Buletin Cosmic nr. 111

Agenția spațială rusă a furnizat recent câteva detalii cu privire la viitoare misiune venusiană Venera-D. Este îmbucurător faptul că misiunea va fi o colaborare între Rusia și Statele Unite, iar Rusia deja a început să asambleze sonda. Pe lângă o sondă orbitală, cel mai important element al misiunii va fi un lander (rusesc) care va fi dotat cu echipamente științifice internaționale și camere de înaltă rezoluție, care urmează să fie active timp de două ore. În acest timp, probe de sol venusian vor fi prelevate din apropierea landerului și analizate în laboratorul mobil din interiorul acestuia. Contribuția americană va conține două instrumente montate pe lander, care vor funcționa timp de 60 de zile, pentru a colecta continuu parametri ai mediului înconjurător, inclusiv activitatea seismică. Este posibil să existe și o sondă care să zboare prin atmosferă și să caute forme de viață. În cel mai optimist scenariu, Venera-D va fi lansată în 2029, de la cosmodromul Vostochny, folosind o rachetă Angara. Ultimele misiuni (sovietice) spre suprafața lui Venus au avut loc între 1981-1982 (Venera-13 și Venera-14).


Săptămâna trecută, patru motoare RS-25 ale primei trepte a rachetei SLS au fost testate, din nou, însă de această dată pentru 500 de secunde (adică peste 8 minute)! Nimic nu a explodat, testul pare să fie un succes. Să sperăm că aceste motoare vor ajunge cât mai repede în Florida, pentru a se alătura boosterelor cu combustibil solid aflate deja în Vehicle Assembly Building (VAB), pe platforma ce urmează să le ducă spre rampa de lansare. Încă mai sunt șanse să vedem lansarea misiunii Artemis-1 în acest an.


Vinerea trecută, la ora 18:38, capsula Soyuz MS-17 s-a desprins de modulul Rassvet și a reandocat, după 30 de minute, la modulul Poisk. Această manevră a fost necesară pentru a elibera modulul Rassvet, care urmează să fie ocupat la începutul lunii aprilie de capsula Soyuz MS-18, și pentru a face accesibil modulul Poisk pentru operațiunile din cadrul următoarei activități extravehiculare. Înainte ca Soyuz MS-17 să se desprindă de sasul Rassvet, Sergei Kud-Sverchkov (foto), Sergei Ryzhikov și Kate Rubins au îmbrăcat costumele presurizate, fiind pregătiți să revină pe Pământ, în cazul în care capsula nu ar fi putut andoca la sasul Poisk, o procedură standard, nimic neobișnuit până acum. Ce nu știam că face parte din procedură a fost și trecerea întregului sector rusesc de la bordul ISS în stand-by, adică inclusv închiderea tuturor sasurilor modulelor rusești, făcând întreg sectorul rusesc inaccesibil celorlalți astronauți, cât timp Soyuz MS-17 se afla decuplată de ISS, pentru că în momentul acelei manevre, nici un rus nu se afla la bordul stației. Acest lucru se pare că s-a mai întâmplat doar înainte de anul 2000, în perioada în care ISS era asamblată și doar vizitată temporar de echipaje, înainte ca prezența continuă a echipajelor la bordul său să fie un lucru obișnuit (declarația a fost făcută chiar de Sergei Kud-Sverchkov, link în comentarii).


În 25 martie, la ora 06:01, o rachetă Soyuz-2.1b, cu o treaptă superioară Fregat, a lansat 36 de noi sateliți OneWeb de pe rampa 1S a cosmodromului Vostochny din estul îndepărtat al Rusiei. Lansarea a fost executată de operatorul european Arianespace (motiv pentru care eu consider lansarea ca făcând parte din portofoliul european). A fost prima lansare pentru megaconstelația OneWeb din acest an și a 5-a în total, toate lansările efectuându-se cu rachete Soyuz-2.1b (din Guiana Franceză, Baikonur și Vostochny). Similar cu Starlink, OneWeb își propune să ofere internet de mare viteză folosind o megaconstelație de sateliți plasați pe orbită terestră joasă. După falimentul de anul trecut, compania a fost salvată de o finanțare din partea guvernului britanic.


În 24 martie, la ora 10:28, SpaceX a lansat o nouă rachetă Falcon 9, pentru a 4-a oare în această lună, un record în ceea ce privește ritmul companiei lui Elon Musk. Așa cum probabil intuiți, a fost vorba despre o nouă lansare Starlink. Treapta primară cu numărul B1060 s-a aflat la cel de-al 6-lea zbor din carieră (foto) și a fost din nou recuperată pe barja Of Course I Still Love You, aflată în Atlantic, la 633 de kilometri distanță de țărm. Lansarea a avut loc în această dimineață, la ora 10:20, de pe rampa SLC-40 de la Cape Canaveral (Florida). Cele două jumătăți ale conului protector se află și ele la cel de-al doilea zbor. 1320 de sateliți Starlink au fost lansați pe orbită până în prezent. Exact cu 15 ani în urmă, SpaceX lansa pentru prima dată o rachetă, însă tentativa s-a soldat cu un eșec, zborul rachetei Falcon 1 încheindu-se la scurt timp după desprinderea de rampa de lansare.


În 22 martie, la ora 08:07, după o amânare de 2 zile, o rachetă Soyuz-2.1a, cu treaptă superioară Fregat, a lansat 38 de sateliți aparținând unui număr record de națiuni: 18. Lansarea a avut loc de pe rampa 31/6 de la cosmodromul din Baikonur și sateliții au fost plasați pe orbită heliosincronă.


În 23 martie, dar la ora 00:30, o rachetă Electron a companiei RocketLab cu mai mulți sateliți de mici dimensiuni la bord, a fost lansată de pe rampa de la Mahia, Noua Zeelendă, după ce lansarea a fost anunțată cu doar câteva ore înainte, o surpriză din partea companiei lui Peter Beck. La bord s-a aflat și un satelit propriu, Pathstone, derivat din Photon, pentru a testa tehnologii înaintea viitoarelor misiuni spre Lună și Venus.


Satelitul meteorologic NOAA-17, lansat în 2002 și retras din uz acum 8 ani, s-a dezintegrat pe orbită, în 10 martie, probabil în urma exploziei bateriei de la bord, fără să fie înregistrat un impact cu un alt obiect orbital; NOAA-17 se afla pe orbită polară, la 800 km altitudine.


Bill Nelson a fost nominalizat de Joe Biden pentru a conduce NASA în următorii ani; nominalizarea sa este susținută de fostul administrator, Jim Bridenstine, dar și de alți politicieni republicani, așa că probabil Nelson nu va avea emoții la votul din Congres