Buletin Cosmic nr. 64

26 February 2020

Lansări orbitale

Rusia a început seria lansărilor orbitale din acest an de la cosmodromul militar de la Plesetsk, plasând pe orbită satelitul Meridian-M9, folosind o rachetă Soyuz-2.1a dotată cu o treaptă superioară Fregat. Meridian este o constelație de sateliți folosită pentru comunicații militare la latitudini mari (în zonele polare), acolo unde sateliții geostaționari nu mai sunt eficienți. Din acest motiv, Meridian a ajuns pe o orbită specială, denumită Molniya, cu perigeul între 1500-2200 km, apogeul de până la 39000 km și înclinație orbitală de 63.4 grade, ceea ce îi permite să petreacă majoritatea timpului deasupra latitudinilor înalte de pe Pământ, având o perioadă orbitală de 12 ore. Meridian-M9 este al 9-lea satelit din constelația Meridian și al doilea dintr-un set de patru noi sateliți de acest tip, de generație nouă, următorul fiind planificat pentru lansare cândva spre sfârșitul anului, iar ultimul în 2022.

Lansarea a avut loc joi, 20 februarie, de pe rampa 433, una dintre cele două rampe de la cosmodromul militar Plesetsk (alături de 434) și a început să fie folosită din nou abia luna trecută, după ce a fost serios avariată în octombrie 2002, în urma unei lansări eșuate a rachetei Soyuz-U. A fost a 99-a lansare a rachetei Soyuz-2 care din 2004 a avut doar 7 lansări complet sau parțial eșuate.

Figure 1: Lansarea rachetei Soyuz-2.1a cu satelitul militar Meridian-M9, de pe rampa 43⁄3 de la cosmodromul miltar Plesetsk (sursă foto: Roscosmos).

Figure 1: Lansarea rachetei Soyuz-2.1a cu satelitul militar Meridian-M9, de pe rampa 433 de la cosmodromul miltar Plesetsk (sursă foto: Roscosmos).

Alte evenimente

Miercuri, 25 februarie, satelitul MEV-1 al companiei americane Northrop Grumann a andocat cu satelitul Intelsat-901, o premieră în domeniul sateliților comerciali de telecomunicație. MEV-1 a fost lansat în octombrie anul trecut și până zilele trecute și-a ajustat constant orbita pentru a-și intercepta ținta. Intelsat-901 a fost lansat acum 18 ani și pentru că rezervele de combustibil erau scăzute, satelitul a fost mutat de pe orbita operațională pe o orbită rezervată sateliților dezafectați, pentru a nu perturba activitatea altor sateliți. Pentru că satelitul este altfel perfect funcțional, acesta va fi reactivat, odată ce MEV-1 își va folosi combustibilul și propulsoarele de la bord și îl va muta din nou pe o orbită operațională. Planul este ca MEV-1 să controleze poziția satelitului Intelsat-901 timp de 5 ani, după care să se decupleze de acesta și să se îndrepte spre un alt satelit care are nevoie de repoziționare. În acest fel companiile de telecomunicații pot reduce semnificativ costurile, prin evitarea lansării unui satelit nou și prelungirea perioadei de viață a celor deja existenți. Northrop Grumann a anunțat că un al doilea satelit de acest fel, MEV-2, este în lucru și urmează să fie lansat în viitorul apropiat, pentru a se cupla de un alt satelit Intelsat.


NASA a publicat o serie de 6 articole în revista Nature în care face publice rezultatele obținute de sonda InSight după primul an petrecut de aceasta pe Marte. Astfel, aflăm cu o oarecare surprindere că deși Marte nu are plăci tectonice ca cele ale planetei noastre, asta nu înseamnă că nu avem cutremure marțiene: seismograful de la bordul sondei InSight, aflată pe suprafața planetei Marte, a detectat peste 450 de cutremure într-o perioadă de un an de zile. Cutremurele marțiene, slabe în intensitate, ar fi produse în regiunile vulcanice active, dar și de impactul unor meteoriți cu suprafața planetei, impact care are loc la viteze mai mari decât pe Pământ, datorită atmosferei marțiene mult mai rarefiate. Sonda InSight a fost lansată în 5 mai 2018 de o rachetă Atlas V și a ajuns pe suprafața planetei Marte în 26 noiembrie 2018, în zona denumită Elysium Planitia, aproape de ecuatorul marțian.


După succesul misiunilor Hayabusa (două sonde care au vizitat asteroizii Itokawa și respectiv Ryugu, pentru colectare de probe de pe suprafața acestora), agenția spațială japoneză JAXA plănuiește o misiune spre Phobos, unul dintre cei doi sateliți ai lui Marte. Sonda urmează să fie lansată în 2024, să ajungă pe Phobos, de unde să preleveze probe, pe care să le aducă apoi pe Pământ, în 2029. O misiune similară a fost încercată și de agenția spațială rusă în 2011, dar sonda Fobos-Grunt de atunci nu a fost plasată pe orbită corectă și câteva luni mai târziu s-a prăbușit în Pacific.