În cele ce urmează voi încerca să aduc, cât mai succint, câteva argumente care să demonteze teoria conspirației care susține că aselenizarea nu a avut niciodată loc1Tim Dodd, The Everyday Astronaut, a realizat un material video detaliat, care discută multe alte aspecte și pe care vă invit să îl urmăriți; S.G. Collins, un cineast american, explică și el, în termeni destul de tehnici, de ce trucarea aselenizării nu era posibilă cu tehnica disponibilă la finalul anilor '60..
- URSS nu a contestat niciodată aselenizarea (și ne-am putea opri aici, cred că este argumentul suprem). Îmi e greu să cred într-o înțelegere secretă între SUA și URSS în acest sens. Cine ar fi avut de câștigat ceva în urma unui astfel de pact al tăcerii, considerând relațiile dintre cele două blocuri ideologice și militare din timpul Războiului Rece? Mai mult, URSS a avut o misiune (fără echipaj) pe orbita Lunii chiar în timpul misiunii Apollo 11: se numea Luna 15 și sonda a fost trimisă de pe orbită spre suprafața selenară cu doar câteva ore înainte ca echipajul misiunii Apollo 11 să părăsească Luna, în 21 iulie 1969, la ora 15:50 UTC. URSS știa foarte bine detaliile programului Apollo, știa ce se întâmplă în centrele NASA și niciodată URSS (sau, ulterior, Rusia) nu a pus la îndoială programul Apollo.
- Știați că au fost mai multe aselenizări, nu doar Apollo 11? De ce ar fi înscenat cineva și misiunile Apollo 12, 14, 15, 16 și 17? La ce ar fi folosit acest lucru? Revin mai jos la motivele pentru care Apollo 17 a fost ultima misiune în care astronauții au ajuns pe Lună.
- Aselenizarea nu a avut loc de pe o zi pe alta, peste noapte: au existat programele Mercury și Gemini, în care astronauții au învățat să trăiască perioade lungi în imponderabilitate, să execute manevre de zbor în formație sau joncțiune cu vehicule ținte și să execute activități extravehiculare (adică să părăsească, pentru scurt timp, vehiculele), toate elemente esențiale pentru misiunile selenare. Au fost și acele misiuni niște falsuri? Dacă da, atunci până unde mergem, extindem conspirația și la navetele spațiale sau stațiile spațiale? La misiunile orbitale sovietice, rusești și chinezești, nu există nici alea? Nu există nici sateliții meteo sau GPS? Nu vi se pare deja ușor ridicol?
- Au fost implicați sute de mii de oameni și zeci de mii de companii în programul Apollo; și totuși, nimeni nu a prezentat dovezi că ar fi fost un fals, nimeni din interior nu a suflat o vorbă; încercați să țineți un secret între 3-4 persoane, să vedeți cat durează. Da, știu că există celebrii "specialiști NASA" care "au scos la lumină adevărul", însă sunt doar declarații, pe care le poate face oricine și care nu demonstrează nimic, pentru că nu sunt susținute de nici o probă. Nu, nu a fost asasinați după ce au făcut asta.
- Modulul lunar, aflat în drum spre Lună, comunica prin unde radio cu Pământul; orice radioamator, de oriunde de pe Pământ, putea verifica sursa semnalului radio (chiar și din Rusia sau China); au putut fi urmărite astfel și revenirile pe Pământ, iar sateliți sovietici au putut vedea capsulele Apollo amerizând la finalul misiunii; credeți că a fost o conspirație între toți radioamatorii și radio-profesioniștii din lumea asta?
- Astronauții din programul Apollo au instalat pe suprafața Lunii seismometre (ale căror date sunt analizate și astăzi și există documente tehnice cu privire la aceste exterimente) și oglinzi retroreflectoare, care și astăzi pot să fie țintite cu raze laser de pe Pământ, pentru măsurarea distanței Pământ-Lună; acestea sunt echipamente complexe care nu au putut să fie instalate de la distanță (nu avem pe Lună alte echipamente de acest fel instalate recent de misiuni robotice).
