Kennedy Space Center, un cosmodrom aglomerat în 2016

Lansarea de la începutul lunii februarie a ultimului satelit GPS din cea de-a doua generație a fost prima dintr-o lungă serie de 24 de lansări programate, dar și aterizări, care vor avea loc de la cosmodromul de la Cape Canaveral, Florida. Chiar dacă naveta spațială nu mai zboară, la Kennedy Space Center va ateriza probabil naveta autonomă a Forțelor Aeriene ale SUA, X‑37B, aflată pe orbită din 20 mai 2015, însă, la fel de bine, aterizarea acesteia ar putea avea loc și la baza militară Vandenberg din California. În același timp, SpaceX intenționează să mai aducă la sol câteva dintre rachetele pe care le va lansa în acest an de la complexul din Florida. Continue reading →

7-14 decembrie

Forțele aeriene SUA au lansat marți al treilea vehicul X-37B pe orbită, folosind o rachetă Atlas V. X-37B este asemănător cu naveta spațială, dar de dimensiuni mult mai mici (încape în cala navetei) și autonom, care poate executa misiuni orbitale de lungă durată, deoarece pentru producerea energiei electrice se folosesc panouri solare, spre deosebire de naveta spațială. Primul astfel vehicul a fost lansat în 2010 și a petrecut 224 de zile pe orbită, iar al doilea, lansat în 2012, a aterizat după 469 de zile de zbor. Misiunea X-37B nu a fost făcută publică, dar probabil este vorba despre observații și testări ale diverselor tehnologii spațiale pentru forțele armate. Există două astfel de vehicule și este pentru prima dată când unul dintre ele se întoarce în spațiu.

La câteva ore după lansarea X-37B din Florida, în cealaltă parte a globului, Coreea de Nord a lansat ceea ce pare a fi prima sa rachetă cu rază lungă de acțiune care reușește să pună pe orbită un satelit (Kwangmyongsong-3), după trei astfel de încercări ratate (cea mai recentă având loc în aprilie 2012). NORAD a confirmat lansarea rachetei Unha-3 și încărcătura care a ajuns în spațiu, despre care oficialitățile nord-coreene susțin că este un satelit meteorologic. Prima treaptă a căzut în Marea Galbenă iar cea de doua în Marea Filipinelor. Satelitul este în derivă, neputând fi controlat de la sol, lucru ce poate pune în pericol alți sateliți de care acesta s-ar putea ciocni în viitor. Coreea de Nord devine astfel a zecea țară capabilă să lanseze sateliți, după URSS/Rusia/Ucraina, SUA,  Franța, Japonia, China, Marea Britanie, India, Israel și Iran. Lansarea de miercuri încalcă mai multe sancțiuni impuse Coreei de Nord de către ONU.

Toate aceste lansări au avut loc după ce sâmbătă, o rachetă Proton lansată din Kazakhstan nu a reușit să plaseze pe orbita corectă un satelit de telecomunicații Yamal al concernului rus Gazprom. Ultima treaptă a rachetei, Briz-M, a suferit o anomalie în timpul celei de-a patra și ultime faze a zborului, când trebuia să aibă loc inserția orbitală a satelitului. Ca urmare, Yamal 402 a ajuns pe o orbită incorectă și nu poate fi folosit. Incidentul nu este singular, în ultimii 2 ani 4 din cele 22 de lansări ale rachetei Proton au fost un eșec, ceea ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la venerabilul lansator.

Sonda Cassini a detectat un râu pe suprafața lui Titan, satelitul lui Saturn, singurul corp din sistemul solar despre care știm ca are lacuri și oceane lichide pe suprafața sa. Râul, lung de 400 km, este cel mai probabil format din hidrocarburi, la fel ca oceanele lui Titan. NASA a refuzat în acest an finanțarea unei misiuni care își propunea un studiu detaliat a lui Titan, prin utilizarea unei sonde care să plutească pe oceanele de hidrocarburi de pe orbita lui Saturn.

Fără absolut nici o legătură cu apocalipsa mayașă, un asteroid cu diametrul de peste 4 kilometri se îndreaptă spre Pământ. De fapt, s-a apropiat acum câteva zile, în 12 decembrie, momentan se depărtează, trecând la o distanță apreciabilă de planeta noastră, aproximativ 7 milioane de kilometri. Suficient de departe încât să nu ne dea emoții. 4179 Toutatis, căci așa se numește asteroidul, se apropie frecvent de Pământ, din patru în patru ani, așa că astronomii îl cunosc destul de bine. Profitând de ocazie, sonda chinezească Change’E 2, după ce a fost pe orbita Lunii și în punctul Lagrange L2 al sistemului Pământ – Lună Soare, a pornit anul acesta spre Toutatis, cu care s-a întâlnit ieri, 13 decembrie, trecând la câțiva kilometri de suprafața acestuia.

X-37B a aterizat

Naveta misterioasă a forțelor aeriene ale Statelor Unite, X-37B, s-a întors pe Pământ după o misiuneorbitală ce a durat nu mai puțin de 15 luni. Asemănătoare cu naveta spațială, dar multm ai mică și fără echipaj uman la bord, X-37B a aterizat folosind pilotul automat pe pista bazei de la Vandenberg, din California, sâmbătă la ora 15:48. A fost făcut public și un scurt material video cu momentul aterizării. Nu se cunosc detalii cu privire la obiectivele misiunii navetei X-37B.

