Buletin Cosmic nr. 126

30 November 2021

Miercuri, 03 noiembrie, la ora 09:43 EET, o rachetă Changzheng-2C (având o treaptă superioară YZ-1S), a lansat de la centrul spațial Jiuquan doi sateliți1, Yaogan 32-02A și Yaogan 32-02B, care au ajuns cu bine pe orbită heliosincronă, la 700 km altitudine. Nu se cunosc detalii despre această lansare, dar se presupune că sateliții Yaogan 32 sunt folosiți de armata chineză pentru interceptări de semnale electromagnetice (SIGINT).


Luni, 8 noiembrie, la ora 02:48 EET, o rachetă Epsilon a lansat 9 sateliți de mici dimensiuni pe orbită heliosincronă, la o altitudine de 560 km și o înclinație orbitală 97.6 grade. A fost a 5-a lansare a unei rachete Epsilon, aceasta având cea mai recentă lansare în 2019. Este o rachetă în 3 trepte, propulsată de motoare cu combustibil solid și derivă din boosterul auxiliar al rachetei H-IIA.


Vineri, 5 noiembrie, la ora 04:19 EET, o rachetă Changzheng-6 a lansat satelitul civil pentru observații terestre SDGSAT-1, de la centrul spațial Taiyuan. Satelitul a ajuns pe orbită heliosincronă și a marcat al 8-lea zbor al rachetei Changzheng-6, de calibru ușor, care poate urca până la 1080 kg pe orbită geosincronă.


Joi, 11 noiembrie, la ora 04:03 EET, SpaceX a lansat capsula Dragon “Endurance” cu 4 astronauți la bord, în misiunea Crew-3: Raja Chari, Thomas Marshburn, Matthias Maurer și Kayla Barron. Este primul zbor al noii capsule Dragon “Endurance” și al doilea zbor al treptei primare Falcon 9 B1067, după ce în iunie aceasta a lansat varianta cargo a capsulei Dragon în misiunea CRS-23. Mai sunt câteva premiere cu ocazia acestui zbor: este pentru prima dată când NASA lansează un echipaj în spațiu în mai puțin de 2 zile după revenirea echipajului precedent de pe orbită. Este de asemenea pentru prima dată când la bordul unui vehicul orbital al NASA sunt 3 astronauți care nu au mai zburat niciodată în spațiu (Raja Chari, Matthias Maurer și Kayla Barron). În funcție de cum numărăm, Matthias Maurer sau Kayla Barron este a 600-a persoană care a zburat în spațiul cosmic. Cadența SpaceX este totuși remarcabilă: naveta spațială a avut nevoie 19 luni pentru a zbura în a 5-a misiune cu echipaj la bord. SpaceX a făcut acest lucru după doar 17 luni și jumătate (Demo Mission 1, Crew-1, Crew-2, Inspiration-4 și Crew-3).


Într-o conferință de presă, Bill Nelson, administratorul NASA, a venit cu câteva precizări privind programul Artemis. Spre surprinderea nimănui, Nelson a anunțat că anul 2024 nu este fezabil din punct de vedere tehnic pentru realizarea aselenizării. El a dat vina pe întârzierea cauzată de pandemia de COVID-19 și procesul dintre Blue Origin și NASA privind acordarea contractului landerului lunar companiei SpaceX. Este pentru prima dată când NASA admite oficial că aselenizarea nu va avea loc în 2024. Astfel, conform noului program, Artemis-I va fi lansată în februarie 2022, Artemis-II nu va avea loc mai devreme de mai 2024 (la doi ani după Artemis-I), iar aselenizarea din cadrul misiunii Artemis-III abia în 2025, cel mai devreme. Însă înainte de Artemis-III, SpaceX va executa o aseleniare fără echipaj la bord, folosind landerul derivat din Starship, pe care a promis că-l va executa. În același timp, Bill Nelson a anunțat că a crescut costul capsulei Orion, de la 6.7 miliarde de dolari până la 9.3 miliarde de dolari NASA a promis că va dezvolta și noi costume de astronauți care urmează să fie folosite în misiunile selenare. Aceste costume noi urmează să fie testate la bordul Stației Spațiale Internaționale în 2024.


