Sierra Nevada a anunțat că primul zbor al avionukui spațial Dream Chaser (foto) va avea loc anul viitor. Deocamdată este dezvoltată doar varianta cargo a acestui vehicul, care va transporta provizii, experimente științifice și echipamente spre (și dinspre) Stația Spațială Internațională, parte a unui contract derulat cu NASA (sunt contractate până acum 7 misiuni de acest fel). Lansarea din 2022 va avea loc folosind o rachetă Vulcan, dar vehiculul poate fi lansat cu orice rachetă care are un con protector cu un diametru de cel puțin 5 metri în diametru (și care poate urca pe orbită masa vehiculului, evident). Revenirea pe Pământ va avea loc la Kennedy Space Center, pe pista unde aterizau fostele navete spațiale. Tenacity, primul din cele două vehicule Dream Chaser la care se lucrează în prezent, este deja asamblat și în aceste zile sunt instalate plăcuțele ceramice, parte a scutului termic care va proteja vehiculul la revenire în atmosferă. Sierra Nevada nu exclude în viitor un vehicul Dream Chaser adaptat pentru zboruri cu echipaj. Mai mult, compania Sierra Nevada a anunțat recent că intenționează să asambleze o viitoare stație spațială pe orbită, privată, formată din module gonflabile.

Pe Marte, elicopterul Ingenuity s-a desprins de roverul Perseverance și se pregătește pentru primul zbor. Inginerii de la JPL se asigură în aceste zile că toți parametri sunt în regulă. Ingenuity a trimis deja primele imagini, ceea ce înseamnă că cel puțin camera de la bord este funcțională. Primul zbor este programat pentru 14 aprilie, urmând ca în ziua următoare să primim imaginile și clipurile video ale acestei activități (inițial zborul fusese programat pentru 11 aprilie, dar a fost ulterior amânat din cauza unor probleme detectate la softul elicopterului). Pe orbita lui Marte, roverul chinezesc Tianwen-1 se pregătește pentru amartizare, cândva la mijlocul lunii mai.

Capsula Dragon “Resilience” s-a decuplat luni de portul PMA-3 al modulului Harmony al Stației Spațiale Internaționale, la ora 13:30, pentru a reandoca, 45 de minute mai târziu, la portul PMA-2 al aceluiași modul (orientat la 90 de grade față de PMA-3). Manevra a fost necesară pentru a face disponibil portul PMA-3 pentru următoarea misiune Dragon (22 aprilie) și pentru a facilita viitoarea misiune cargo CRS-22 (iunie). Deși manevra a fost una complet automată, Victor Glover, Mike Hopkins, Shannon Walker și Soichi Noguchi s-au aflat la bordul capsulei, îmbrăcați în costumele presurizate ale SpaceX, pentru cazul în care reandocarea ar fi fost ratată din motive tehnice, cei trei putând reveni pe Pământ în siguranță în acest caz.

În 30 martie, la 5 zile după lansare ultimului set de 36 de sateliți OneWeb, US Space Force’s 18th Space Control Squadron a notificat compania britanică cu privire la posibilitatea unei coliziuni (1.3%) cu un satelit Starlink. Pentru că sateliții OneWeb orbitează la o altitudine mai ridicată decât Starlink (1200 km, față de 550 km), după lansare aceștia trebuie să “treacă prin zona” cu sateliți Starlink, lucru ce a dus la acest pericol de coliziune. După coordonarea cu OneWeb, SpaceX a dezactivat(?!) sistemul de evitare al coliziunii de la bordul satelitului său, iar satelitul OneWeb a efectuat o manevră de înlăturare a oricărui risc de coliziune.

Alți doi sateliți au trecut periculos de aproape unul pe lângă celălalt în 9 aprilie, ora 20:18 (între 20-40 de metri, conform unor estimări), deasupra Siberiei, la 790 km altitudine (foto), însă din fericire fără o ciocnire. De această dată a fost vorba despre obiecte pasive, care nu mai pot fi controlate: un mai vechi satelit meterologic DMSP (sau 1978-042A, lansat în 1978, cu o masă de 0.5 tone) și o treaptă superioară sovietică care a lansat un satelit Kosmos (SL-8 R/B sau 1981-041B, din 1981, cu o masă de 1.4 tone); dacă ar fi avut loc o coliziune, simulările efectuate de EU Space Surveillance and Tracking (EUSST) arătau că s-ar fi produs peste 4 milioane de fragmente, din care 400 mai mari de 20 centimetri în diametru.

La Baikonur, de pe rampa 31/6, a decolat vineri, la ora 10:42, racheta Soyuz-2.1a (nr. 46/B sau 748 / “Yu.A. Gagarin”—foto), împreună cu capsula Soyuz MS-18 (seria 11F732A48, Nr. 748). La bordul capsulei s-au aflat astronauții Oleg Novitski (RSA, al treilea zbor), Piotr Dubrov (RSA, primul zbor) și Mark Vande Hei (NASA, al doilea zbor).A fost a 146-a lansare a unei capsule Soyuz cu echipaj la bord, din 1967. După doar 2 orbite și aproximativ 3 ore, capsula Soyuz MS-18 andocat la portul Rassvet al Stației Spațiale Internaționale, la ora 14:05 ora României. Deschiderea sasului dintre capsula Soyuz MS-18 și ISS a avut loc în jurul orei 17:00. În prezent, la bordul stației se află 10 persoane (5 americani, 4 ruși, 1 japonez), cu doar 3 mai puțini decât recordul de 13 astronauți prezenți pe ISS, număr atins de 3 ori până acum, pe durata misiunilor STS-127, STS-128 și STS-131.

În 7 aprilie, la 19:34 ora României, SpaceX a lansat încă 60 de sateliți Starlink. Pentru această misiune a fost folosită treapta primară B1058, cea care a urcat pe orbită astronauții din cadrul misiunii DM-2, prin care SUA a revenit prin forțe proprii cu un echipaj la bordul Stației Spațiale Internaționale. A fost al 7-lea zbor a acestei trepte primare și barja “Of Course I Still Love You” a recuperat-o și de această dată din Atlantic, pentru că lansarea a avut loc, așa cum ne-a obișnuit SpaceX, de la Cape Canaveral, Florida —deși SpaceX va începe să lanseze din nou rachete de pe coasta de vest începând din iulie, când este programată prima lansare Starlink de la baza aeriană Vandenberg.

În 31 martie, China a lansat satelitul Gaofen-12, care urmează să fie folosit pentru observații ale suprafeței Pământului. Lansarea a avut loc la ora 01:45 de la centrul spațial Jiuquan, folosind o rachetă Changzheng-4C.

În 9 aprilie, ora 02:01, o rachetă Changzheng-4B a lansat satelilul experimental Shiyan-6-03 de la centrul spațial Taiyuan, pe orbită heliosincronă, la o altitudine de 1000 km.