Stația Spațială Internațională a trecut și astăzi pe deasupra României, iar cei de la Universitatea Valahia din Tărgoviște au profitat de ocazie, s-au organizat și, împreună cu sprijinul Vodafone, au reușit să ia legătura, prin radio cu Jeff Williams, astronaut american, aflat la bordul Stației Spațiale Internaționale. La eveniment au fost prezenți un număr de elevi care în cele aproximativ 10 minute cât a durat survolul SSI al teritoriului nostru, au reușit să îi pună întrebări lui Jeff Williams și să primească răspuns direct de la acesta, prin radio, fără alte mijloace de comunicare intermediare. La eveniment a fost prezent și singurul nostru cosmonaut, Dumitru Prunariu, care le-a vorbit celor prezenți despre experiența sa orbitală din 1981 de la bordul stației Saliut 6. Este primul eveniment de o asemenea anvergură organizat în țara noastră, însă orice radioamator poate lua legătura cu astronauții de pe Stația Spațială Internațională. Aveți nevoie de o licență de radioamator, echipamentul de emisie-recepție corespunzător, stația spațială trebuie să treacă pe deasupra României și în acel timp astronauții să fie pe recepție și să aibă timp de stat la povești pe calea undelor. În cazul în care nu au timp de așa ceva, uneori emițătorul SSTV este lăsat pornit, așa că puteți încerca să primiți imagini de pe Stația Spațială Internațională, prin unde radio, pe frecvența 145.800 MHz (chiar dacă nu aveți licență puteți recepționa semnal SSTV sau chiar voce, dacă aveți instrumentele necesare). De fapt, chiar acest modul SSTV, lăsat astăzi activ, a bruiat transmisiunea de la bordul SSI și cei din Târgoviște nu au reușit să realizeze contactul cu Jeff Williams la ora stabilită (16:46), însă problemele tehnice s-au remediat aproximativ 90 de minute mai tărziu, când stația a efectuat o nouă trecere deasupra noastră. Detalii și frecvențe puteți găsi pe pagina ARISS sau la NASA.

De dimineață a intrat în portul de la Cape Canaveral vasul Of Course I Still Love You, care a adus din largul Atlanticului prima treaptă a rachetei Falcon 9, recuperată după lansarea de vineri noaptea. Planul lui Elon Musk este de inspecta racheta, de a testa motoarele (10 aprinderi) și după ce acestea își vor dovedi fiabilitatea, este posibil ca în iunie să vedem o a doua lansare a acestei trepte și o nouă tentativă de recuperare. Deja compania de telecomunicații SES s-a arătat interesată să-și transporte unul dintre sateliți folosind această treaptă recuperată, însă a ținut să menționeze că se așteaptă la un preț mai scăzut decât în mod normal, dat fiind factorul de risc ridicat pe care îl presupune o astfel de lansare. Imagini surprinse în timpul aterizării rachetei pe vas pot fi găsit pe contul oficial de Flickr al SpaceX.

Însă știrea zilei vine de la New York, acolo unde miliardarul rus Yuri Milner, împreună cu Stephen Hawking, Freeman Dyson (fizician), Ann Druyan (soția regretatului Carl Sagan) și Mae Jemison (fost astronaut) au anunțat o inițiativă absolut inedită de explorare a stelei Alpha Centauri, cea mai apropiată stea de Pământ, după Soare (4.37 ani lumină sau 1.34 parseci distanță de noi): trimiterea unei flote de sonde spațiale de mici dimensiuni (câteva grame), propulsate de o velă solară (care ar putea funcționa și ca un telescop pe durata deplasării). Inițiativa poartă numele de Starshot. Nimic ieșit din comun până acum, doar că o astfel de sondă urmează să fie accelerată folosind lasere montate pe Pământ și astfel propulsată până la viteze extraordinar de mari: 20% din viteza luminii! În acest fel, sondele vor putea ajunge să survoleze planetele din jurul stelei Alpha Centauri în aproximativ 20 de ani de la lansare. Sursa de energie urmează să fie baterie alimentată de un RTG (generator termoelectric cu radiozotopi) și vor fi, se pare, și instrumente optice la bord, încât să putem recepționa imagini și alte informații din timpul călătoriei, dar și din timpul survolului unor corpuri, inclusiv a planetelor din sistemul Alpha Centauri. Sonda va putea evita anumite obstacole, având posibilități de a-și modifica traiectoria în timpul zborului, iar un sistem de lasere de la bord va putea comunica cu Pământul la viteze de câțiva KB/s, ceea ce nu este deloc rău. Având în vedere dimensiunile reduse ale sondei (și costurile estimate undeva la sute de dolari fiecare), pot fi lansate mii sau zeci de mii de sonde, fiecare dotate cu câte un set diferit de senzori, pentru a maximiza șansele ca măcar unele dintre acestea să ajungă la destinație. Acum, cum se va putea reuși crearea unui obiect macroscopic care să atingă asemenea accelerați (60000g) și viteze ridicate (0.2c) și să aibă și electronică funcțională la bord, rămâne de văzut. Yuri Milner, alături de alți finanțatori, printre care și Mark Zuckerberg (fondatorul Facebook), pun la bătaie 100 de milioane de dolari pentru un prim studiu care urmează să se desfășoare în următorii 10 ani și care să pună la punct tehnologiile necesare unei astfel de misiuni. Bugetul va 10 miliarde de dolari în viitor, dacă misiunea va fi una realizabilă, dar eu sunt convins că banii se vor găsi, problemele proiectului sunt în primul rând de ordin tehnic. Detalii despre acest anunț pot fi citite în Ars Technica, New Scientist, Scientific American, Popular Science sau New York Times. Nu știu cum vă simțiți voi, dar eu mă simt nemaipomenit de bine să trăiesc într-o lume în care miliardarii discută planuri de explorare a sistemului Alpha Centauri, explorare care va putea avea loc în timpul vieții multora dintre noi.

