parsec.ro

→ Betelgeuse, o stea de aproape 800 de ori mai mare decât Soarele nostru, aflată la 600 de ani-lumină distanță de Pământ, a fost observată recent de Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) al European Southern Observatory (ESO). Imaginea face parte dintr-un studiu care urmează să fie publicat în Astronomy & Astrophysics, iar observațiile au fost efectuate în 2023, după ce Betelgeuse a devenit (și mai) interesantă în 2020: atunci strălucirea stelei a scăzut semnificativ, ceea ce ne-a făcut să credem că poate-poate steaua se apropie de finalul vieții și că vom vedea o supernovă spectaculoasă pe cer. Și este posibil ca acest lucru să se întâmple, oricând în următoarea sută de mii de ani. 2026-10-10 12:29

→ Până în prezent au fost identificate 42674 de obiecte potențial periculoase pentru Pământ (near-Earth objects, NEO), din care 42550 de asteroizi și 124 de comete. 307 astfel de obiecte au fost identificate în ultima lună, iar de la începutul anului, lista s-a completat cu 2021 de obiecte noi. NEO sunt acele obiecte a căror orbită le poate aduce până la o distanță de 1.3 UA de Soare, ceea ce înseamnă că se apropie incomod de mult de Pământ. 2026-10-07 13:59

→ NASA se pregătește să primească o cantitate uriașă de date de la telescopul spațial Nancy Grace Roman¹¹COSPAR 2026-199A, lansat în 30 august de o rachetă Falcon Heavy, în prezent aflat în drum spre punctul Lagrange Soare-Pământ L2 începând de anul viitor, când începe misiune științifică a noului telescop spațiale: 1.4 TB în fiecare zi. Primele teste au fost făcute la stația Misasa (JAXA, Saku City) în 07 septembrie, care a confirmat că poate descărca date cu viteze de până la 500 MB/s. Testele au continua la stația Near Space Network din White Sands (New Mexico, SUA), între 8-11 septembrie, apoi la stația New Norcia din vestul Australiei. 2026-09-27 14:19

→ Aurorele polare sunt fenomene obișnuite în sistemul solar: sunt fenomene întâlnite nu doar pe Pământ, dar și pe Marte, Jupiter, Saturn, Uranus sau Neptun, așa că ne așteptam ca și exoplanetele să aibă aurore, însă acest fenomen nu a fost detectat în afara sistemului solar. Asta până când cercetătorii s-au uitat cu atenție la β Pic b, o gigantă gazoasă, mai mare decât Jupiter, aflată la 63 de ani-lumină distanță de Pământ, care se rotește în jurul stelei Beta Pictoris, folosind sistemul de radiotelescoape MeerKAT din Africa de Sud, cu care au detectat emisii radio puternice provenind de la β Pic b: prima dovadă a existenței aurorelor polare în cazul unei exoplanete. 2026-09-26 22:33

→ Pentru prima dată, nava Ramses a fost activată, după ce modulul principal a fost conectată la subcomponentele sondei, în hangarul OHB Italia din Milano, contractorul principal al misiunii. Pentru a se întâlni cu asteroidul 99942 Apophis în 13 aprilie 2029, când acesta va trece la mică distanță de Pământ, Ramses trebuie să fie lansată până în primăvara anului 2028, cel târziu. Rapid Apophis Mission for Space Safety (Ramses) este o misiune ESA, la care participă și JAXA (lansarea va fi realizată de o rachetă H-3) și sonda principală va fi acompaniată de doi cubesats: Farinella și Don Quijote. 2026-09-26 18:12

→ NASA a anunțat un nou telescop spațial: PRobe far-Infrared Mission for Astrophysics (PRIMA), care va studia cerul în infraroșu îndepărtat, urmărind cum iau naștere stele și planete din materia protoplanetară în sistemele solare îndepărtate. Radiația infraroșie îndepărtată este filtrată de atmosfera Pământului, iar ultimul telescop care era dotat cu instrumente capabilă să studieze această regiune a spectrului a fost telscopul european Herschel, care nu mai este activ din 2013. Oglinda de 1.8 metri a telescopului PRIMA va fi răcită la doar 4.5K și pentru acest lucru nu va folosi heliu (principalul factor care a limitat viața lui Herschel, predecesorul său). Proiectul PRIMA este coordonat de JPL, dar la el vor lua parte și alte centre NASA (Goddard, și Marshall), dar și parteneri internaționali: CNES, ASI, DLR, CSA, KASI/KASA, JAXA și UKSA. 2026-09-26 08:01

→ Lansarea telescopului spațial Nancy Grace Roman s-a făcut atât de precis iar corecțiile necesare pentru reglarea traiectoriei au fost atât de reduse încât economia de combustibil realizată în acest caz aproape că va dubla perioada în care poate să fie folosit telescopul spațial. Perioada de viață inițială a fost estimată la 10 ani și este în principal limitată de cantitatea de combustibil pe care telescopul o are la bord²²telescopul spațial are nevoie de manevre de corecție a orbitei la fiecare 28 de zile. Prima corecție a traiectoriei a folosit mai puțin de 10% din cantitatea de combustibil estimată inițial (doar 18 kg din 200 kg planificate), ceea ce a crescut cu 4 ani perioada de viață a telescopului. Mai mult, pentru că telescopul a ajuns să cântărească mai puțin decât a fost estimat inițial, acesta a primit la lansare o cantitate mai mare de combustibil, suficientă pentru încă 4 ani peste valoarea planificată inițial. Este de așteptat ca și a doua manevră de corecție a traiectoriei să folosească mult mai puțin combustibil decât a fost planificat inițial. 2026-09-18 11:55

