parsec.ro

→ La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Piotr Dubrov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
• Anna Kikina, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
• Anil Menon, SUA/NASA, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
• Jessica Watkins, SUA/NASA, Crew-13, din 01.10.2026;
• Luke Delaney, SUA/NASA, Crew-13, din 01.10.2026;
• Joshua Kutryk, CAN/CSA, Crew-13, din 01.10.2026;
• Serghei Teteriatnikov, RUS/Roscosmos, Crew-13, din 01.10.2026.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 27839 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 16831 (din care 10837 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 70711 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

→ Vineri, 29 mai, la ora 06:44 UTC, capsula Shenzhou-22 s-a desprins de stația spațială chineză Tiangong și a revenit pe Pământ având la bord taikonauții misiunii Shenzhou-21. Zhang Lu, Wu Fei și Zhang Hongzhang au ajuns cu bine la sol la ora 12:11 UTC.

→ Miercuri, 27 mai, de la ora 14:18 UTC (cu doar 3 minute întârziere), a avut loc o activitate extravehiculară efectuată de la bordul Stației Spațiale Internaționale, a 66-a efectuată din segmentul rusesc (VDK-66), de cosmonauții Serghei Kud-Sverchkov și Serghei Mikaiev. Cei doi au folosit costumele Orlan-MKS No. 7 (cu bandă roșie), respectiv Orlan-MKS No. 6 (cu bandă albastră) și au fost asistați, din interiorul stației, de Andrei Fediaev, care a operat brațul robotic european (ERM). În cadrul acestei activități extravehiculare, cei doi au instalat un telescop solar în afara modulului Zvezda, pentru experimentul Solntse-Terahertz (Солнце-Терагерц), și au recuperat alte experimente aflate în afara modulelor Poisk (Biorisk) și Nauka (Ekran-M), iar la final au fotografiat exteriorul navei cargo Progress MS-33, pentru investigații suplimentare asupra antenei care a rămas blocate, deși urma să fie folosită pentru operațiunile de andocare la ISS. Activitatea extravehiculară a celor doi cosmonauți a durat 6 ore și 5 minute.

→ NASA dorește să mai achiziționeze încă 6 misiuni suplimentare de la SpaceX pentru a putea lansa astronauți spre Stația Spațială Internațională (ISS) până în 2030 și în condițiile în care capsula Starliner nu va mai fi certificată pentru zboruri cu echipaj spre ISS. Ultima modificare a contractului cu SpaceX a fost în 2022, când NASA a mai cerut încă 5 misiuni, pentru care a plătit $1.4 miliarde, contract care se va încheia odată cu msiunea Crew-14 (în prezent, la bordul ISS, se află Crew-12).

→ Capsula Shenzhou-23, lansată cu doar câteva ore mai devreme, la 15:08 UTC, a andocat la modulul central Tianhe al stației spațiale chineze Tiangong în 24 mai, la ora 18:45 UTC, iar chepengul dintre Shenzhou-23 și Tianhe a fost deschis la 21:13 UTC.

→ Stația Spațială Internațională (ISS) prezintă din nou scurgeri de atmosferă, după ce în ultimele luni, problema, care a persistat aproape 5 ani, părea că a fost rezolvată: în ianuarie, NASA a anunțat că a reușit să stabilizeze presiunea și să împiedice scurgerea de atmosferă prin coridorul atașat modulului rusesc Zvezda. Însă la începutul lunii mai, presiunea la bordul ISS a început să scadă din nou, în aceeași zonă, coridorul PrK, atașat de Zvezda.

→ Între 14 și 20 mai, 4 sateliți rusești lansați în 16 aprilie, de la cosmodromul militar Plesețk (Cosmos-2610, Cosmos-2611, Cosmos-2612 și Cosmos-2613, fiind pentru prima dată când o rachetă Soiuz-2.1b a fost lansată cu o treaptă secundară Volga), au efectuat manevre de schimbare a planului orbital de la 97.0 grade la 97.8 grade¹¹astfel de manevre sunt scumpe din punct de vedere al combustibilului necesar, pentru a-și sincroniza orbita cu satelitul comercial european ICEY-X36, lansat în 04 aprilie și aparent folosit pentru a sprijini armata ucraineană prin furnizarea de imagini obținute cu un radar cu apertură sintetică (Synthetic-aperture radar, SAR). În același timp, lansarea celor 4 sateliți rusești a avut loc pe o orbită cu ascensia dreaptă a nodului ascendent Right Ascension of the Ascending Node, RAAN) foarte apropiată de cea a orbitei satelitului ICEY-X36: diferența RAAN este mai mică de jumătate de grad, ceea ce permite sateliților rusești să se apropie acum până la 0.5-22 km de satelit.