La două zile după lansarea Crew-3, SpaceX a reluat lansările Starlink: în 13 noiembrie, la ora 14:29 EST, un nou set de sateliți Starlink au fost lansați de o rachetă Falcon 9, cu o treaptă primară B0158.9, de la Cape Canaveral.


Marți, 16 noiembrie, la ora 11:27 ora României, o rachetă europeană Vega a lansat cu succes trei sateliți militari francezi (CERES, cu o masă totală de 1346 kilograme), de la centrul spațial din Kourou, Guiana Franceză. A fost ultima lansare Vega înaintea debutului variantei Vega-C de anul viitor. Aceasta va putea lansa cu până la 800 kilograme în plus și va folosi tehnologii similare cu cele ale rachetei Ariane 6, ceea ce înseamnă costuri mai reduse de exploatare.


După 199 de zile petrecute în spațiu, astronauții Shane Kimbrough (NASA), Megan McArthur (NASA), Akihiko Hoshide (JAXA) și Thomas Pesquet (ESA) au revenit marți, 9 noiembrie, acasă, la bordul capsulei Dragon Endeavour. Echipajul a realizat poze spectaculoase stației spațiale, pentru că aceasta a fost survolată de capsula Dragon înainte ca aceasta să reintre prin atmosferă. Contactul cu Oceanul Atlantic va avea loc în jurul orei 05:30. Cei patru astronauți nu au putut folosi toaleta de la bordul capsulei Dragon în timpul zborului, din cauza problemelor identificate în misiunea Inspiration4 (și care au fost remediate în cazul capsulei Dragon folosite pentru misiunea Crew-3.


Duminică, 7 noiembrie, a avut loc prima activitate extravehiculară a echipajului Shenzhou-13, de la bordul stației spațiale chineze Tiangong. În afara stației au ieșit Zhai Zhigang și Wang Yaping, care astfel devine prima femeie din China care efectuează o astfel de activitate extravehiculară. Taikonauții s-au aflat în exteriorul stației spațiale Tiangong pentru aproximativ 6 ore (între 12:51 și 19:01) și au pregătit stația spațială pentru viitoarele module care urmează să fie adăugate modulului central Tinahe.


Avionul spațial X-37B, aflat pe orbită din mai 2020, și-a modificat orbita în ultimele săptămâni și a lansat un satelit de mici dimensiuni, Falconsat-8, realizat de cadeții academiei Forțelor Aeriene din SUA. Acest lucru a creat puțină confuzie, pentru că este al doilea satelit lansat de la bordul avionului spațial X-37B în misiunea OTV. Imediat după lansarea din mai 2020, a fost identificat un satelit desprins de X-37B, denumite USA-300, despre care se credea că este satelitul Falconsat-8, însă se pare că acesta a fost lansat abia acum câteva zile, ceea ce face ca numele și destinația satelitului lansat în mai să fie un mister.


Luni, 15 noiembrie, echipajul Stației Spațiale Internaționale s-a adăpostit la bordul capsulelor andocate (Soyuz MS-19 și Dragon “Endurance”), pentru că mai multe deșeuri orbitale s-au apropiat periculos de mult de avanpostul orbital. Sursa acestor fragmente se pare că a fost satelitul Kosmos-1408, care ar fi fost distrus intenționat în aceeași dimineață, în cadrul unui test anti-satelit derulat chiar de Rusia, test confirmat inițial de Pentagon și Departamentul de Stat al SUA, dar ulterior și de armata rusă. Kosmos-1408 a fost lansat în 1982 și era inactiv, ținta pentru testul anti-satelit, fiind lovit de o rachetă balistică lansată de la centrul spațial Plesetsk din nordul Rusiei. Ultima orbită a satelitului a fost 487 x 461 km altitudine (puțin mai înaltă decât orbita ISS, dar nu cu mult) și înclinație orbitală 82.6 grade (orbită polară). În mai puțin de 24 de ore după impact, au fost detectate peste 1500 de fragmente, însă numărul real al acestora poate să fie mult mai mare, de ordinul sutelor de mii, cu dimensiuni prea mici pentru a fi detectate de sistemele de supraveghere de la sol. Într-un comunicat de presă oficial, Rusia asigură că echipajul ISS și restul sateliților nu se află în vreun pericol în urma acestui test.