→ Misiunea europeană EnVision spre Venus a fost amânată cu (cel puțin) un an, pentru că (cel mai probabil) NASA/JPL nu va mai putea furniza echipamentul SAR (radar cu apertură sintetică), denumit VenSAR, principalul echipament științific al sondei. Sonda EnVision urma să fie lansată în 2031, însă acum oficiali ai ESA vorbesc despre amânarea misiunii pentru 2032. Misiunea mai poate profita și de fereastra oferită în 2033, înainte ca oportunitățile de lansare să devină mult mai rare. Envision a fost proiectată inițial ca o colaborare între ESA și NASA: lansarea se va face cu o rachetă Ariane 64, iar sonda va fi construită de Thales Alenia Space. NASA urma să furnizeze, cu sprijinul JPL, radarul cu apertură sintetică VenSAR, pentru ca sonda să poată vedea suprafața venusiană, dincolo de stratul gros de nori care înconjoară planeta și oferea acces la Deep Space Network, pentru comunicații interplanetare. Însă recentele concedieri masive din cadrul JPL, programul deja încărcat al JPL și reducerea fondurilor pentru cercetare științifică în cadrul NASA face puțin probabil ca NASA să poată livra (la timp) echipamentul VenSAR (deși a cheltuit până acum $50M). Așa că ESA a început să caute o variantă locală, europeană, denumită EuroSAR, însă această schimbare vine, evident, cu întârzieri și costuri suplimentare. NASA pregătește alte două misiuni spre Venus: sonda orbitală VERITAS (a cărei lansare din 2029 a fost amânată pentru 2031) și DAVINCI (o misiune mai complexă, care conține, pe lângă sonda orbitală, și o sondă atmosferică, și care probabil va fi lansată tot în 2031). 2026-09-14 14:37

→ Asteroidul 2026 RW1 a intrat prin atmosfera Pământului, la ora 16:07 UTC, deasupra Oceanului Indian, la nord-vest de Australia (coordonate: long. 116.43, lat. -13.77) la doar câteva ore după ce a fost descoperit de Mt Lemmon Survey din Arizona, SUA. A fost al 13-lea obiect interplanetar descoperit cu puțin timp înainte să lovească Pământul (primul a fost în 2008). O coincidență interesantă: acum 2 ani, în 04 septembrie 2024, un alt asteroid identificat cu câteva ore înainte a intra în atmosfera Pământului, primind numele 2024 RW1 (a fost al 9-lea astfel de obiect identificat). RW1 nu are nici o legătură cu faptul că au fost identificați înainte de a intra prin atmosferă. Există o explicație pentru această coincidență: asteroizii primesc inițial nume provizorii când sunt detectați de un observator (cum a fost CERNQ52, denumirea inițială, provizorie, pentru 2026 RW1), iar dacă, după mai multe observații, se constată că obiectul observat are o traiectorie bine definită, atunci primește de la Minor Planet Center (MPC) un nume standardizat: anul, urmat de o literă (de la A la Y, A pentru obiectele descoperite în primele două săptămâni ale anului, B pentru obiectele descoperite în următoarele două săptămâni etc) și de încă o literă, în funcție de ordinea descoperirii în cele două săptămâni. Dacă se descoperă mai mult de 25 de asteroizi în două săptămâni, se reîncepe de la A, dar se adaugă o cifră, care desemnează de câte ori s-a resetat aflabetul. Așadar, pentru că cei doi asteroizi au fost identificați aproximativ în aceeași perioadă a anului, la doar câteva zile distanță, dar în cadrul celor două săptămâni care au atribuită litera "R", au primit amândoi, evident, "R", dar ce a urmat după, "W1" este pură coincidență (ajutată și de faptul că au fost identificați cam tot atât de mulți asteroizi noi în această perioadă a anului ca acum doi ani). Și încă un lucru interesant: 2026 RW1 (asteroidul din acest an) este primul din clasa asteroizilor Aten care a fost detectat înainte de impact, restul de 12 identificați până acum sunt din clasa Apollo. Iar Aten nu vine de la Atena, vine de la asteroidul (2062) Aten: asteroizii atenieni (dacă le putem spune așa?) au semiaxa mare a < 1 UA, în timp ce asteroizii din clasa Apollo au a >1 UA (aceștia sunt denumiți după (1862) Apollo). 2026-09-07 14:41

→ Undeva în Dakota de Sud, într-un rezervor cu 10 tone de xenon lichid al Lawrence Berkeley National Laboratory, s-ar putea să avem prima dovadă directă a existenței materiei întunecate. Cercetătorii au analizat datele înregistrate timp de 220 de zile (între martie 2023 și aprilie 2024, într-un experiment denumit LUX-ZEPLIN sau LZ) și au identificat ceea ce pare a fi o singură interacțiune, un singur semnal, generat de o particulă cu o masă de 200 GeV/c2 (de aproximativ 200 de ori mai mare decât masa protonului), care pare să fie o WIMP (weak interacting massive particle), adică un posibil candidat pentru misterioasa materie întunecată (care, conform modelelor actuale, alcătuiește 85% din masa universului, dar care nu a fost observată niciodată direct, doar indirect, prin influența gravitațională asupra galaxiilor). 2026-09-07 14:36

→ NASA anunță că a început montarea instalației electrice în interiorul sondei Dragonfly, care în 2028 va fi trimisă spre Titan, satelitul lui Saturn. Sonda va ajunge undeva în vecinătatea craterului Selk, într-o regiune denumită Ahmakiq Undae (după o zeitate mayașă invocată pentru a potoli vântul și a salva astfel recoltele). Sonda este construită de Johns Hopkins Applied Physics Laboratory (APL) și urmează să fie lansată de o rachetă Falcon Heavy. 2026-09-04 12:22