- Cum au trecut astronauții prin centurile de radiație Van Allen? Aceste centuri2Centurile Van Allen se întind între 640 și 58000 km deasupra Pământului nu sunt niște bariere energetice și nici niște filamente de energie care prăjesc tot ce trece prin vecinătatea loc, cum poate ni le imaginăm din filmele science-fiction. Centurile de radiație Van Allen conțin particule încărcate, protoni, particule alfa (nuclee de heliu) sau beta (electroni) și care pot, într-adevăr, să producă efecte neplăcute, atât asupra corpului uman cât și asupra echipamentelor electronice, dacă acestea sunt expuse timp îndelungat acestor radiații. Însă echipajul a trecut prin aceste centuri, nu a staționat acolo, deci expunerea a fost de scurtă durată. În schimb, protecția (ecranarea) împotriva radiației de acest tip este relativ simplu de realizat. Astronauții Apollo au purtat dozimetre cu ei și doza de radiații încasată în întreaga misiune selenară a fost una mai mică decât doza maximă acceptată pentru cineva care lucrează în domeniul nuclear (drept dovadă, astronauții Apollo sunt, de obicei, persoane longevive).
- Există imagini cu modulul lunar pe suprafața Lunii, fotografiat de pe orbita Lunii de sonda indiană Chandrayaan-2, dar și de sonda americană Lunar Reconaissance Oribter sau de sonde japoneze, coreene sau chineze; asta dacă nu cumva suspectați că India, China, Japonia și Coreea de Sud participă și ele la Pactul Tăcerii.
- Există probe de roci lunare și sol lunar aduse pe Pământ și studiate de oamenii de știință, roci diferite de cele de pe Pământ3Programul Apollo a adus pe Pământ 382 de kilograme de roci lunare și praf lunar (regolit), care este depozitat de NASA și studiat de laboratoarele din întreaga lume. Pe lângă rocile lunare, avem și meteoriți lunari care au ajuns în mod natural pe Pământ și care au compoziție și structură similară cu rocile lunare aduse pe Pământ de programul Apollo (meteoriții lunari se află în colecții publice sau private și sunt și ei studiați de cercetători din întreaga lume). Asta dacă nu credeți că există o conspirație între toți oamenii de știință implicați în studierea acestor probe (geologi, fizicieni, chimiști etc, vorbim de zeci de mii de specialiști care au luat contact direct sau indirect cu aceste probe, le-au studiat și au publicat rezultatele, care nu au fost contrazise de comunitatea științifică).
- De ce nu ne-am mai întors pe Lună? Pentru că misiunile selenare cu echipaj sunt complexe și foarte scumpe, iar bugetul NASA nu a mai ajuns niciodată la nivelul atins în timpul programului Apollo4În timpul programului Apollo, bugetul NASA a depășit 4% din PIB-ul american; în zilele noastre, abia mai depășește 0.5%. Oamenii s-au plictisit de misiunile lunare5Televiziunile americane nici măcar nu au mai transmis în direct a treia misiune lunară cu echipaj, Apollo 13, până când a avut loc celebrul accident și politicienii au redirecționat banii spre zone care le aduceau mai multe voturi. Și pentru că nici o altă țară nu și-a permis astfel de cheltuieli, până acum. NASA a preferat să exploreze orbita Pământului, construind navetele spațiale și, cu ajutorul lor, Stația Spațială Internațională, atât cât i-a permis bugetul. Însă Luna nu a fost abandonată: au mai fost trimise sonde, de SUA dar și de alte țări; în cadrul noului program Artemis, aflat în desfășurare, astronauții americani se pregătesc să revină pe Lună, se pregătesc și astronauții chinezi de misiuni selenare—în viitorul foarte apropiat.
Un fel de concluzie: fie aselenizarea a avut loc, fie există o conspirație între state și între toți radioamatorii, cercetătorii și personalul implicat, din agenții spațiale, universități, institute de cercetare și companii (deci vorbim de milioane de oameni până la urmă) pentru a ascunde falsificarea aselenizării. Și pentru ce, cui ar servi asta? Știința funcționează și ne face viața mai ușoară tocmai pentru că este deschisă și colaborativă, iar orice enunț, rezultat, teorie enunțate de cineva pot să fie verificate imediat de altcineva, în alte țări, în alte laboratoare, cu alte echipamente, unde sunt validate (sau nu). De asta avem astăzi medicamente care ne prelungesc viața, vaccinuri, mașini cu diverși senzori, centrale nucleare, panouri fotovoltaice, avioane care zboară, sisteme GPS, telefoane mobile, internet, prognoze meteo, poze cu pisici.