Logo

parsec.ro

Antares

Dezvoltată inițial sub numele Taurus-II, Antares venea în completarea arsenalului companiei Orbital Sciences1, cea care mai avea în portofoliu și rachetele Pegasus (de calibru mic, lansată cu ajutorul unui avion Lockheed L-1011 TriStar), Taurus (astăzi denumită Minotaur-C) și Minotaur-V. Este o rachetă în două trepte, de calibru mediu, dezvoltată cu costuri reduse, exclusiv pentru aprovizionarea Stației Spațiale Internaționale (ISS). Antares poate urca până la 8 tone pe orbită terestră joasă (masa capsulei Cygnus, la care se adaugă încărcătura utilă a acesteia). Prima treaptă este derivată din racheta ucraineană Zenit, ambele fiind contruite de compania Yuzhnoe și folosește oxigen lichid și kerosen pentru propulsia motoatelor fabricate de NPO Energomash. A doua treaptă este un motor cu combustibil solid Castor, care variază în funcție de iterația rachetei. O a treia treaptă poate fi folosită, deși nu a fost cazul până în prezent, și pentru acest lucru există trei variante: OAM (Orbital Adjust Module), Star-48 sau Orion-38. Antares folosește exclusiv rampa de lansare LP-0A de la baza Wallops a NASA, situată în statul Virginia.

Primul zbor Antares a avut loc în 21 aprilie 2013 și fost un test, urcând pe orbită o machetă a capsulei Cygnus. A fost folosită varianta Antares-110, unde prima treaptă a fost propulsată de două motoare AJ26-62 (derivate din celebrele motoare rusești NK-33), iar a doua treaptă a folosit un motor Castor-30A cu combustibil solid (derivat din Castor 120, dar mai scurt).

Al doilea zbor (și primul zbor operațonal) al rachetei Antares a avut loc în 18 septembrie 2013 și a fost folosită tot varianta Antares-110, care a pus pe orbită prima capsulă Cygnus (Orb-D1, denumită și “G. David Low”). Aceasta a andocat cu ISS o săptămână mai târziu, datorită unei erori de poziționare a computerului de bord, dar și pentru că andocarea capsulei Soyuz TMA-10M, cue chipaj, avea prioritate.

Al treilea zbor Antares a însemna debutul variantei Antares-120 (9 ianuarie 2014), când prima treaptă rămâne neschimbată, dar pentru a doua treaptă se folosește motorul Castor-30B, cu performanțe mai bune decât predecesorul său. Este primul zbor operațional al capsulei Cygnus și primul din contractul Commercial Resupply Service (CRS) pe care compania Orbital ATK îl desfășura pentru NASA. Capsula Cygnus CRS Orb1 (“C. Gordon Fullerton”) a livrat 1261 de kilograme de provizii echipajului de la bordul ISS, cu 500 de kg mai mult decât în misiunea precedentă.

A patra misiunea Antares folosește aceeași variantă Antares-120 pentru lansarea capsulei Cygnus CRS Orb2 (“Janice Voss”), la 13 iulie 2014, care transportă 1494 kilograme de provizii spre ISS.

Pentru al cincilea zbor, din 28 octombrie 2014, Orbital ATK folosește varianta Antares-130, care înseamnă că pentru treapta superioară, motorul Castor-30B este înlocuit cu unul mai performant, Castor-30XL. Din păcate însă, avea să fie primul și ultimul zbor al rachetei în această configurație, pentru că la 6 secunde după lansare, o pompă a motoarelor AJ26-62 cedează și racheta explodează la mică distanță de rampa de lansare. Capsula Cygnus CRS Orb3 (“Deke Slayton”) este pierdută, împreună cu alți sateliți aflați la bord.

Sâmbătă, 15 februarie 2020, o nouă lansare Antares-230+ a urcat pe orbită o capsulă Cygnus, încărcată cu peste 3 tone de provizii și echipamente științifice pentru echipajul Stației Spațiale Internaționale. Lansarea a avut loc de pe rampa LP-0A de la complexul Wallops din Virgina. Capsula Cygnus NG-13 S.S. Robert H. Lawrence a ajuns în vecinătatea ISS în cursul zilei de marți, 18 februarie, de unde a fost capturată de echipaj folosind brațul robotic al stației și atașată modulului Unity, unde va petrece următoarele aproximativ 3 luni, până în 11 mai 2020, când este programată decuplarea de ISS. Lansarea a fost amânată de două ori, în 9 februarie din cauza unei probleme cu un echipament de la sol, iar a doua oară, în 14 februarie, din cauza vânturilor puternice de la altitudine înaltă (motivul pentru care o lansare în 13 februarie nici nu a mai fost luată în considerare). Northrop Grumann a specificat că misiunea a fost lansată cu două luni mai devreme decât fusese inițial planificată, la solicitarea NASA.

Imaginea 1: Explozia rachetei Antares-130, la 6 secunde după lansare, datorită unor probleme a pompei motoarelor AJ26-62. Sursa foto: NASA.

Imaginea 1: Explozia rachetei Antares-130, la 6 secunde după lansare, datorită unor probleme a pompei motoarelor AJ26-62. Sursa foto: NASA.

A șasea rachetă Antares înlocuiește motoarele derivate din NK-33 cu motoarele RD-181 (derivate din RD-191) și această variantă se numește Antares-230 (treapta secundară Castor-30XL este păstrată). Capsula Cygnus primește și ea un upgrade (volum intern mai mare, panouri solare mai ușoare și rotunde, 700 kg creștere a masei utile care poate fi lansată pe orbită). Este priam astfel de capsulă lansată de o rachetă Antares, dar a treia capsulă Cygnus de nouă generație, primele două variante îmbunătățite fiind lansate de câte o rachetă Atlas V, pentru ca Orbital ATK să își poată susține obligațiile contractuale cu NASA și să nu existe o discontinuitate în aprovizionarea ISS. Cygnus CRS OA-5 “Alan G. Poindexter”, încărcată cu 2425 de kilograme de provizii, este lansată în 17 octombrie 2017 și este cuplată cu ISS șase zile mai târziu.