→ Voyager Technologies devine a 3-a companie americană care pregătește zboruri comerciale spre Stația Spațială Internațională, după Axiom Space și Vast Space. Primul zbor, VOYG-1, este programat pentru 2028. Cele trei companii sunt implicate și în construirea unor viitoare stații spațiale private.

→ Capsula orbitală W-6 a companiei Varda a efectuat manevra de deorbitare în 19 mai, la ora 05:43 UTC, iar revenirea prin atmosferă a durat aproximativ 20 de minute; capsula W-6 a fost lansată în 30 martie 2026, de o rachetă Falcon 9, în cadrul misiunii Transporter-16, și până să revină înapoi pe Pământ a găzduit mai multe experimente științifice. Capsula W-5 a revenit în 29 ianuarie, iar capsula W-4, care se pare că a avut unele probleme în timpul unei manevre de deorbitare, nu a mai fost recuperată.

→ În cadrul unei conferințe de prese, Jared Isaacman, administratorul NASA, a oferit marți, 26 mai, detalii cu privire la următoarele misiuni selenare dedicate unei viitoare prezențe umane de lungă durată. Cele trei misiuni selenare programate pentru anul acesta au fost redenumite, astfel: Moonbase 1 înseamnă aselenizarea landerului Blue Moon Mk.1 (al companiei Blue Origin) în craterul Shackleton în toamna acestui an; Moonbase 2 înseamnă aselenizarea, în 2026, landerului Griffin-1 al companiei Astrobotic, care va transporta pe suprafața Lunii și roverul FLIP (al companiei Astrolab); și tot în 2026 vom avea Moonbase 3, o misiune științifică desfășurată de landerul Nova C-3 al Intuitive Machines, la care va participa ESA și agenția spațială sud-coreeană. NASA a anunțat că a selectat compania Blue Origin, care va folosi landerele Blue Moon pentru a transporta vehiculele companiei Astrolab ²²rovere FLEX, derivate din FLIP, care pot transporta un echipaj de 2 persoane în timpul activităților pe suprafața selenară și Lunar Outpost ³³rovere Pegasus, care cântăresc 1 tonă, vor avea o viteză de 10 km/h și au autonomie de 200 km. NASA speră ca roverele să fie deja pe suprafața Lunii în 2028, pentru a aștepta echipajul Artemis IV. În misiunile viitoare vor fi folosite și drone Moonfall ⁴⁴câte 3-4 astfel de drone urmează să fie trimise spre Lună cu câte un lander Blue Ghost al companiei Firefly în colaborare cu JPL, dotate cu senzori specifici, care pot supraviețui nopții lunare și care se pot muta cu ușurință acolo unde este nevoie de ele (pentru cartografiere la nivel de centimetru, identificare zone cu greață etc). NASA a lansat și un site nou dedicat misiunilor Moonbase.

→ Administratorul NASA, Jared Isaacman, a declarat în cadrul conferinței AIAA ASCEND care a avut loc în 19 mai la Washington, DC, că se așteaptă ca anul viitor un echipaj de taikonauți să survoleze Luna, într-o misiune similară cu Artemis II.

Just a few weeks ago, the year of America’s 250th anniversary, the Artemis II crew traveled farther into space than any humans in history. The world paused from the discourse to witness those four amazing astronauts journey around the moon and return home safely. This was the opening act in America’s return to the lunar surface. We are already well on our way to what comes next. And we must, because the next time the world tunes in to watch astronauts fly around the moon, which will be likely sometime in 2027, they will be taikonauts, and America will no longer be the exclusive power to send humans into the lunar environment. — Jared Isaacman

N/A

→ După ce a trimis pe Pământ capsula cu eșantioane din asteroidul 162173 Ryugu, misiunea sondei Hayabusha2 a fost extinsă până în 2031, când va survola asteroidul 1998 KY26. Până atunci cercetătorii niponi folosesc Hayabusha2 pentru a face observații astronomice: echipamentul Optical Navigation Camera, ONC-T) a devenit telescopul cu cea mai mică apertură care a fost vreodată folosit pentru studiul unor exoplanete (WASP-189 b și MASCARA-1 b).

→ SpaceX a anunțat că Chun Wang, comandantul misiunii comerciale Fram2 (desfășurată în 2025), va efectua un zbor în jurul Lunii, timp de o săptămână, împreună cu Dennis Tito și soția acestuia, urmând ca ulterior Chun Wang să devină prima persoană care va efectua un zbor până la Marte și înapoi (fără a ateriza pe Planeta Roșie). Ambele zboruri vor avea loc la bordul Starship, iar zborul spre Marte va dura doi ani, însă nu a fost precizat când vor avea loc cele două misiuni inedite ale SpaceX⁵⁵Dennis Tito, primul turist spațial, care a zburat în spațiu în 2001, are în prezent 85 de ani. Să fim totuși precauți, pentru că încă nu am uitat de "dearMoon", o așa-zisă misiune organizată de SpaceX și Yusaku Maezawa, un alt plan îndrăzneț privind un zbor Starship, cu echipaj, în jurul Lunii, care nu s-a mai materializat.

