Un satelit european Sentinel-3A a ajuns marți pe orbită, în urma lansării la bordul unei rachete rusești Rockot, dotată cu o treaptă secundară Briz-KM. Sateliții Sentinel servesc programului Copernicus al Agenției Spațiale Europene pentru observații multispectrale ale suprafeței pământului și a oceanelor.

ASTRO-H (cunoscut și ca New X-ray Telescope – NeXT) va fi lansat miercuri la ora 10:45 de la centrul spațial japonez din Tanegashima, la bordul unei rachete H-IIA. A fost a 12-a lansare din 2016 și prima pentru Japonia în acest an. Satelitul de 2.7 tone urmează să fie folosit pentru cel puțin trei ani, de pe orbita terestră joasă, pentru detectarea razelor X și gama. Împreună cu ASTRO-H, la bordul rachetei vor fi și trei sateliți de mici dimensiuni: Horyu-4 și ChubuSat 2 și 3 (ChubuSat-2 va contribui la calibrarea ASTRO-H). Racheta H-IIA folosită a fost în configurația 202 (cea mai puțin puternică), are două trepte, ambele cu combustibil lichid, și este ajutată de două boostere suplimentare cu combustibil solid. După ce a fost declarat funcțional, satelitul a fost rebotezat Hitomi, ceea ce este puțin ciudat pentru că Japonia (mai precis, Universitatea din Tokyo) mai are pe orbită un satelit cu acest nume, lansat în 2009.

Tot miercuri, orbita Stației Spațiale Internaționale a fost ușor modificată. Propulsoarele navei Progress M-29M, andocată la portul Zvezda al Stației Spațiale Internaționale, au fost pornite pentru 700 de secunde (Δv = 0.9 m/s), pentru o ultimă corecție orbitală necesară pentru ca Soyuz TMA-20M să poată întâlni SSI la 6 ore după lansarea din 18 martie.

SpaceX pierde clienți din cauza întârzierilor repetate: pentru ca zborul inaugural al Falcon Heavy este acum programat pentru sfârșitul lui septembrie, Via Sat renunță la serviciile companiei americane și va folosi o rachetă Ariane 5 la începutul anului viitor, pentru a fi siguri că satelitul ViaSat-2 va fi funcțional în 2017. O a doua lansare Falcon Heavy, programată inițial pentru sfârșitul acestui an, a fost mutată în 2017.

2013 TX68 este un asteroid cu un diametru cam de 30 de metri, cu 50% mai mare decât cel care a produs grozăvia de la Chelyabinsk de acum 3 ani. Și tot ca cel de la Chelyabinsk, vine spre noi dinspre Soare și asta îl face dificil de observat. În 5 martie poate să treacă la o distanță de 14 milioane de kilometri de Pământ. Sau la o distanță de 17000 km, nu știm sigur. 17000 de km înseamnă mai aproape de noi decât sunt unii sateliții de telecomunicații. Și ca 2013 TX68 pot să fie alți un milion de astfel de asteroizi, cu un diametru de zeci de metri, din care noi am descoperit deocamdată vreo zece mii. Desigur, 2013 TX68 nu va lovi de data asta Pământul, am fost norocoși. Din nou. 2013 TX68 revine în 2017, când există o mică posibilitate (1 la 250 de milioane) de a ne intercepta.

În 6 februarie, undeva deasupra Atlanticului în jurul ore 16, a avut loc e explozie (echivalentă cu 13 kilotone TNT) la 30 de kilometri altitudine, datorată unui mic fragment de material interplanetar. A fost ceva mai puternică astfel de explozie înregistrată după evenimentul de la Chelyabinsk din februarie 2013, însă de această dată s-a întâmplat deasupra Atlanticului și nu deasupra unei zone populate.

Experimentul ISSpresso (prin care astronauții de la bordul Stației Spațiale Internaționale aveau parte de cafea proaspătă la micul dejun) a luat sfârșit. Espressorul urma să fie aruncat la gunoi, adică împachetat în modulul Cygnus, atașat stației din 9 decembrie - care urmează să reintre în atmosferă în curând - însă operațiunea a fost amânată deocamdată, însă este cert că astronauții nu vor mai folosi espressorul. La peste 3000 dolari/100 de grame, probabil a fost cea mai scumpă cafea din istorie.

Vineri, capsula Cygnus OA-4 “Deke Slayton” s-a desprins de portul Nadir al modulului Node 1 al Stației Spațiale Internaționale, pentru a face loc unei noi capsule Cygnus care urmează să fie lansată în 23 martie, plină cu noi provizii. “Deke Slayton II” s-a consumat la reintrarea în atmosferă sâmbătă, în jurul orei 18, undeva deasupra Noii Zeeelanda.

De pe Lună, doar vești bune: Chang’E 3 tocmai a început a 28-a zi lunară a misiunii sale. Sonda chinezească se află pe suprafața Lunii din 14 decembrie 2013 (da, zilele lunare sunt mult mai lungi decât zilele pământene).

Și dacă tot am adus vorba de China, veștile de acolo sunt și ele îmbucurătoare: China vrea să mărească ritmul lansărilor cu echipaj uman: după ce Shenzhou-11 este pregătită pentru zbor în acest an, se pare că pentru anul viitor este deja programată misiunea Shenzhou-12. Până în prezent au avut loc 5 zboruri ale taikonauților cu capsula Shenzhou: Shenzhou-5 (2003), Shenzhou-6 (2005), Shenzhou-7 (2008), Shenzhou-9 (2012) și Shenzhou-10 (2013). În 2003, China a devenit a treia națiune care poate transporta oameni pe orbită și, din 2011, după ce SUA a încetat să mai folosească navetele spațiale, a rămas a doua țară, după Rusia, care este capabilă să-și transporte singură astronauții în cosmos.