X-37B spionează TianGong-1?

Am mai scris despre X-37B, naveta spațială fără echipaj uman a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite. Aceasta se află încă pe orbită, într-o misiune secretă. Revista britanică Spaceflight Magazine lansează însă o ipoteză interesantă și verosimilă: naveta americană ar spiona modulul TianGong-1 aflat pe orbita Pământului din 29 septembrie 2011.

Oribtele celor două vehicule sunt într-adevăr asemănătoare. Pentru a se putea apropia de modulul chinezesc, diferența dintre planele orbitale ale celor două vehicule trebuie să fie mai mici de 0.5 grade. TianGong-1 a fost lansat pe o orbită cu înclinația 42.7877° iar înclinația lui X-37B este de 42.7833°, o diferență de doar 0.0044 de grade, suficientă pentru a permite o întâlnire orbitală a celor două obiecte (datele pentru X-37B nu sunt oficiale, ci furnizate de astronomii amatori și disponibile pe site-ul Heavens-Above.com). Altitudinea este și ea foarte asemănătoare, doar 50 de kilometri separând punctele extreme ale orbitelor celor două nave iar X-37B poate reduce această diferență prin câteva manevre deloc complicate. Practic, este posibil ca X-37B să se poate apropie la câțiva metri de modulul chinezesc și poate face fotografii sau îi poate intercepta telemetria acestuia, fără ca partea chineză să poată face ceva în această privință iar această oportunitate se ivește cel puțin o dată la zece zile, conform parametrilor orbitali actuali.

Îngrijorarea americanilor față de programul spațial chinezesc vine din faptul că acesta nu este delimitat de armata chineză, iar informațiile despre acesta sunt destul de opace și filtrate destul de bine de administrația de la Beijing.

Update: Se pare că zvonul este fals. Chiar dacă înclinația și altitudinea orbitelor celor două vehicule par oarecum similare, cam aici de opresc asemănările dintre ele. Orbitele diferă prin punctul în care acestea intersectează ecuatorul, ceea ce le face diferite. În plus, în momentele în care cele două vehicule trec unul pe lângă celălalt, o fac cu o viteză relativă de 8 km/s, mult prea mare pentru fotografii și interceptări de telemetrie. Un alt argument logic împotriva spionajului este, după cum remarca și Bogdan într-un comentariu de mai jos, faptul că X-37B a fost lansat înainte de Tiangong-1.

X-37B își continuă misiunea

Mini-naveta spațială fără echipaj uman a forțelor aeriene SUA este pe orbită din 5 martie și se pare că își va prelungi șederea pe orbită programată inițial pentru doar 270 de zile.

Misiunea navetei este secretă, la fel și conținutul încărcăturii pe care a urcat-o pe orbită cu ajutorul unei rachete Altas V, dar un purtător de cuvânt al US Air Force a declarat că misiunea este una dinamică, dar fără a da un termen pentru finalizarea ei.

Asemănările cu naveta spațială sunt evidente: decolează ca o rachetă, dar aterizează ca un avion, un set de plăcuțe ceramice protejează fuselajul navetei la intrare, dar există și diferențe: X-37B nu poate transporta echipaj uman, dimensiunile sale sunt mult mai mici, plăcuțele ceramice sunt mai rezistente decât cele ale navetelor NASA iar electricitate la bord nu este asigurată de pile de combustie și ce panouri solare. Naveta forțelor aeriene poate ateriza folosindu-se de pilotul automat, așa cum a demonstrat deja primul model care a revenit pe Pământ în decembrie anul trecut, după o misiune de 244 de zile, stabilind un record pentru cel mai longeviv vehicul spațial reutilizabil. Anvergura navetei X-37B este de doar 4.5 metri și lungimea de 8.9 metri, ceea ce înseamnă că ar încape ușor în cala unei foste navete spațiale NASA (care are o lățime de 4.6 metri și o lungime de 18 metri).

Astronomii amatori pot urmări naveta X-37B, ea survolând și teritoriul României la o altitudine de 335 km, însă magnitudinea aparentă (între 3.0 și 5.2) o face greu de identificat cu ochiul liber. Modificările parametrilor orbitei observate de astronomii de la sol pot să reprezinte pregătiri și ajustări ale orbitei pentru revenirea pe Pământ, însă momentan X-37B nu dă semne că ar reveni la sol.

Vehiculul aflat în acest moment pe orbită este diferit de cel care a fost folosit anul trecut, dar ambele sunt din aceiași generație, X-37B, prima generație, X-37A, fiind folosită doar pentru teste aerodinamice în atmosfera Pământului. Boeing, compania care produce aceste navete spațiale, a anunțat în acest an că următoarea generație de navete, X-37C, vor avea un volum aproape dublu față de naveta aflată în acest moment pe orbită și nu exclude posibilitatea ca aceasta să poată transporta și un echipaj uman, putând fi astfel folosită pentru turism spațiale sau pentru aprovizionarea Stației Spațiale Internaționale, pe lângă misiunile secrete ale US Air Force.

 X-37B pe pista de aterizare, decembrie 2010.