Aterizare, amartizare, asolizare

ATERIZARE, aterizări, s.f. – Operațiune necesară pentru (re)venirea și oprirea pe sol1. Sol nu implică neapărat suprafața Pământului: cuvântul provine din limba franceză, unde are și semnificația de aterizare pe alte corpuri cerești (de exemplu, Luna2). Deși, colocvial, pentru Lună și Marte se pot folosi și variantele aselenizare, respectiv amartizare, folosirea termenului aterizare pentru aceste corpuri cerești nu este una greșită, având în vedere (1) semnificația cuvântului în limba română, în limba franceză (de unde a fost preluat) sau chiar rădăcina terra din limba latină, care se traduce prin “pământ, sol” care nu înseamnă exclusiv planeta Pământ; și (2) devine nerealistă și forțată folosirea unui cuvânt separat pentru fiecare corp ceresc (Mercur, Venus, Europa, Io, Ganymede, Titan etc). Notă: forțarea termenului asolizare pentru suprafața unei planete alta decât Pământul nu este necesară: cuvântul nu există în limba română (“Dicționarul explicativ al limbii române” –DEX, 2016) și existența (importarea, folosirea) lui nu este necesară, din moment ce aterizare este un sinonim perfect.