity suits—were less than half of the 8.7 year-historical average of time it takes from contract award to test flight for recent space flight programs. If Axiom experiences design and testing delays in line with this historical average, the lunar and microgravity spacesuit demonstrations would not occur until 2031.

→ În 20 aprilie, Letonia a devenit al 62-lea stat care aderă la Acordurile Artemis. Semnarea Acordurilor Artemis s-a făcut de Dace Melbārde, Ministrul Educației și al Științei din Letonia, în prezența lui Jared Isaacman, administratorul NASA, la sediul NASA din Washington, DC.

→ China a anunțat că misiunea Tianwen-3 va fi lansată spre Marte în 2028 și capsula cu eșantioanele de sol marțian va ajunge pe Pământ în 2031. Asta înseamnă că Tianwen-3 are șanse mari să fie prima misiune care să aducă pe Pământ eșantioane de sol marțian, pentru că NASA a anulat misiunea Mars Sample Return (care urma să aducă pe Pământ eșantioanele colectate de Perseverance). Tianwen-3 va transporta spre Marte și 20 de kilograme de echipamente care fac parte dintr-un program de colaborare internațională: COSPAR-PEX (Franța), Universitatea de Știință și Tehnologie din Macau, Universitatea din Hong Kong și Institutul Național de Fizică Nucleară din Italia.

→ După "petele de leopard" identificate acum 2 ani de Perseverance pe roca Cheyava Falls (craterul Jezero), acum e rândul lui Curiosity: roverul (aflat în craterul Gale), a găsit, într-o probă analizată în octombrie 2020, din roca denumită Mary Anning 3, un număr de 21 de molecule ce conțin carbon, din care 7 identificate pentru prima dată pe Marte. Descoperirea acestor molecule nu neapărat înseamnă că viața a existat cândva pe Marte, dar faptul că moleculele au supraviețuit timp de miliarde de ani, sub radiația solară constantă, este un lucru remarcabil. Una dintre molecule este azotul heterociclic, despre care se presupune că ar fi precursorul moleculelor mult mai complexe, ARN și ADN, esențiale pentru viața așa cum o știm noi. Curiosity se află pe Marte din 6 august 2012 și până acum a parcurs peste 36 km.

→ În sistemul nostru solar, din zece mii de molecule de apă, una are un atom de hidrogen mai special, care are în nucleu și un neutron (deuteriu). În cometa interstelară 3I/ATLAS, o echipă de cercetători de la Universitatea din Michigan a observat, folosind observatorul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) că există de 30 de ori mai multă apă deuterată și de 40 de ori mai multă decât în oceanele de pe Pământ. Asta înseamnă că 3I/ATLAS s-ar fi format în condiții de temperaturi mai scăzute decât cele prezente în sistemul nostru solar. Articolul A Direct View of the Chemical Properties of Water from Another Planetary System: Water D/H in 3I/ATLAS a fost publicat în revista Nature Astronomy, în 24 aprilie.

→ Pentru a conserva energie la bordul sondei Voyager-1, NASA a decis ca în 17 aprilie să oprească încă un echipament științific: de această dată a venit rândul echipamentului denumit Low-energy Charged Particles (LECP) să fie oprit, pentru ca Voyager-1 să poată comunica cu Pământul în continuare. LECP măsura debitul de particule încărcate electric (ioni, electroni, raze cosmice) de energie joasă, care proveneau din sistemul nostru solar sau de dincolo de el. Decizia de a opri alimentarea LECP a venit după ce în 27 februarie, energia disponibilă la bordul Voayger-1 a scăzut semnificativ și pentru a evita o scădere și mai mare a energiei disponibile, NASA a luat această decizie. Același echipament a fost oprit în martie 2025 și la bordul sondei gemene Voyager-2.

→ Conform RISE - Romanian InSpace Engineering, astronomii Vlad Turcu (Institutul Astronomic al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca) și Alin Nedelcu (Institutul Astronomic al Academiei Române) au confirmat că satelitul românesc EMISAR este obiectul cu NORAD ID 68427 (2026-067M), asociat cu lansarea Transporter-16 din 30 martie. Dacă este așa, atunci satelitul se află pe orbită 513 x 509 km, înclinație orbitală 97.45 grade.

→ Un model de test al viitorului vehicul spațial European Space Rider (model construit la Craiova de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială "Elie Carafoli", INCAS) a fost testat în tunelul aerodinamic cu plasmă al Aerospace Research Centre (CIRA) din Capua, Italia, unde a fost supus unor temperaturi de 1600 de grade, pentru a simula revenirea prin atmosferă.