Veștile bune nu se opresc însă la planurile de explorare ale lui Alpha Centauri, pentru că exact în același timp, de la a 32-a ediție a Simpozionului Spațial de la Colorado am aflat alte două noutăți care vor schimba peisajul orbital în anii ce urmează. Prima știre vine de la compania Orbital ATK care a anunțat că dorește în următorii ani se dezvolte un vehicul spațiale pentru prelungirea vieații sateliților. Tentative de a repara sateliți sau de a-i aduce pe Pământ pentru recondiționare au mai avut loc în cadrul misiunilor navetei spațiale, însă s-a dovedit că un satelit nou poate fi mai ieftin decât o misiune cu echipaj uman care să aducă satelitul la sol sau care să efectueze manevere riscante pe orbită. Propunerea Orbital ATK este însă una mult mai simplă: un vehicul (evident, fără echipaj) se va apropia de satelitul aflat în dificultate, va andoca cu acesta și îl va putea muta pe o altă orbită, folosind combustibilul propriu și nu cel al satelitului în cauză. Primul test va avea loc în câțiva ani și primul partener va fi Intelsat, pentru care Orbital ATK va lansa în 2018 un satelit de telecomunicații, după care urmează lansarea vehiculului MEV-1 (Mission Extension Vehicle, practic un satelit GEOStar modificat) care după ce va ajunge pe orbită și va efectua unele manevre test, în 2019 va andoca cu satelitul Intelsat, pentru a-i modifica orbita. MEV-1 urmează să aibă o perioadă de viață de 15 ani, timp în care va putea efectua numeroase andocări cu mai mulți sateliți. Orbital ATK este compania care a produs capsula Cygnus și care se află acum cuplată cu Stația Spațială Internațională, iar în acest an sperăm să revedem la lucru lansatorul propriu, Antares, care urmează să revină pe rampa de lansare după necazul din toamna lui 2014.

La același simpozion din Colorado, United Launch Alliance (ULA) și Bigelow Aerospace au anunțat că intenționează să lanseze împreună, folosind în 2020 o rachetă Atlas V, un modul gonflabil BA330 care va juca rolul unei stații spațiale, probabil prima stație spațială privată de pe orbită. Un model de dimensiuni reduse (BEAM) a fost lansat vineri de către SpaceX și urmează să fie cuplat cu Stația Spațială Internațională, iar Bigelow Aerospace intenționează să lanseze în viitor un nod central, de care să atașeze un număr mai mare de astfel de module BA330 (maximum 6), mai mari decât BEAM. Volumul total presurizat al Stației Spațiale Internaționale este de 916 metri cubi (388 utilizați de către echipaj), iar un singur modul BA330 are nu mai puțin de 330 de metri cubi care pot fi presurizați, astfel că folosind doar câteva lansări Atlas V (mult mai ieftine decât lansările Proton sau ale navetei spațiale), în mai puțin de un an, stația spațială privată a celor de la Bigelow poate ajunge foarte rapid la volumul actual al actualei Stații Spațiale Internaționale. Și merită menționat aici că NASA are deocamdată fonduri pentru utilizarea SSI până în 2024, după care se va gândi serios la de-orbitarea avanpostului orbital, din pricina uzurii diverselor componente care nu pot fi înlocuite. Bigelow afirmă că există deja cereri pentru astfel de stații spațiale, din sectorul cercetării, dar și al turismului spațial sau cel al divertismentului. BA330 cântărește 20 de tine și are un volum inițial, în timpul lansării, de 20 de ori mai mic decât cel final, de pe orbită. Însă adevăratul câștig va fi posibilitatea de a folosi aceste habitate gonflabile nu doar pe orbita Pământului, dar și în drum spre Marte, pe suprafața marțiană sau ca viitoare baze selenare.