→ După 9 miliarde de kilometri, 22 de revoluții în jurul Soarelui și 9 survoluri planetare, Mercury Transfer Module (MTM) s-a despărțit în 03 septembrie de restul sondei BepiColombo: sonda europeană Mercury Planetary Orbiter (MPO) și cea japoneză Mio (Mercury Magnetospheric Orbiter, MMO) vor continua drumul împreună spre Mercur și se vor înscrie pe orbita planetei în 21 noiembrie, urmând ca în decembrie cele două sonde să se despartă și fiecare să-și înceapă misiunea științifică (aprilie 2027). MTM a asigurat propulsia electro-ionică, generând 250 mN forță (aproximativ egală cu forța generată de 250 de… furnici), însă funcționarea MTM era controlată de computerul de bord principal al sondei, ceea ce înseamnă că de acum MTM va pluti în derivă, pe orbită în jurul Soarelui, pentru o foarte, foarte lungă perioadă de timp. 2026-09-03 18:24

→ O misiune spre Alpha Centauri? Sau o nouă tentativă de fraudă, similară cu Mars One? Fermi Explorer este o misiune privată care speră să adune 15 milioane de dolari pentru a trimite un sondă de 10 cm cubi și cu o masă de 1 kilogram spre… Alpha Centauri. Sonda va folosi un propulsor cu Xenon și drumul până la destinația va dura nu mai puțin de 77000 de ani; după lansare, sonda se va înscrie prima dată pe o orbită în jurul Soarelui, unde va rămâne timp de 12 ani, pentru executarea unor manevre care să o propulseze, cu 25 km/s, spre Alpha Centauri. 2026-09-01 18:54

→ În 05 iulie, la ora 18:30:00.31±0.03s UTC, când sonda Hayabusa2 a survolat asteroidul (98943) Torifune, a stabilit un record: nici o altă sondă nu s-a apropiat atât de mult de o țintă survolată: 744 de metri distanță față de centrul de masă al asteroidului, adică la aproxiamtiv 400 de metri de suprafața acestuia. Cu această ocazie, au fost obținute date mai precise cu privire la dimensiunile asteroidului: acesta are o lungime de 840 metri, o lățime minimă de 340 metri și un diametru mediu de 540 metri. Înainte de survol, orbita asteroidului era cunoscută cu o eroare de 49.5 km, iar acum eroarea a coborât la 0.78 km. 2026-07-31 15:43

→ Telescopul spațial Neil Gehrels Swift al NASA³³lansat în 20 noiembrie 2004 de o rachetă Delta II și care așteaptă ca sonda LINK, lansată în 03 iulie de o rachetă Pegasus, să andocheze și să îi crească altitudinea, deși LINK are în prezent probleme în a-și controla orientarea a observat recent o gaură neagră supermasivă și orfană (departe de centrul unei galaxii) care devora o stea aflată în calea sa, într-o galaxie aflată la 750 milioane de ani-lumină depărtare de noi. Astfel de evenimente sunt rare, mai ales că gaura neagră avea o masă aproximativ egală cu 1 milion de mase solare. Datele au fost publicate recent în revista The Astrophysical Journal Letters. 2026-07-28 16:48

→ Este Venus o planetă moartă din punct de vedere geologic, sau este o planetă activă tectonic? Nu știm, pentru că (i) nu vedea prea bine dincolo de atmosfera densă a planetei și (ii) avem prea puține misiuni care să poată studia suprafața venusiană. Însă un studiu recent, publicat în Nature Geoscience, vine cu câteva argumente în favoarea unei planete Venus încă active geologic: folosind simulări numerice, echipa de cercetători a concluzionat că văile de rift din Chasmata Ganis, Dali și Devana sunt formate relativ recent. 2026-07-28 14:15

→ Conform unui studiu recent, Soarele conține cu 55% mai mult argint decât se estimase până acum⁴⁴Soarele este format în mare parte din hidrogen și heliu, dar conține 1.5% și elemente chimice mai grele, printre care și argint. Cel puțin asta este concluzia unui studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Uppsala, publicat în Astronomy & Astrophysics. Datele au fost obținute în urma unei simulări care a folosit un model mult mai complex decât estimările precedente, folosind supercomputerul suedez Tetralith de la Universitatea Linköping. De notat că nu este vorba despre argint creat în interiorul Soarelui, ci de argintul primordial, prezent în atmosfera solară și moștenit de Soare din nebuloasa planetară existentă înainte de formarea sistemului solar, provenit de la supernove mai vechi. 2026-07-21 10:17

→ O echipă de cercetători ai Universității din Hiroșima au identificat în galaxia noastră un accelerator natural de protoni, care se pare că produce raze cosmice formate din protoni accelerați până la energii de 1 PeV⁵⁵protonii accelerați în cadrul experimentelor LHC de la CERN ating energii de câțiva TeV, adică cu 3 ordine de mărime mai reduse. Sursa acestor protoni extrem de energetici este LHAASO J1912+1014u în constelația Acvila, apropiată de steaua Altair și a fost considerată o rămășiță a unei supernove, până când, în cadrul experimentului sino-nipon Large High Altitude Air Shower Observatory (LHAASO), au fost detectate emisii de peste 100 TeV. Este dificil de detectat energia protonilor inițiali, pentru că aceștia generează raze gama, însă alte observații⁶⁶Fermi Large Area Telescope (Fermi-LAT), FOREST Unbiased Galactic plane Imaging survey with the Nobeyama 45-m telescope (FUGIN), telescopul spațial Chandra ale sursei LHAASO J1912+1014u par să confirme această ipoteză. 2026-07-20 19:41

