În 10 aprilie, la ora 07:25, China a lansat trei sateliți militari Yaogan-31 de la baza din Jiuquan, folosind o rachetă Changzheng-4C. Este deja a 11-a lansare din 2018 pentru China, care țintește nu mai puțin de 40 de lansări în acest an. Changzheng-4C a fost folosită și în 31 martie pentru lansarea a trei sateliți Gaofen-1, varianta civilă a satelitilor Yaogan-31 și va fi folosită și peste câteva saptamâni, pentru lansarea unui releu de comunicații în punctul Langrange Pământ-Lună L2, de unde va facilita comunicațiile cu viitoarea sonda Chang’e 4, programată pentru lansarea spre fața nevăzută a Lunii cândva la sfârșitul anului. Ritmul lansărilor din China a fost afectat de două lansări eșuate în 2017, dar par să își revină destul de bine.

A doua lansare indiană într-un interval de doar două săptămâni a avut loc joi, 12 aprilie, când o racheta PLSV-XL a urcat pe orbită satelitul IRNSS-1I (cu o masă de 1.4 tone), parte a constelației indiene de geolocalizare regională – pentru uz militar și civil – NavIC (Navigation with Indian Constellation). Lansarea a avut loc la ora 01:34 și satelitul a ajuns pe orbita planificată, alăturându-se altor 7 sateliți indieni din constelația NavIC. IRNSS-1I va lua locul satelitului IRNSS-1H, care a avut parte de o lansare eșuată. La rândul său, IRNSS-1H trebuia să înlocuiască satelitul IRNSS-1A, ale cărui ceasuri atomice de la bord s-au defectat în 2016.

Astronomii amatori au găsit, vineri, 13 aprilie, după 218 zile de căutări, orbita navetei autonome a forțelor aeriene americane X-37B (misiunea OTV-5, lansată în septembrie 2017 de o rachetă Falcon 9, prima lansare a unui vehicul OTV pentru SpaceX – precedentele fiind lansare de rachete Atlas V). Înclinația de 54.5 grade este mult mai mare decât misiunile precedente, iar orbita este una circulară, cu altitudinea de 355 kilometri. Există două vehicule X-37B, folosite alternativ, parte a unui proiect militar secret, ambele construite de Boeing, dar despre care nu se cunosc prea multe detalii.

O rachetă Atlas V (United Launch Alliance — ULA) a lansat duminică la ora 02:13 doi sateliți ai Forțelor Aeriene SUA (misiunea AFSPC-11 care conține sateliții CBAS și EAGLE), direct pe orbită geostaționară, la o altitudine de 35786 km. Pentru a reuși acest lucru cu cei doua sateliți care au o masă totală de peste 3 tone, s-a folosit varianta 551: diametrul conului protector de 5 metri, 5 boostere suplimentare cu combustibil solid și un sigur motor Centaur pentru treapta secundară. Prima dată când s-a folosit această variantă a rachetei Atlas V a fost în 2006, cu ocazia lansării sondei New Horizons. A fost al 79-lea zbor pentru racheta Atlas V, una dintre cele mai fiabile rachete din industrie, cu un procent de reușită perfect: 79 de lansări reușite din tot atâtea tentative și al treilea zbor Atlas V din 2018, după lansările din ianuarie și martie, următoarea fiind planificată pentru 5 mai, când de la baza aeriană Vandenberg din California, o altă rachetă Atlas V va lansa sonda InSight (NASA) spre Marte.

Lansarea unei rachete Falcon 9 care urma să urce pe orbită satelitul TESS al NASA, pentru identificarea de noi exoplanete, a fost amânată cu 48 de ore și este acum programată pentru 19 aprilie.

Orbital ATK, companie formată recent prin fuziunea dintre ATK (Alliant Techsystems) și Orbital Sciences (2015), a anunțat detalii despre noua rachetă cu care urmează să intre pe piața lansărilor guvernamentale și comerciale, sperând astfel să devină un concurent pentru SpaceX, ULA sau Blue Origin. Finanțată parțial de Forțele Aeriene SUA, noua rachetă, denumită OmegA, are trei trepte: primele două cu combustibil solid (vor putea fi atașate și boostere auxiliare, cel mult 6), iar a treia treaptă are combustibil lichid, fiind propulsată de un motor RL-10, același motor care este folosit și de treapta superioară Centaur a rachetelor Atlas V. OmegA va avea două variante (medie și grea) și va putea lansa 10 tone pe orbită geostaționară de transfer (GTO) sau 7.8 tone direct pe orbită geostaționară (GEO). OmegA se va alătura portofoliului de lansatoare Orbital ATK, din care mai fac parte rachetele (ușoare) Pegasus și Minotaur sau Antares (clasă medie).