Artemis II

Artemis II este prima misiune cu echipaj din programul Artemis și pentru prima dată când un echipaj este lansat spre Lună, după misiunea Apollo 17 din 1972. Lansarea are loc cu o rachetă SLS¹¹ SLS Block I pe rampa de lansa LC-39B de la centrul spațial Kennedy; sursa: NASA. . Echipajul nu va orbita Luna și nici nu va aseleniza, doar îi va da un ocol și va reveni acasă, la 10 zile după lansare. Va fi echipajul care va ajunge cel mai departe de Pământ din toate misiunile spațiale, pentru că se va afla la peste 6500 km de fața îndepărtată a Lunii. Precedenta misiune Artemis a avut loc între 16 noiembrie și 11 decembrie 2022. Lansarea poate fi urmărită pe portalul NASA+.

Oportunități de lansare:

09 februarie 2026, ora 04:20:00 UTC, fereastră 120 de minute;
10 februarie 2026, ora 05:06:00 UTC, fereastră 120 de minute;
11 februarie 2026, ora 06:05:00 UTC, fereastră 120 de minute;
07 martie 2026, ora 01:29:00 UTC, fereastră 120 de minute;
08 martie 2026, ora 01:57:00 UTC, fereastră 120 de minute;
09 martie 2026, ora 02:56:00 UTC, fereastră 120 de minute;
10 martie 2026, ora 03:52:00 UTC, fereastră 120 de minute;
11 martie 2026, ora 04:48:00 UTC, fereastră 115 de minute;
01 aprilie 2026 22:24:00 UTC, fereastră 115 de minute;
04 aprilie 2026 00:00:00 UTC, fereastră 115 de minute;
05 aprilie 2026 00:53:00 UTC, fereastră 115 de minute;
06 aprilie 2026 01:40:00 UTC, fereastră 115 de minute;
07 aprilie 2026 02:36:00 UTC, fereastră 115 de minute;
30 aprilie 2026 22:06:00 UTC, fereastră 115 de minute;

Cronologie

30.01.2026: Testul static (Wet Dress Rehearsal —WDR) programat inițial pentru sâmbătă, 31 ianuarie se amână pentru luni, 02 februarie, ceea ce înseamnă că și lansarea se amână pentru 09 februarie, la ora 04:20 UTC.
23.01.2026: Echipajul intră în carantină, pentru a evita probleme în timpul misiunii sau amânări suplimentare;
17.01.2026: Racheta SLS ajunge din hangarul Vehicle Assembly Building (VAB) pe rampa de lansare LC-39B a centrului spațial Kennedy.

Echipaj

Reid Wiseman (NASA, comandant), 165 de zile petrecute în spațiu, 2 activități extravehiculare;
Victor Glover (NASA, pilot), 167 de zile petrecute în spațiu, 4 activități extravehiculare;
Christina Koch (NASA, specialist), 328 de zile petrecute în spațiu, 6 activități extravehiculare;
Jeremy Hansen (CSA, specialist), primul zbor spațial.

Vehicul

SLS Block 1 (configurație similară cu cea din misiunea Artemis I);
Orion CM-003 "Integrity";
ESM-2 (al doilea modul de serviciu european²² European Service Module-2 (ESM) folosește ca propulsor principal un motor OMS care a fost instalat pe naveta spațială Atlantis între 2000 și 2002 și folosit în misiunile STS-101, STS-106, STS-98, STS-104, STS-110, STS-112 (a nu se confunda cu motoarele SSME/RS-25, OMS erau folosite de navetele spațiale pentru corecții orbitale și deorbitare); după 2002 a fost păstrat timp de 20 de ani, după care a fost testat și apoi instalat pe ESM-2, iar acum este gata să fie folosit pentru ultima dată. ).

Motoare RS-25

motorul 1: seria 2047 (15 misiuni STS, 1998-2011)³³ STS-91, STS-96, STS-98, STS-99, STS-106, STS-104, STS-109, STS-112, STS-115, STS-118, STS-123, STS-126, STS-128, STS-132, STS-135 ;
motorul 2: seria 2059 (5 misiuni STS, 2007-2011)⁴⁴ STS-117, STS-122, STS-125, STS-130, STS-134; ;
motorul 3: seria 2062 (2 misiuni STS, 2010-2011)⁵⁵ STS-130, STS-134; ;
motorul 4: seria 2061 (nou, asamblat din piese de schimb).

Încărcături secundare

4 cubesats⁶⁶ Fiecare cubesat din misiunea Artemis II trebuie să ocupe un volum de maxim 36.6 x 23.9 x 22.4 cm și să nu depășească 26 kg (12U). : ATENEA (Argentina National Space Activities Commission —CONAE), Space Weather CubeSat-1 (Saudi Space Agency —SSA), TACHELES (German Aerospace Center —DLR), K-Rad Cube (Korea AeroSpace Administration —KASA); aceștia for fi lansați pe orbită terestră eliptică, după desprinderea treptei secundare ICPS de Orion/ESM.
(i) un mic fragment din avionul fraților Wright, (ii) un steag al SUA care a ajuns în spațiu în primul și ultimul zbor al navetei spațiale, (iii) negativul unei fotografii obținute de misiunea Ranger-7⁷⁷ În 1964, Ranger-7 devenea prima sondă care a reușit să transmită pe Pământ imagini cu suprafața selenară, înainte să se prăbușească pe Lună. și (iv) o selecție de semințe de copaci, parte a unui program educațional desfășurat în SUA și Canada.

Profil aproximativ de zbor

T-00:00:06 pornirea motoarelor RS-25
T-00:00:00 pornirea boosterelor auxiliare, RS-25 la 109%
T+00:00:55 Mach 1
T+00:01:11 Max-Q⁸⁸ Max-Q înseamnă momentul din timpul lansării în care asupra vehiculului acționează presiunea dinamică maximă, cauzată de puterea motoarelor pe de o parte și de densitatea atmosferei pe cealaltă parte; ulterior acestui moment, densitatea atmosferei scade și astfel scade și presiunea dinamică exercitată asupra vehiculului.
T+00:02:04 RS-25 reduce forța la 85%
T+00:02:08 separare boostere auxiliare
T+00:02:08 RS-25 la 109%
T+00:03:28 separarea Launch Abort System (LAS)
T+00:08:01 RS-25 la 67%
T+00:08:06 MECO⁹⁹ Main Engine Cut Off, adică oprirea celor 4 motoare RS-25 ale treptei primare.
T+00:08:18 separarea treptei secundare ICPS
T+00:49:52 manevra ICPS la perigeu
T+01:46:37 manevra ICPS la apogeu
T+03:22:46 separarea capsulei Orion/ESM
T+04:53:15 inițierea manevrei Orion/ESM
T+04:55:15 sfârșitul manevrei Orion/ESM
T+25:00:00 manevra de inserție translunară Orion/ESM

parsec.ro