→ Sunt cunoscute peste 6000 de exoplanete, însă LHS 1140b pare să fie prima dintre ele despre care avem indicii că ar avea atmosferă, la câteva miliarde de ani după ce s-a format: după peste 500 de ore de observații folosind telescopul spațial James Webb, o echipă de cercetători a detectat prezența atmosferei în jurul LHS 1140b, iar cercetări ulterioare, folosind telescoapele terestre Magellan din Chile au identificat că exoplaneta emană heliu în spațiul cosmic. 2026-07-20 19:25

→ În 28 august 2025, când asteroidul 1998 SH2 a trecut la 3 milioane km depărtare de Pământ, NASA a folosit radarele sistemului Deep Space Network pentru a investiga poziția asteroidului, însă acesta părea să se afle pe o altă traiectorie decât se așteptau astronomii. Deviația de la traiectoria așteptată se pare că a fost din cauză că 1998 SH2 nu este un asteroid, ci o cometă (primind denumirea provizorie P/1998 SH2). Studiul a fost publicat recent în revista Nature Astronomy. 2026-07-17 19:38

→ După o perioadă de hibernare de aproape 1 an (321 de zile), cea mai lungă de până acum, sonda New Horizons, aflată la peste 9.5 miliarde de kilometri depărtare de Pământ, a început să comunice din nou cu centrul de comandă de la Johns Hopkins Applied Physics Laboratory (APL, din Laurel, Maryland) și să transmită date științifice și telemetrie. După ce a survolat 134340 Pluto în 2015 și 486958 Arrokoth în 2019, New Horizons⁷⁷lansată în 19 ianuarie 2006 de la centrul spațial Cape Canaveral de o rachetă Atlas V în configurația 551 va părăsi centura Kuiper în 2028-2029, conform estimărilor NASA. 2026-07-08 16:28

→ În 05 iulie, la ora 09:29:59 UTC, sonda niponă Hayabusa2 a survolat asteroidul (98943) Torifune (sau 2001 CC21), de care s-a apropiat până la aproximativ 10 km, cu o viteză relativă de aproximativ 5 km/s; asteroidul are un diametru mai mic de 500 de metri; a fost doar un obiectiv intermediar pentru Hayabusa2, după ce în 06 decembrie 2020 a trimis pe Pământ o capsulă cu sol de pe asteroidul Ryugu, sonda se îndreaptă acum spre o întâlnire cu asteroidul 1998 KY26, programată pentru 2031. 2026-07-06 16:35

→ În 06 iulie, sonda chineză Tianwen-2 s-a apropiat până la 20 km de asteroidul (469219) Kamoʻoalewa (sau 2016 HO3, aflat acum la peste 40 de milioane de kilometri distanță de Pământ), de unde a și trimis primele imagini. Urmează apropierea de asteroid și o tentativă de prelevare de eșantioane de sol. Din cauza dimensiunii reduse, de aproximativ 20 de metri, Tianwen-2 nu orbitează asteroidul⁸⁸este practic misiunea care investighează îndeaproape cel mai mic asteroid de până acum, ci se află pe o orbită în jurul Soarelui sincronizată cu cea a lui (469219) Kamoʻoalewa. 2026-07-06 16:29

→ Compania spaniolă EMSYS a fost aleasă de ESA pentru a construi primul cubesat care va fi trimis pe suprafața asteroidului Apophis⁹⁹cu un diametru de 375 metri, în timpul survolului sondei Ramses, când, în 13 aprilie 2029, Apophis se va apropia la 32000 km de Pământ. Ramses urmează să fie lansată în primăvara anului 2028 de o rachetă niponă H3. 2026-07-02 17:49

→ Chiar de Ziua Asteroidului, în 30 iunie, au început observațiile efectuate cu telescopul Vera C. Rubin. Ce urmează în continuare? Printre altele, sute de mii de noi asteroizi vor fi descoperiți în următoarea perioadă: dacă în timpul unor observații de probă, care au avut loc anul trecut și care au durat 10 ore, au fost identificați peste 2100 de noi asteroizi, imaginați-vă ce vom descoperi în următorii 10 ani! 2026-06-30 18:30

→ În 25 martie 2025, telescopul spațial european Euclid¹⁰¹⁰lansat spre punctul Lagrance Soare-Pământ L2 în 01 iulie 2023 de o rachetă Falcon 9 a capturat cea mai mare și mai detaliată imagine a centrului galaxiei noastre: peste 60 de milioane de stele, văzute de la 26000 ani-lumină distanță. Imaginea a fost publicată în 24 iunie de Agenția Spațială Europeană, parte a unei noi tranșe de date¹¹¹¹Quick Data Release 2 (Q2): Euclid Galactic Bulge Survey realizate de Euclid. 2026-06-24 18:13

→ Pe ce ne bazăm când spunem că Europa (satelitul lui Jupiter) ascunde un imens ocean planetar? Pe o serie de observații realizate de telescopul spațial Hubbe (în 1999, 2012 și 2020), care a studiat materia expulzată de satelitul jovian, materie despre care se credea că ar conține apă. Însă, într-un studiu recent, publicat în 05 mai în revista Astronomy&Astrophysics, autorii nu mai sunt foarte siguri (mai puțin de 90% siguri, în loc de 99.9%, cum erau până acum). Cu alte cuvinte, e nevoie de mai multe date pentru o concluzie mai clară.