Miercuri, la ora 08:21 ora României, o rachetă Falcon 9 a companiei SpaceX a lansat, de la baza aeriană Vandenberg din California, sonda DART (NASA). Anul viitor, în 2 octombrie, sonda va lovi asteroidul Dimorphos, într-o misiune de apărare planetară, pentru a putea observa efectul acestui impact asupra orbitei asteroidului. În 2024, misiunea misiunea va continua cu sonda HERA (ESA), care va porni spre același asteroid, pentru a investiga mai îndeaproape efectele impactului sondei DART. Panourile solare ale sondei DART sunt similare cu noile seturi de panouri solare (iROSA) care sunt sunt montate în această perioadă la Stația Spațială Internațională.


Telescopul spațial James Webb nu ne ține în continuare în suspans: lansarea sa a fost amânată câteva zile, pentru 22 decembrie, din cauza unui incident în timpul pregătirilor pentru lansarea. Una din clamele care susținea satelitul pe adaptorul treptei secundare al rachetei a cedat, fapt ce a produs vibrații neașteptate, care s-au propagat în întreg instrumentul. NASA investighează acum dacă aceste vibrații au avariat vreuna din componentele extrem de delicate ale telescopului care a costat până acum aproximativ 10 miliarde de dolari.


Sâmbătă, 20 noiembrie, după mai multe amânări și 3 eșecuri consecutive (unul extrem spectaculos), racheta Rocket a companiei Astra a reușit în cele din urmă să plaseze un satelit pe orbită, în cadrul unui test desfășurat pentru US Space Force. Lansarea a avut loc azi-dimineață la ora 08:16 ora României de la baza Kodiak din Alaska și satelitul a ajuns pe o orbită cu altitudinea 438x507 km, 86.0 grade înclinație orbitală.


Sonda indiană Chandrayaan-2 (CH2O) a fost nevoită să efectueze o manevră de evitare a sondei americane Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), pentru că cele două urmau să se apropie una de alta la o distanță periculos de mică, undeva desupra Polului Nord lunar. Manevra a fost efectuată cu succes și în viitorul apropiat nu se mai întrevede o astfel de apropiere periculoasă între cele două sonde. CH2O a fost lansată de ISRO în 2019, în timp ce LRO se află pe orbita Lunii din 2009.


Miercuri, 24 noiembrie, Rusia a lansat pe orbită modulul Prichal, la bordul unei rachete Soyuz-2.1b. Acesta a fost ghidat de o navă Progress M-UM modificată special pentru această misiune, pentru a ajunge la Stația Spațială Internațională. Andocare a avut loc două zile mai târizu, vineri, la modulul Nauka. Între timp, nava cargo Progress MS-17 s-a desprins de modulul Nauka, pentru a-i face loc lui Prichal. Lansarea lui Prichal și cuplarea sa cu Nauka a fost necesară pentru a extinde de la 1 la 5 numărul de porturi disponibile pentru andocarea viitoarelor vehicule vizitatoare la ISS. Chiar în aceste zile sunt discuții tehnice între Roscosmos și NASA pentru ca în viitor capsulele Dragon să poată andoca la modulul Prichal, crescând astfel flexibilitatea misiunilor viitoare spre ISS. La 23 de ani după lansarea primului modul Zarya, sectorul rusesc la ISS este complet, pentru că Rusia nu mai plănuiește să lanseze și alte module spre Stația Spațială Internațională.