De ce era Discovery să rateze lansarea?

Echipe întregi lucrează împreună pentru a asigura condițiile optime pentru o lansare. Toate acestea sunt coordonate de la Centrul Spațial Kennedy din Florida până când naveta părăsește rampa de lansare, moment în care transferul decizional se face la Centrul Spațial Johnson din Houston.

Una din aceste echipe se numește RSO (Range Safety Officer) și este responsabilă cu asigurarea siguranței publice în cazul lansărilor. Rachetele se lansează cât mai aproape de ocean, dar când ceva merge rău în timpul unei lansări, viețile locuitorilor din zonă pot fi puse în pericol. Un exemplu în acest sens este dezintegrarea navetei Challenger din 1986. Atunci, cele două rachete cu combustibil solid au continuat să zboare într-o direcție aleatoare, fiind separate de navetă și de rezervorul extern, moment în care RSO a intrat în acțiune și a comandat de la distanță explozia acestora cât timp erau în aer, pentru a nu pune în pericol viețile cetățenilor de la sol.

RSO colaborează cu NASA dar activează separat de aceasta, fiind deservită în Florida de o unitate a Aviației SUA. NASA nu are autoritatea să treacă peste deciziile RSO, astfel că dacă RSO nu dă undă verde, lansarea nu are loc. Pentru acest lucru există efectiv un buton fizic pe care trebuie apăsat de către RSO pentru ca numărătoarea inversă a NASA să poată continua. RSO are propriile proceduri care impun restricții asupra lansării și ieri unul din display-uri nu funcționa corespunzător, fapt ce a declanșat o astfel de restricție.

Pentru lămurirea problemelor avut înainte de lansarea de ieri, centrul de la KSC (Kennedy Space Center) a cerut un răgaz de 5 minute, neprevăzut inițial, cu care RSO a fost de acord. Înaintea de expirarea ferestrei de 4 minute alocate pentru ziua de ieri, cei de la RSO păreau convinși că vor rezolva problema, moment în care Mike Moses i-a comunicat lui Mike Leinbach, aflat la KSC, că are confirmarea verbală că lansarea va avea loc. În acel moment, NASA nu primise undă verde de la RSO, dar echipele din KSC începeau pregătirile pentru reluarea numărătorii inverse, astfel încât, în momentul în care se primea unda verde, echipele să fie gata de lucru. În cele din urmă, RSO a apăsat butonul care permitea NASA să continue numărătoarea inversă și totul a decurs așa cum fusese planificat.

Chiar dacă în acele momente decizia de a continua cu lansarea a părut una pripită sau ușor tensionată, nimic nu a fost făcut la întâmplare, totul fusese verificat și toți pașii au fost urmați conform procedurilor în vigoare. Nimeni nu s-a grăbit să lanseze naveta de dragul presei sau pentru a oferi un spectacol celor prezenți în Florida, Discovery nu a fost lansată în grabă, a fost lansată pentru că nu era niciun motiv să nu zboare.

One last time, reaching for the stars

Cine ar fi crezut că lansările unei navete spațiale pot fi atât de spectaculoase? Dincolo de spectacolul oferit de explozia motoarelor și propulsarea a peste 10 tone pe orbita Pământului, lansarea de ieri a navetei Discovery va intra probabil în cărțile de istorie ale zborurilor spațiale.

Capricioasă încă de la început, Discovery s-a lăsat cu greu lansată încă din prima  sa misiune. Programată inițial pentru data de 25 iunie 1984, misiunea s-a amânat cu o zi. Discovery a dat emoții tuturor când o defecțiune a unuia dintre motoarele sale principale a cauzat o amânare în ultimul moment și a declanșat un mic incendiu pe rampă, astfel încât primul zbor a avut loc în data de 30 august 1984.

Ultimul zbor, misiunea STS-133 trebuia să aibă loc în noiembrie anul trecut. O serie de probleme tehnice au amânat din nou lansarea: scurgeri de hidrogen din rezervorul principal, apoi descoperirea unor crăpături în structura acestuia. Naveta a trebuit retrasă de pe rampa de lansare pentru investigații suplimentare.