→ Un alt asteroid, 2026 JH2, descoperit în 10 mai, cu un diametru de aproximativ 15-25 metri, nu a intrat prin atmosfera Pământului (de această dată), însă a trecut la cca. 90000 km de Pământ, luni, 18 mai, la ora 22:00 UTC. Dacă ar fi intrat prin atmosfera Pământului, probabil ar fi cauzat un eveniment similar cu ce s-a întâmplat la Chelyabinsk în 15 februarie 2013 (adică o explozie echivalentă cu 30 de bombe atomice de tipul celei folosite la Hiroshima).

→ Asteroidul 2026 JN4 (inițial denumit provizoriu ST26E86) a fost descoperit în 15 mai și la doar câteva ore după primele observații, a intrat prin atmosfera Pământului. Din fericire diametrul său a fost mic (1-3 metri) și din păcate impactul nu a fost probabil văzut de nimeni, pentru că s-a produs undeva între Papua Noua Guinee și Australia, S8.62564 E137.34121, la ora 13:36 UTC. 2026 JN4 este al 12-lea impactor identificat cu câteva ore înainte de impact și primul descoperit din 03 decembrie 2024 (2024 XA1).

N/A

→ Sâmbătă, 30 mai, la ora 18:06 UTC, un bolid a explodat deasupra statului Massachusetts, la o altitudine de 64 km, degajând o energie echivalentă cu 300 tone TNT, iar impactul cu atmosfera a avut loc la o viteză de aproximativ 30 km/s.

→ Noi observații ale telescopului spațial James Webb au detectat o gaură neagră supermasivă care pare mai veche decât galaxia din care face parte (Abell2744-QSO1), adică s-a format înainte de aceasta. Galaxia se află la 13 miliarde de ani lumină distanță de noi, iar gaura neagră supermasivă din centrul acesteia ar avea peste 50 de milioane de mase solare. Ar putea să fie o dovadă a existenței găurilor negre primordiale, care nu s-au format prin implozia unor stele muribunde, ci în prima secundă după Big-Bang, când materia în univers era mult mai densă și când anumite regiuni de materie densă au colapsat, tot din cauza gravitației.

→ În timpul unui test static premergător lansării programate la începutul lunii iunie, o rachetă New Glenn a explodat pe rampa de lansare în dimineața zilei de 29 mai. Nu au fost victime, însă rampa de lansare LC-36A este sever afectată și probabil va dura cel puțin 12 luni până vom vedea o nouă rachetă New Glenn gata de zbor. Asta înseamnă un impact major asupra programului Artemis (urma să vedem un lander lunar Blue Moon lansat pe orbită anul viitor pentru Artemis III) și asupra misiunilor Moonbase din acest an (anunțate de NASA cu doar câteva zile în urmă).

→ Compania elvețiană Stellar Alpina a reușit să adune finanțare de $4.5M pentru dezvoltarea unui motor rachetă cu detonare rotativă (rotating detonation rocket engines, RDRE), care, cel puțin teoretic, ar trebui să fie mai eficient decât sistemele de propulsie clasice; compania speră să construiască un astfel de motor, care să fie gata de un zbor spațial, până în 2028.

→ Avionul spațial Dream Chaser (Tenacity), al companiei Sierra Space, va debuta cel mai probabil în acest an, urmând să fie lansat cu o rachetă Vulcan, de la Cape Canaveral, și să revină pe pista centrului spațial Vandenberg din California. Deși Tenacity nu va andoca la Stația Spațială Internațională de această dată, avionul spațial va putea derula experimente științifice în timpul zborului orbital, programat pentru finalul acestui an.

→ Vineri, la ora 22:30 UTC (după o amânare de 24 de ore cauzată de o problemă cu un echipament de la sol) SpaceX a lansat Starship V3 în cel de-al 12-lea zbor test și primul pentru varianta Block 3. Au fost unele probleme cu noile motoarele Raptor 3: unul din motoarele treptei primare pare că a explodat imediat după separarea de treapta secundară și astfel treapta primară a revenit necontrolat prin atmosferă, iar unul din cele trei motoare principale ale treptei secundare nu a funcționat pe durata zborului spre spațiu. Cu toate acestea, testul a fost considerat unul reușit, pentru că treapta secundară a reușit să revină exact în zona planificată (și cât timp a fost în spațiu, a reușit să lanseze câteva simulatoare de sateliți, care au reușit să filmeze vehiculul, în timp ce se îndepărtau de acesta).