Imaginea 2: Capsula Cygnus OA-6, înainte de a fi capturată folosind brațul robotic CanadArm-2 al Stației Spațiale Internaționale (26.03.2016). Sursa foto: NASA.

Imaginea 2: Capsula Cygnus OA-6, înainte de a fi capturată folosind brațul robotic CanadArm-2 al Stației Spațiale Internaționale (26.03.2016). Sursa foto: NASA.

Următoarele misiuni Antares sunt în continuare dedicate exclusiv lansării capsulei Cygnus și folosesc doar varianta Antares-230, deși mai este intercalată încă o lansare cu racheta Atlas V. În ultimul timp, capsulele Cygnus, după desprinderea de ISS, au rămas din ce în ce mai mult timp pe orbită, înainte de a reveni distructiv prin atmosferă, pentru a derula o serie din ce în ce mai complexă de experimente științifice. Cea mai recentă capsulă Cygnus, NG-10, a rămas o lună de zile pe orbită, înainte de finalul misiunii.

Misiunea NG-12, parte a CRS2 (a doua parte a contractului de aprovizionare comercială a ISS semnat cu NASA) a însemnat și debutul variantei Antares-230+, în 02 noiembrie 2019, care a lansat capsula Cygnus SS “Alan Bean” NG-12. Varianta 230+ aduce în plus o serie de îmbunătățiri structurale ale primei trepte, pentru a putea permite funcționarea la putere maximă a motoarelor RD-181, folosite din 2016. CRS2 vine cu câteva cerințe suplimentare din partea NASA: o masă mai mare urcată pe orbită și posibilitatea de a încărca o parte a proviziilor cu mai puțin de 24 de ore înainte de lansare.

Până în prezent, racheta Antares a fost lansată de 18 ori, din care 1 lansări au eșuat.

Launch_TagLaunch_DateLV_TypeFlight_IDMissionLaunch_SiteCountryOutcome
2023-1102023-08-02 0031Antares 230+2TRS2S1.18? (18)S.S. Laurel Clark (Cygnus NG-19)MARS Pad 0AUSS
2022-1492022-11-07 1032Antares 230+2TRS2S1.17? (17)S.S. Sally Ride (Cygnus NG-18)MARS Pad 0AUSS
2022-0152022-02-19 1740Antares 230+2TRS2S1.16? (16)S.S. Piers Sellers (Cygnus NG-17)MARS Pad 0AUSS
2021-0722021-08-10 2201Antares 230+2TRS2S1.15? (15)S.S. Ellison Onizuka (Cygnus NG-16)MARS Pad 0AUSS
2021-0132021-02-20 1736Antares 230+2TRS2S1.14? (14)S.S. Katherine Johnson (Cygnus NG-15)MARS Pad 0AUSS
2020-0692020-10-03 0116Antares 230+2TRS2S1.13? (13)S.S. Kalpana Chawla (Cygnus NG-14)MARS Pad 0AUSS
2020-0112020-02-15 2021Antares 230+2TRS2S1.12 (12)S.S. Robert Lawrence (Cygnus NG-13)MARS Pad 0AUSS
2019-0712019-11-02 1359Antares 230+2TRS2S1.11 (11)S.S. Alan Bean (Cygnus NG-12)MARS Pad 0AUSS
2019-0222019-04-17 2046Antares 2302TRS2S1.10 (10)S.S. Roger Chaffee (Cygnus NG-11)MARS Pad 0AUSS
2018-0922018-11-17 0901Antares 2302TRS2S1.9 (9)S.S. John Young (Cygnus NG-10)MARS Pad 0AUSS
2018-0462018-05-21 0844Antares 2302TRS2S1.6 (8)S.S. J.R. Thompson (Cygnus OA-9)MARS Pad 0AUSS
2017-0712017-11-12 1219Antares 2302TRS2S1.8 (7)S.S. Gene Cernan (Cygnus OA-8)MARS Pad 0AUSS
2016-0622016-10-17 2345Antares 2302TRS2S1.7 (6)S.S. Alan Poindexter (Cygnus OA-5)MARS Pad 0AUSS
2014-F022014-10-28 2222Antares 1302TRS2S1.5 (5)S.S. Deke Slayton (Cygnus Orb-3)MARS Pad 0AUSF
2014-0392014-07-13 1652Antares 1202TRS2S1.4 (4)S.S. Janice Voss (Cygnus Orb-2)MARS Pad 0AUSS
2014-0032014-01-09 1807Antares 1202TRS2S1.1 (3)S.S. C. Gordon Fullerton (Cygnus Orb-1)MARS Pad 0AUSS
2013-0512013-09-18 1458Antares 1102TRS2S1.3 (2)S.S. G. David Low (Cygnus Orb-D)MARS Pad 0AUSS
2013-0162013-04-21 2100Antares 1102TRS2S1.2 (1)Cygnus Mass Sim (Cygnus Sim/Cubesats)MARS Pad 0AUSS

  1. Orbital Sciences a fost fondată în 1982 și în 2014 a fuzionat cu Alliant Techsystems (ATK), formând compania Orbital ATK, care a funcționat ca atare până în 2017, când Northrop Grumman a cumpărat Orbital ATK, astfel că fosta companie a ajuns o divizie în cadrul Northrop Grumman, denumită Nortrop Grumman Innovation System (NGIS). ↩︎