We find evidence to support a persistent hydrogen exosphere at Europa, but no evidence of localized water vapor.

2026-06-24 10:39

→ Un studiu recent, publicat în revista Nature și realizat cu date înregistrate de telescopul spațial James Webb, sugerează că obiectul interstelar 3I/ATLAS ar avea o vechime de 10-12 miliarde de ani. 2026-06-22 16:00

→ În 20 aprilie 2025, sonda Lucy¹²¹²lansată în 16 octombrie 2021 de o rachetă Atlas V 401, aflată în drum spre asteroizii troieni ai lui Jupiter¹³¹³asteroizi aflați în punctul Lagrange L4 și L5 Soare-Jupiter, care împart orbita în jurul Soarelui cu Jupiter a survolt asteroidul 52246 Donaldjohanson și camera Lucy Long Range Reconnaissance Imager (L’LORRI) de la bord a surprins câteva imagini spectaculoase. Însă nu doar camera a funcționat în timpul survolului, când sonda s-a apropiat până la 1000 km distanță de asteroidul lung de 8 km, ci și echipamentele științifice, într-o repetiție generală înainte de întâlnirea cu primul troian, programată pentru anul viitor. Rezultatele înregistrate în urma survolului au fost publicate recent în revista Science. Deși unul din cele două panouri solare ale sondei nu s-a desfășurat complet, NASA a decis că misiunea sondei poate continua. 2026-06-21 20:46

→ O echipă de studenți ai universității Tsinghua din China pregătește o misiune de observare a asteroidului Apophis, în perioada când acesta se va apropia de planeta noastră. Misiunea, denumită Student-led Threatening Asteroid Reconnaissance of Tsinghua (START) se pregătește pentru lansare în prima parte a anului 2028, la bordul unei rachete Zhuque-3, iar sonda, de 200 de kilograme, va fi plasată la 1000 km altitudine pe orbita Pământului (înclinație orbitală 55 de grade), după care, folosind un sistem de propulsie ionică cu xenon, va ajunge, în 200 de zile, până la 31600 km, pregătindu-se pentru întâlnirea cu Apophis din 13 aprilie 2029. START va survola asteroidul de 340 de metri, apropiindu-se la 7 km de acesta, cu o viteză relativă de 8.74 km/s și efectuând o serie de observații cu instrumentele științifice de la bord (diverse camere, atât în spectrul vizibil, cât și în infraroșu, cu o rezoluție de 8 cm/pixel). Misiunea este evaluată la 2.8 milioane de dolari. Alte misiuni care vor explora asteroidul Apophis sunt DESTINY+ (JAXA), RAMSES (ESA) și OSIRIS-APEx (NASA). 2026-06-21 10:12

→ După 8 ani în care au funcționat continuu, propulsoarele ionice ale sondei BepiColombo¹⁴¹⁴sondă interplanetară realizată de ESA în colaborare cu JAXA, lansată în 20 octombrie 2018 de o rachetă Ariane 5 ECA au fost oprite în 15 iunie, la ora 13:24 UTC, după ce au funcționat continuu timp de 8 ani, timp în care au consumat 1.4 tone de xenon. Cele 4 motoare QinetiQ T6 au oferit în tot acest timp o tracțiune de 145 mN fiecare (impulsul specific fiind de 4300 secunde), ele funcționând fie câte unul, fie în pereche, oferind o forță de tracțiune maximă de 290 mN. În aprilie 2024, ESA a identificat o problemă la sistemul de propulsie, în urma căreia motoarele sunt folosite la putere redusă, ceea ce a însemnat o traiectorie modificată a sondei și 11 luni întârziere în plasarea pe orbita lui Mercur. Motoarele se află în Mercury Transfer Module (MTM), modul care se va separa de restul sondei, înainte ca aceasta să intre pe orbita planetei Mercur (eveniment care se va întâmpla în luna noiembrie a acestui an). 2026-06-21 09:32

→ Roscosmos a anunțat prelungirea misiunii telescopului spațial SpektrRG până în 2031. Lansat în 2019 spre punctul Lagrange L2 Soare-Pământ, telescopul a fost o colaborare între Germania și Rusia, însă în martie 2022 Germania a decis să oprească instrumentul principal al telescopului spațial (eROSITA), care până atunci a reușit să finalizeze jumătate din obiectivele misiunii. În prezent, doar instrumentul rusesc ART-XC mai este funcțional la bordul SpektrRG. 2026-06-15 08:19

→ ESA a aprobat recent misiunea ARRAKIHS (Analysis of Resolved Remnants of Accreted galaxies as a Key Instrument for Halo Surveys), în care speră să afle detalii despre modul în care se formează galaxiile, studiint procesul de acreție, urmărind lumina (halourile stelare) emisă de galaxiile apropiate, lumină care păstrează informații cu privire la procesele care au dus la formarea galaxiilor. Sonda ARRAKIHS va conține 2 binoculuri de tip Maksutov-Cassegrain, care va colecta informație în spectrul vizibil și în infraroșu apropiat, iar lansarea este programată pentru finalul anului 2030. Misiunea este proiectată și finanțată dintr-un consorțiu format din Spania, Austria, Belgia, Norvegia, Portugalia, Suedia și Elveția. 2026-06-15 07:39