Ieri, 24 februarie, Discovery era din nou gata de lansare. Primele emoții ni le-a dat echipa care a închis sasul navetei și care a dislocat o plăcuță ceramică. Cum Mike Leinbach, șeful echipei din camera de comandă din Florida, este mereu calm, a fost greu de dedus din discuțiile transmise live pe NASA TV dacă problema este una serioasă sau nu. Din fericire, a fost suficient de minoră pentru a fi remediată la timp. Următorul motiv de îngrijorare a fost un senzor de temperatură, care indica o valoare mai mare decât cea normală. Inginerii de la fața locului au conchis că era din cauza faptului că Soarele bătea exact pe acel senzor. De îndată ce a revenit în umbră, valoarea sa a coborât la nivelul normal.

Cu 30 de minute înainte de lansare, mie mi-a căzut conexiunea la net. Și m-a ținut în suspans cam cinci minute, are au trecut infernal de greu.

Forumul de specialitate NASASpaceFlight.com a înregistrat ieri un record de 3029 de utilizatori conectați simultan, în timp ce stream-ul HD al NASA TV de pe UStream a depășit la un moment dat 40000 de vizionări simultane, asta fără a contoriza stream-ul oficial al agenției.

Totul părea în regulă în jurul orei 23:30 ora României, cerul era senin, nu au fost raportate alte probleme tehnice, rezervorul altădată buclucaș era plin și fără scurgeri, ne aștepta o numărătoare inversă liniștită. Mulțimea de oameni venită de pe tot cuprinsul Americii pe coasta statului Florida se aștepta la o lansare fără evenimente. Însă cu aproximativ 15 minute înainte de T-0, RSO (Range Safety Officer) a anunțat o problemă cu computerul de acolo. Toată lumea a devenit agitată, dar nu și Mike Leinbach, care a cerut o pauză neprevăzută în numărătoare inversă de 5 minute, pentru a clarifica situația. După atâtea probleme, amânarea lansării din cauza unui BSOD ar fi fost prea mult. Fereastra de lansare se apropia de final și deși defecțiunea de la stația RSO nu se remediase, unda verde a venit până la urmă. Vestea bună s-a propagat rapid prin ierarhia dintre Florida și Houston, ofițerii responsabili dând pe rând undă verde, Mike Leinbach repornind numărătoarea inversă, cu aceeași calmitate în voce cu care ne-a obișnuit deja. Dacă o făcea cu 2 secunde mai târziu, Discovery rata fereastra de ieri și ar mai fi trebuit să aștepte cel puțin încă 24 de ore pentru o nouă oportunitate.

Motoarele principale au pornit în sfârșit, urmate de rachetele cu combustibil solid atașate de rezervorul extern și naveta s-a ridicat cu greu pentru ultima dată de pe o rampă de lansare, pornind în urmărirea Stației Spațiale Internaționale. A trecut cu bine prin zona presiune aerodinamică maximă, și-a încordat motoarele la maxim, survolând pentru ultima dată coasta Floridei.

One last time, reaching for the stars.

Ultima lansare pentru Discovery

Naveta spațială Discovery a fost lansată pentru ultima dată în această seară de pe rampa 39A din cadrul complexului spațial Kennedy din Florida. Misiunea STS-133 începe cu o întârziere de aproximativ 3 luni, timp în care inginerii au rezolvat mai multe probleme legate de rezervorul extern al navetei. După revenirea la sol, Discovery va fi retrasă din flota de navete spațiale a NASA.

Numărătoarea inversă de astăzi a fost parcă desprinsă dintr-un film Hollywoodian, decizia lansării fiind luată cu 2 secunde înainte de expirarea timpului alocat. Pentru a ajunge din urmă și a andoca cu Stația Spațială Internațională, navetele spațiale au o fereastră de lansare de aproximativ 4 minute în fiecare zi, interval de timp dictat de legile mecanicii orbitale, iar dacă operațiunile premergătoare lansării se prelungesc prea mult și naveta ratează fereastra de 4 minute, lansarea se amână cu cel puțin 24 de ore. Deși condițiile meteo au fost favorabile încă de la începutul zilei și nici o defecțiune tehnică nu a fost semnalată de ingineri, decizia lansării a fost amânată din cauza defecțiunii calculatorului principal de la stația care monitoriza siguranța publică în timpul lansărilor (RSO – Range Safety Officer). Astfel numărătoarea inversă s-a oprit pentru a da posibilitatea RSO de a remedia situația. Astfel Discovery nu a avut undă verde pentru lansare decât cu câteva secunde înainte de expirarea ferestrei alocate zilei de azi.