→ Joi, 30 aprilie, la ora 18:00 UTC, după mai multe zile de amânări, Rusia a inaugurat un nou lansator orbital Soiuz-5 (Союз-5), cunoscut în trecut și sub numele Irtiș (Иртыш), Fenix sau Sunkar, însă primul zbor a fost unul suborbital, de pe rampa 45/1 a centrului spațial Baikonur. Deși poartă numele Soiuz, nu are nici o legătură cu celelalte rachete Soiuz derivate din lansatorul R-7, Soiuz-5 fiind de fapt derivată din racheta Zenit-3F. Dar pentru că lansatoarele Zenit erau fabricate de compania ucraineană Yuzhmash, este limpede de ce nu am mai văzut lansări Zenit în ultima perioadă. Soiuz-5 este o variantă îmbunătățită a rachetei Zenit-3F: va putea urca pe orbită aproximativ 17 tone (față de 14 tone cât putea urca Zenit-3F), are un diametru puțin mai mare, de 4.1 metri (față de 3.9 metri), iar treapta primară este propulsată de RD-171MV (Zenit-3F are RD-171), care folosește kerosen și oxigen lichid și care sunt produse de NPO Energomash. De fapt, istoria Zenit și RD-170 (varianta precedentă a propulsorului) au o poveste mai lungă, ele fiind inițial dezvoltate ca boostere auxiliare (cu combustibil lichid!) pentru lansatorul supergreu Energia și au zburat de două ori în această configurație (a doua oară pentru a lansa naveta spațială sovietică Buran). Pentru că Energia a fost retrasă după al doilea său zbor (datorită colapsului URSS), boosterele Zenit au fost ulterior folosite ca treapta primară pentru lansatoare orbitale de sine stătătoare.Pentru lansare, va fi folosită rampa 45/1 de la cosmodromul Baikonur, aceeași rampă de pe care a zburat și racheta Zenit-3F (utima dată în 26 decembrie 2017). O tentativă de lansare de acum câteva săptămâni a fost amânată din cauza unei probleme tehnice și se pare că și lansarea programată pentru acest weekend a fost amânată. În viitor, Rusia speră să folosească rachetele Soiuz-5 ca boostere auxiliare pentru un viitor lansator supergreu, Yenisei.

→ Forțele Spațiale ale SUA estimează că până în 2036 vor avea nevoie 1200 de lansări orbitale de la centrul spațial Cape Canveral din Florida și 1800 de lansări orbitale de la centrul spațial Vandenberg din California, adică aproximativ 3000 de lansări orbitale pe an (și asta este doar pentru nevoile Forțelor Spațiale, fără a pune la socoteală și alți clienți guvernamentali sau privați). Estimarea apare într-un document cu titlul Objective Force Baseline, publicat recent de USSF. Anul trecut a avut loc un total de 324 de tentative de lansări orbitale, un record absolut, iar în acest an s-a ajuns deja la 100 de tentative de lansări orbitale.

→ NASA a anunțat recent datele pentru viitoarele zboruri cu echipaj spre Stația Spațială Internațională. Astfel, misiunea Crew-13 este programată pentru 12 septembrie 2026, Crew-14 pentru martie 2027, iar în octombrie 2027 ar trebui să vedem echipajul Crew-15 la bordul capsulei Starliner (misiunea Starliner-2), dacă până atunci capsula companiei Boeing va reuși un zbor autonom, cargo, fără echipaj, spre ISS, programat în acest an (Starliner-1). Prin acest anunț, NASA confirmă că păstrează cadența de 6 luni pentru un echipaj la bordul stației spațiale.

→ Turnul rampei de lansare Ensemble de Lancement Soyouz (ELS) din Guiana Franceză, folosit pentru lansările rachetei rusești Soiuz-ST (o variantă modificată a rachetei Soiuz-2, care să poată fi lansată din Guiana Franceză) a fost dărâmat în 23 aprilie. De pe ELS au avut loc 27 de lansări Soyuz-ST între 2011-2022, însă colaborarea dintre ESA și Rusia a fost suspendată în urma invaziei Ucrainei din 2022. Rampa de lansare va fi reconfigurată pentru a putea găzdui în viitorul apropiat racheta Maia a companiei Maiaspace (desprinsă din Arianespace).

→ Administratorul NASA, Jared Isaacman, a anunțat că telescopul spațial Nancy Grace Roman va fi lansat de o rachetă Falcon Heavy, de pe rampa LC-39A a centrului spațial Kennedy din Florida, în luna septembrie 2026, cu 8 luni înainte de termenul stabilit inițial; de asemenea, dezvoltarea telescopului a fost realizată sub bugetul stabilit.

→ Doi candidați pakistanezi, Muhammad Zeeshan Ali și Khurram Daud, au fost selectați pentru a continua antrenamentele în China, unul dintre ei urmând să zboare în octombrie 2026 spre stația spațială chineză Tiangong, la bordul capsulei Shenzhou-24; va fi primul astronaut din afara Chinei care va vizita stația spațială Tiangong.

---

Arhiva Buletin Cosmic: Substack | 218 | 219 | 220 | 221 | 222