→ Conform NEOCC (NEO Coordination Center un organism din cadrul ESA), numărul de obiecte apropiate de Pământ cunoscute și identificate (Near-Earth objects, adică obiecte care au periheliul mai mic de 1.3 UA) este de 41799 de asteroizi și 124 de comete, dintre care 1980 au o probabilitate nenulă (dar de obicei foarte mică) de a lovi cândva planeta noastră; 175 de noi obiecte NEO au fost descoperite în ultima lună și 1270 de astfel de obiecte au fost descoperite de la începutul anului. 2026-06-10 12:05

→ O serie de observații (realizate cu instrumentul SPHERE din cadrul V/ery Large Telescope,/ —VLT al E/uropean Southern Observatory,/ —ESO), de-a lungul a 4 ani, au reușit să pună în evidență mișcarea discului protoplanetar din jurul stelei AB Aurigae, aflate la 520 de ani-lumină distanță de Pământ. Ce vedem în aceste imagini este locul unde, în viitor, se vor forma noi planete, de pe care telescoape din viitorul îndepărtat, îndreptate spre noi, ar putea urmări și ele, cândva, un Soare muribund; detaliile tehnice au fost publicate recent în Astronomy and Astrophysics. 2026-06-02 17:24

→ După ce a trimis pe Pământ capsula cu eșantioane din asteroidul 162173 Ryugu, misiunea sondei Hayabusha2 a fost extinsă până în 2031, când va survola asteroidul 1998 KY26. Până atunci cercetătorii niponi folosesc Hayabusha2 pentru a face observații astronomice: echipamentul Optical Navigation Camera, ONC-T) a devenit telescopul cu cea mai mică apertură care a fost vreodată folosit pentru studiul unor exoplanete (WASP-189 b și MASCARA-1 b). 2026-05-26 11:53

→ SpaceX a anunțat că Chun Wang, comandantul misiunii comerciale Fram2 (desfășurată în 2025), va efectua un zbor în jurul Lunii, timp de o săptămână, împreună cu Dennis Tito și soția acestuia, urmând ca ulterior Chun Wang să devină prima persoană care va efectua un zbor până la Marte și înapoi (fără a ateriza pe Planeta Roșie). Ambele zboruri vor avea loc la bordul Starship, iar zborul spre Marte va dura doi ani, însă nu a fost precizat când vor avea loc cele două misiuni inedite ale SpaceX¹⁵¹⁵Dennis Tito, primul turist spațial, care a zburat în spațiu în 2001, are în prezent 85 de ani. Să fim totuși precauți, pentru că încă nu am uitat de "dearMoon", o așa-zisă misiune organizată de SpaceX și Yusaku Maezawa, un alt plan îndrăzneț privind un zbor Starship, cu echipaj, în jurul Lunii, care nu s-a mai materializat. 2026-05-23 10:12

→ Un alt asteroid, 2026 JH2, descoperit în 10 mai, cu un diametru de aproximativ 15-25 metri, nu a intrat prin atmosfera Pământului (de această dată), însă a trecut la cca. 90000 km de Pământ, luni, 18 mai, la ora 22:00 UTC. Dacă ar fi intrat prin atmosfera Pământului, probabil ar fi cauzat un eveniment similar cu ce s-a întâmplat la Chelyabinsk în 15 februarie 2013 (adică o explozie echivalentă cu 30 de bombe atomice de tipul celei folosite la Hiroshima). 2026-05-22 10:20

→ Asteroidul 2026 JN4 (inițial denumit provizoriu ST26E86) a fost descoperit în 15 mai și la doar câteva ore după primele observații, a intrat prin atmosfera Pământului. Din fericire diametrul său a fost mic (1-3 metri) și din păcate impactul nu a fost probabil văzut de nimeni, pentru că s-a produs undeva între Papua Noua Guinee și Australia, S8.62564 E137.34121, la ora 13:36 UTC. 2026 JN4 este al 12-lea impactor identificat cu câteva ore înainte de impact și primul descoperit din 03 decembrie 2024 (2024 XA1). 2026-05-22 10:19

→ Sonda americană Psyche a survolat planeta Marte în 15 mai, apropiindu-se până la 4500 km de suprafața planetei, folosind gravitația pentru a-și ajusta traiectoria și a-și crește viteza spre destinația finală, asteroidul cu același nume, la care va ajunge la sfârșitul anului 2029. Pentru a pregăti această manevră și pentru a plasa sonda pe traiectoria corectă, propulsoarele ionice au fost activate în 23 februarie pentru 12 ore. 2026-05-17 15:57

→ ESA și JAXA au semnat, în 07 mai, un memorandum privind colaborarea în cadrul misiunii Rapid Apophis Mission for Space Safety (Ramses), care va studia îndeaproape asteroidul (99942) Apophis ¹⁶¹⁶cu un diametru de 375 metri, Apophis va trece la doar 32000 km de suprafața Pământului, vineri, 13 aprilie 2029, însă șansele de impact cu planeta noastră sunt nule. Ramses va urmări cum Apophis se apropie de Pământ și cum interacțiunea gravitațională cu planeta noastră îi va afecta suprafața și traiectoria, sperând ca astfel să obținem mai multe informații cu privire la structura sa. Contribuția JAXA la această misiune vor fi panourile solare ale sondei, o cameră în infraroșu și lansarea (pentru care va fi folosită o rachetă H3). 2026-05-09 20:11

→ În sistemul nostru solar, din zece mii de molecule de apă, una are un atom de hidrogen mai special, care are în nucleu și un neutron (deuteriu). În cometa interstelară 3I/ATLAS, o echipă de cercetători de la Universitatea din Michigan a observat, folosind observatorul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) că există de 30 de ori mai multă apă deuterată și de 40 de ori mai multă decât în oceanele de pe Pământ. Asta înseamnă că 3I/ATLAS s-ar fi format în condiții de temperaturi mai scăzute decât cele prezente în sistemul nostru solar. Articolul A Direct View of the Chemical Properties of Water from Another Planetary System: Water D/H in 3I/ATLAS a fost publicat în revista Nature Astronomy, în 24 aprilie. 2026-04-23 16:48

