Alți 60 de sateliți Starlink au ajuns sâmbătă pe orbită, la ora 18:31 ora României, lansarea având loc de pe rampa LC40 de la Cape Canaveral. Treapta primară a rachetei Falcon 9 folosită pentru această misiune s-a aflat la al treilea său zbor și a fost recuperată și de această dată pe vasul Just Read the Instructions, din Oceanul Atlantic. A fost cea de-a 100-a lansare reușită pentru SpaceX și aici includem lansările și Falcon 1 și Falcon Heavy dar și lansarea test a capsulei Dragon din ianuarie care s-a soldat cu explozia așteptată a rachetei, ceea ce înseamnă că treapta primară B1060 a efectuat de fapt doar a 99-a lansare orbitală a companiei lui Elon Musk. Falcon 9 are 94 de lansările orbitale reușite din 2010 și până în prezent, singurul eșec al lansatorului având loc în 2015, când, în timpul misiunii CRS-7, racheta s-a dezintegrat, la 139 de secunde după lansare. SpaceX a făcut public costul serviciului Starlink, disponibil în anumite zone, pentru câțiva clienți selecționați: abonamentul lunar va costa 99$, iar inițial clientul va plăti alți 499$ pentru antenă și router, conexiunea variind în această perioadă de teste între 50 și 150 Mbps, urmând să crească în viitor.

Duminică, Rusia a urcat pe orbită un nou satelit Uragan-K pentru sistemul propriu de geolocalizare GLONASS. Lansarea a avut loc de la cosmodromul militar Plesetsk și a fost efectuată cu o rachetă Soyuz-2.1b, duminică seara la ora 21:08, ora României. Sistemul GLONASS, similar cu cel american GPS, a fost inaugurat în 1982, însă abandonat temporar în anii 90 din cauza situației economice precare a Rusiei. După 2001 însă, Rusia a reluat lansările sateliților dedicați sistemului GLONASS, iar din 2011 sistemul este unul global.

Luni la ora 17:19 ora României, China a lansat trei sateliți militari Yaogan-30 de la centrul spațial Xichang, folosind un lansator Changzheng-2C. Din 1975, această rachetă a avut parte de 49 de lansări și dintre acestea doar una singură s-a încheiat cu un eșec. Changzheng-2C este un lansator pentru orbita terestră joasă, derivat din racheta balistică intercontinentală DF-5.

Joi, o nouă rachetă Electron a lansat 9 sateliți SuperDove, folosiți pentru observații ale suprafeței Pământului de compania Planet, împreună cu un satelit experimental al companiei Canon. Toți sateliții au ajuns pe orbită terestră joasă, heliosincronă, la aproximativ 500 km altitudine. A fost a 14-a lansare a rachetei Electron din Noua Zeelandă, compania Rocket Lab pregătindu-se în această perioadă să inaugureze o nouă rampă în cadrul centrului spațial Wallops al NASA din Statele Unite.

NASA a anunțat luni, într-o conferință de presă, că a descoperit, pentru prima dată, apă pe partea însorită a Lunii. Era cunoscut faptul că pe Lună se găsește apă în zonele umbrite, iar semnătura spectroscopică a hidrogenului a fost detectată de multă vreme, dar nu se știa dacă este vorba despre apă sau doar compusul hidroxil, format dintr-un atom de oxigen și unul de hidrogen. Acum însă, folosind datele obținute de telescopul SOFIA, instalat la bordul unui avion Boeing 747 special modificat, NASA a confirmat că moleculele de apă sunt prezente în solul lunar, cel puțin în craterul Clavius, într-o concentrație de aproximativ 300 de ml de apă într-un metru cub de sol. Nu este o concentrație foarte mare, pentru că în deșertul Sahara există de 100 de ori mai multă apă decât în craterele selenare, dar sunt vești bune pentru viitoarele echipaje care urmează să continue explorarea suprafeței Lunii. Articolul a fost publicat în revista Nature Astronomy.

În această săptămână a fost realizat un pas important spre realizarea stației spațiale lunare Gateway: NASA și ESA au semnat o intenție de colaborare, prin care ESA promite să producă cel puțin două module de serviciu pentru capsula Orion, care să genereze oxigen, electricitate, apă și azot pentru astronauții de la bord dar și două module Gateway (I-Hab și ESPRIT). Astfel, cel puțin trei astronauți europeni vor participa la misiunile Artemis. Dar tot în această săptămână am primit și o veste proastă: testul complet al primei trepte al rachetei SLS și al celor patru motoare RS-25 atașate nu va mai avea loc în noiembrie, fiind amânat probabil pentru anul viitor. Testul trebuia să aibă loc în această vara, iar amânarea sa pentru 2021 probabil înseamnă că anul viitor nu vom avea parte de inaugurarea rachetei SLS (misiunea Artemis-1).

Vă spuneam săptămâna trecută că sonda OSIRIS-REx a prelevat probe de pe suprafața asteroidului Bennu. Se pare însă că sonda a adunat atât de multe fragmente de sol încât valva care trebuia să închidă cupa de prelevare s-a blocat în poziția “deschis”, iar ulterior o parte din fragmentele prelevate au fost pierdute în spațiu. NASA estimează că a pierdut aproximativ 10 grame de sol, dar vestea bună este că a prelevat cu mult peste cele 60 de grame dorite inițial. Manevra de cântărire a fost anulată pentru a nu pierde și mai multe fragmente, dar se pare că în cupa de prelevare au ajuns între 400 grame și 2 kilograme(!) de fragmente de sol. Echipa de ingineri lucrează acum la manevre de împachetate a brațului colector, pentru a limita pierderea de probe, iar până atunci orice manevră a sondei a fost anulată. Astfel, OSIRIS-REx nu va mai reveni pe orbita lui Bennu și nici nu va mai încerca o altă manevră de prelevare, iar probele vor fi stocate în siguranță în capsula care urmează să ajungă pe Pământ în septembrie 2023.

Varianta audio a acestui material poate fi ascultată la Radio România Cultural.