A fost a 39 lansare și ultima pentru cea mai longevivă navetă spațială americană, primul ei zbor fiind în 1984 în cadrul misiunii STS-41D. Discovery a  fost naveta care a readus astronauții americani pe orbită, după cele două tragedii care au lovit NASA (pierderea echipajelor de pe Challenger în 1986 și Columbia în 2003).

Ultimul ei zbor va aduce pe Stația Spațială Internațională, pe lângă provizii sau modulul Lenardo care va fi atașat stației și primul robot umanoid care va locui pe ISS, Robonaut2. Misiunea STS-133 a fost extinsă recent la 11 zile pentru a permite capsulei Soyuz fotografierea Stației Spațiale Internaționale într-o configurație unică, în timp ce sunt andocate simultan atât o altă capsulă Soyuz, un Progress, naveta spațială Discovery cât și capsulele HTV (JAXA) și ATV (ESA). Fotografiile făcute de capsula Soyuz nu vor avea doar rol estetic, ele fiind folosite pentru studierea structurii exterioare a Stației Spațiale, pentru identificarea urmelor lăsate de eventuali micrometeoriți și pentru a evalua starea generale a subsistemelor expuse condițiilor dure de pe orbita Pământului.

Discovery transportă pe ISS și primul experiment românesc efectuat pe Stația Spațială Internațională, despre care sperăm să putem furniza cât de curând detalii suplimentare.

 

Tim Kopra înlocuit de Steve Bowen

Lansarea Discovery nu se va amâna din cauza accidentului de bicicletă suferit de Tim Kopra în weekendul trecut, NASA a anunțând că acesta va fi înlocuit de Steve Bowen și că zborul navetei spre ISS rămâne programat pentru 24 februarie. În cazul în care lansarea se va amâna suficient de mult timp pentru ca Tim Kopra să își revină, acesta se va putea alătura în viitor echipajului, însă momentan acesta nu se poate recupera în timp util pentru a suporta lansarea și activitățile extravehiculare.

Steve Bowen va fi la al treilea zbor spațiale, după STS-126 (Endeavour) și STS-132 (ultimul zbor al navetei Atlantis) și deși nu are o vechime foarte mare, în cele două misiuni Bowen a acumulat peste 34 de ore de operațiuni EVA. Va fi primul și probabil ultimul astronaut care a zburat în două misiuni consecutive ale navetei spațiale.

Ghinioanele continuă pentru Discovery

Programată inițial pentru lansare în data de 1 noiembrie 2010, Discovery a fost retrasă de pe rampă și mutată în VAB (Vehicle Assembly Building) pentru investigații suplimentare, după o serie de probleme detectate la rezervorul său extern, de la scurgeri de hidrogen până la o serie de crăpături în structura acestuia. Ambele probleme se pare că au fost deja rezolvate, sau sunt pe cale de rezolvare. Inginerii estimează că Discovery va putea fi mutată din nou pe rampă în data de 1 februarie 2011, pentru o lansare planificată pentru data de 24 februarie, program ales și în funcție de lansările către ISS a capsulelor HTV și ATV ale JAXA și respectiv ESA. Crăpăturile în rezervorul extern (principala problemă pentru care Discovery a fost retrasă de pe rampa de lansare) ar fi avut ca sursă defecte de fabricație ale rezervorului (produs de către Lockheed Martin) iar problema scurgerii de hidrogen a fost rezolvată în urmă cu câteva săptămâni.

Tim Kopra, membru al echipajului STS-133 care trebuia să efectueze o serie de activități extravehiculare (EVA), a suferit în timpul weekendului un accident de… bicicletă. NASA nu a comunicat oficial detalii despre accident, doar că starea lui generală este bună, însă accidentare va afecta probabil misiunea la care trebuia să participe. Zvonurile spun că este vorba despre o fractură de bazin, lucru care complică din nou misiunea STS-133, mai ales prin faptul că NASA nu antrenează echipaje de rezervă pentru misiunile navetei spațiale (din cauza costurilor prea mari), cum se făcea în programele precedente (Mercury, Gemini, Apollo). Daca Tim Kopra nu își revine în timp util, alternativele vor fi antrenarea unui alt astronaut, lucru care probabil va amâna din nou lansarea navetei Discovery.