→ Pentru a conserva energie la bordul sondei Voyager-1, NASA a decis ca în 17 aprilie să oprească încă un echipament științific: de această dată a venit rândul echipamentului denumit Low-energy Charged Particles (LECP) să fie oprit, pentru ca Voyager-1 să poată comunica cu Pământul în continuare. LECP măsura debitul de particule încărcate electric (ioni, electroni, raze cosmice) de energie joasă, care proveneau din sistemul nostru solar sau de dincolo de el. Decizia de a opri alimentarea LECP a venit după ce în 27 februarie, energia disponibilă la bordul Voayger-1 a scăzut semnificativ și pentru a evita o scădere și mai mare a energiei disponibile, NASA a luat această decizie. Același echipament a fost oprit în martie 2025 și la bordul sondei gemene Voyager-2. 2026-04-19 08:09

→ Observatorul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) a detectat concentrații anormal de ridicare de metanol la suprafața cometei interstelare 3I/ATLAS în timpul unor măsurători efectuate în 2025, când cometa s-a apropiat de Soare. Deși acest compus chimic nu este neobișnuit în compoziția cometelor, concentrația detectată la 3I/ATLAS este mult mai mare decât concentrația detectată în cometele din sistemul nostru solar. 2026-03-08 16:05

→ În 26 septembrie 2022, pentru prima dată în istorie, o misiune spațială a modificat perioada de rotație a unui corp ceresc în jurul Soarelui: când sonda Double Asteroid Redirection Test (DART) a lovit asteroidul Dimorphos (cu un diametru de 170 de metri), impactul nu a modificat doar perioada de rotație a lui Dimorphos în jurul lui Didymos (805 metri diametru), dar a modificat și perioada de rotație a sistemului Didymos-Dimorphos în jurul Soarelui (care este de 770 de zile). Modificarea nu este mare, dar măsurabilă: o fracțiune de secundă (0.15 secunde). Studiul a fost publicat recent în Science Advances. În prezent, sonda europeană Hera se află în drum spre sistemul Didymos-Dimorphos, pentru a putea observa mai bine urmările impactului cu DART. Hera va ajunge la destinație în luna noiembrie. 2026-03-06 20:22

→ Agenția Spațială Europeană (ESA) împreună cu NASA confirmă că asteroidul 2024 YR4 nu va lovi Luna în 22 decembrie 2032, ci va trece la 20000 km distanță de satelitul nostru natural. În februarie au fost efectuate noi observații asupra 2024 YR4, folosind instrumentul Near-Infrared Camera (NIRCam) al telescopului spațial James Webb și împreună cu informațiile obținute de misiunea europeană Gaia (folosite pentru a identifica poziția exact a asteroidului), ESA a calculat mai precis traiectoria acestuia și a redus astfel șansele de coliziune cu Luna de la 4% (rezultate din calculele precedente) la 0%. Asteroidul 2024 YR4 are un diametru de aproximativ 60 de metri și se află în prezent la peste 460 de milioane de kilometri distanță de Pământ. 2026-03-06 19:52

→ Cometă interstelară 3I/ATLAS a fost observată de instrumentul JANUS al sondei europene Juice de la 66 milioane kilometri depărtare, în data de 06 noiembrie 2025, la doar 7 zile după ce cometa a trecut la distanța minimă față de Soare. Datorită orientării sondei Juice, poza a ajuns pe Pământ abia la finalul lunii februarie (Juice folosea antena ca scut termic și nu o putea orienta spre Pământ pentru a transmite datele colectate). 2026-02-27 14:37

→ O echipă de cercetători britanici a studiat atmosfera planetei Uranus cu ajutorul instrumentului european Near-InfraRed Spectrograph (NIRSpec) instalat la bordul telescopului spațial James Webb. NIRSpec a observat atmosfera lui Uranus timp de 15 ore, aproape întreaga durată a unei rotații complete a planetei în jurul axei (17 ore și 14 minute). Studiul, care conține date și cu privire la câmpul magnetic al planetei, a fost publicat recent în Geophysical Research Letters. 2026-02-23 20:25

→ HD 61005 este o stea aflată la 120 de ani-lumină de noi și este asemănătoare cu Soarele nostru, cel puțin în ceea ce privește masa și temperatura. Deosebirea esențială este că HD 61005 are doar 100 de milioane de ani, în timp ce Soarele nostru are 5 miliarde de ani, iar asta înseamnă că studiind HD 61005 practic înțelegem mai bine cum a fost Soarele în trecut și putem observa schimbările prin care a trecut până să ajungă așa cum îl vedem noi astăzi. În imaginea surprinsă de Chandra este vizibilă astrosfera stelei HD 61005 (adică o bulă de plasmă și gaz care înconjoară o stea, formată prin interacțiunea dintre vântul stelar și mediul interstelar), surprinsă în spectrul razelor X de telescopul spațial Chandra; pentru că HD 61005 produce raze X, când vântul stelar generat întâlnește praful interstelar, care are o temperatură mult mai scăzută. Telescopul spațial Chandra a fost lansare în 23 iulie 1999 pentru observații în domeniul razelor X, fiind unul din cele 4 misiuni denumite Great Observatories lansate de NASA în anii 90-00, alături de Compton (pentru spectrul gama), Hubble (UV și vizibil) și Spitzer (infraroșu). 2026-02-23 20:12

→ Telescoapele spațiale Hubble și Euclid, împreună cu telescopul Subaru din Hawaii au descoperit ceea ce pare a fi galaxia cu cea mai mare cantitate de materie întunecată (dark matter) descoperită până acum: CDG-2 (Candidate Dark Galaxy-2) se află în clusterul Perseu, la 300 de milioane de ani-lumină depărtare de Pământ și pare să fie alcătuită din materie întunecată în proporție mai mare de 99.99% (majoritatea hidrogenului a fost înlăturat prin interacțiuni cu alte galaxii din cluster). Rezultatele acestor observații au fost publicate recent în The Astrophysical Journal. 2026-02-21 07:44

→ O stea masivă a dispărut din galaxia Andromeda și cercetătorii cred că aceasta s-a transformat într-o gaură neagră; cel puțin asta este concluzia lor după ce au studiat datele din arhiva misiunii NEOWISE a NASA. Steaua, denumită M31-2014-DS1, se află la 2.5 milioane de ani-lumină distanță de Pământ și se pare că a fost de 13 ori mai mare decât Soarele. Înainte să dispară, steaua a devenit în 2014 de 100000 de ori mai strălucitoare, după care strălucirea ei a scăzut semnificativ în 2016, iar în 2023 a dispărut cu totul. Dacă sunt corecte concluziile studiului (publicat recent în Science), numărul găurilor negre din univers ar putea fi mai mare decât cel estimat până acum de cercetători. 2026-02-12 22:34

→ Telescopul spațial chinezesc Einstein Probe a capturat ceea ce pare a fi o interacțiune dintre o gaură neagră și o pitică albă, cel puțin așa a fost interpretată observarea unei surse de raze X, denumită EP250702a, detectată în luna iulie a anului trecut. Rezultatele au fost publicate în revista Science Bulletin. 2026-02-12 07:14

→ Agenția Spațială Europeană oferă 81.2 milioane de euro companiei OHB Italia pentru construirea sondei Ramses, care se va întâlni cu asteroidul (99942) Apophis înainte ca acesta să se apropie până la 32000 km de Pământ, în 13 aprilie 2029 (o zecime din distanța Pământ-Lună). Un al doilea contract, în valoare de 8.2 milioane de euro), a fost oferit companiei Tyvak International (tot din Italia) pentru construirea unui cubesat¹⁷¹⁷denumit Farinella, după cercetătorul italian Paolo Farinella care va însoți sonda principală a misiunii Apophis. La misiunea Apophis participă și JAXA, care va livra panourile solare ale sondei și o cameră în infraroșu. Pentru că GMV este subcontractor OHB pentru această misiune, ingineri din România, din cadrul GMV România, au o contribuție importantă la Ramses (în special în ceea ce privește sistemul software de ghidare, navigație și control), iar Institutul de Studii Spațiale are contribuții științifice la această misiune. 2026-02-10 18:25

→ Între 30 ianuarie și 05 februarie, Soarele a avut o activitate destul de intensă (vedetă a fost regiunea AR4366): 72 de erupții de clasă M, 6 erupții de clasă X, 33 de ejecții de masă coronară și nici o furtună geomagnetică (din păcate pentru cei care urmăresc aurore, din fericire pentru cei care au sateliți pe orbită). 2026-02-09 18:39

→ Până acum, estimările noastre cuprivire la dimensiunile lui Jupiter proveneau de la măsurătorile efectuate în urmă cu aproape 50 de ani de sondele Voyager și Pioneer; recent, noi măsurători au fost efectuate de sonda Juno¹⁸¹⁸lansată în 05 august 2011, sonda a ajuns pe orbita joviană în 05 iulie 2016 și în prezent se află la finalul misiunii sale, din cauza rezervelor reduse de combustibil, care ne oferă date noi despre Jupiter: astfel, raza polară este 66842 +/- 0.4 km, raza ecuatorială 71488 +/- 0.4 km și o rază medie de 69886 +/- 0.4 km, cu 12 km, 4 km, respectiv 8 km mai puțin decât datele furnizate de Voyager. Asta nu înseamnă că planeta s-a micșorat, dar metodele de măsurare sunt mai moderne, mai precise (incertitudinea oferită de Voyager și Pioneer era de 4 km, acum este de 10 ori mai mică) și țin acum cont și de atmosfera și vânturile puternice de pe Jupiter, aspect care a fost ignorat în trecut. Rezultatele au fost publicate recent în Nature Astronomy. 2026-02-06 15:43

→ Exoplaneta HD 137010b, descoperită în 2017 de telescopul spațial Kepler al NASA, are un diametru similar cu cel al Pământului și se rotește în jurul stelei HD 137010¹⁹¹⁹HD provine de la catalogul stelar Henry Draper, unde stelele sunt ordonate după ascensia dreaptă și declinația lor în aproximativ 355 de zile, o perioadă de timp apropiată de durata unui an terestru. Și nici nu este foarte departe de noi: HD 137010b se află la 146 de ani-lumină distanță de Pământ, ceea ce înseamnă că va putea fi observată de viitoare telescoape. Steaua HD 137010 este cu 1000 de grade mai rece decât Soarele, ceea ce înseamnă că deși distanța planetei de stea este similară cu distanța Pământ-Soare, exoplaneta HD 137010b primește mai puțin energie, comparabilă cu cea primită de planeta Marte. Detalii referitoare la această planetă au fost publicate recent în The Astrophysical Journal Letters. 2026-02-06 11:00

---

Cele mai recente | Pe ani: 2026 (56)