Faceți cunoștință cu Helene

Neobosita sondă Cassini aflată în sistemul saturnian din 2004, a efectuat de curând un survol al lui Helene, un satelit înghețat al gigantului Saturn. În data de 18 iunie 2011, Cassini a trecut la mai puțin de 7000 de kilometri de suprafața satelitului, transmițând imagini echipei de pe Pământ (imagini care pot fi văzute pe site-ul oficial al misiunii). Survolul i-a ajutat pe oamenii de știință  să cartografieze întreaga suprafață a lui Helene și să își facă o imagine mai bună despre istoria impacturilor suferite de sateliții saturnieni. Cassini s-a aflat însă cel mai aproape de Helene în data de 10 mai 2010, survolul de atunci aducând proba la 1820 kilometri de satelitul lui Saturn. Helene are un diametru de aproximativ 30 de kilometri și a fost descoperit în 1980, fiind denumit după Elena din Troia.

În această perioadă a anului, Saturn se poate observa în cursul serii până aproape de ora 01:00, spre sud-vest, fiind ușor de reperat deoarece pare foarte aproape de steaua Porrima, a treia ca strălucire din constelația Fecioarei, sub Arcturus.

Cassini a găsit oxigen pe Rhea

Atmosfere care conțin oxigen mai există în sistemul solar (Europa și Ganymede, sateliți ai lui Jupiter) dar este pentru prima dată când oxigenul este detectat în atmosfera unui satelit al lui Saturn. Este vorba despre Rhea, survolat de curând de sonda Cassini, aflată pe orbita lui Saturn din 2004.

În anii ’90, telescopul spațial Hubble detecta oxigen în atmosferele sateliților jovieni Ganymede și Europa. Apa înghețată de la suprafața acestor sateliți se descompune în hidrogen și oxigen prin interacțiunea cu particule încărcate care vin de pe Jupiter. Descoperirea acestui fenomen și în cazul lui Saturn, prima de acest fel din afara sistemului jovian, poate demonstra faptul că acest procedeu este mai întâlnit decât se credea, majoritatea sateliților înghețați putând avea astfel oxigen în atmosfera lor.

Rhea are un diametru de 1529 de kilometri și un câmp gravitațional suficient de puternic pentru a-și păstra atmosfera. Cassini nu este la primul survol al atmosferei lui Rhea, însă în 2005 sonda s-a apropiat doar la 502 km de suprafața acestuia iar în 2007 la 5736 de km. În martie 2010, Cassini a trecut la 97 km de suprafața lui Rhea, spectrometrul de masă de la bordul sondei detectând oxigen (70%) și dioxid de carbon (30%). Atmosfera este de 100 de ori mai puțin densă decât pe Europa și Ganymede, motiv pentru care compoziția acesteia nu a putut fi detectată de la distanță. Spre comparație, pe Pământ, concentrația de oxigen este de cel puțin 5 miliarde de ori mai mare decât pe Rhea.

Dacă sursa oxigenului este destul de clară (magnetosfera lui Saturn emite particule care descompun gheața de la suprafață), cercetătorii încă nu știu exact de unde provine dioxidul de carbon.  Este posibil ca substanțele organice de la suprafața satelitului să fie descompuse de radiațiile din magnetosfera lui Saturn iar carbonul eliberat astfel să reacționeze cu oxigenul și să formeze dioxidul de carbon. Bombardamentul cu micrometeoriți ar putea de asemenea explica prezența carbonului în atmosfera lui Rhea. O a treia variantă ar fi ca dioxidul de carbon să provină din interiorul satelitului, ca gaz primordial de acum 4.5 miliarde de ani de la formarea sistemului solar (Rhea nu este în prezent activă geologic).

În ianuarie 2011, Cassini are programată o nouă întâlnire cu Rhea, de data aceasta mult mai apropiată decât precedentele, sonda urmând să survoleze satelitul lui Saturn la 75 km altitudine deasupra polului sud al acestuia.

Hidrocarburile de pe Titan

Noi rezultate trimise de către sonda Cassini lasă loc de speculații cu privire la prezența vieții pe satelitul lui Saturn, Titan. Se pare că în hidrogenul din atmosfera lui Titan cade pe suprafața acestuia, unde dispare. Una din teorii afirmă că acesta ar putea fi consumat de către o posibilă formă de viață existentă acolo, caz în care consumul de hidrogen al echivala pe Pământ cu consumul de oxigen. În sprijinul acestei teorii vine o altă descoperire recentă: lipsa acetilenei dintre hidrocarburile existente pe satelitul lui Saturn, renumit pentru cantitățile mari de hidrocarburi lichide depozitate pe suprafața sa.

Astrobiologul Chris McKay de la Centrul de Cercetări Aames al NASA afirmă că acetilena ar putea fi principala sursă de hrană a unor organisme al căror metabolism se bazează pe metan spre deosebire de metabolsimul bazat de apă, cum este cazul pe planeta noastră. Până în prezent, microorganismele care ar funcționa cu metan (în loc de apă) sunt doar niște teorii, dar ele ar putea fi o realitate în condițiile cu totul speciale de pe Titan. La minus 179 de grade Celsius, temperatura pe Titan, metanul este lichid și din abundență și acesta ar putea sta la baza activităților biologice care ar putea teoretic exista acolo.

Acetilena este produsă ca urmare a reacției particulelor solare cu atmosfera lui Titan, însă lipsa acesteia de pe suprafața planetei poate fi explicată și prin transformarea acetilenei în alte molecule mai complexe cât timp aceasta este încă în atmosferă.

Datele sunt încă preliminare, lăsând astfel loc de speculații fascinante.

În fotografia de mai sus se poate observa reflexia Soarelui în oceanul de hidrocarburi de pe Titan, imagine surprinsă recent de către sonda Cassini.

Cassini survolează Enceladus

Sonda Cassini, aflată în vecinătatea lui Saturn, a survolat una dintre sateliţii acestuia, Enceladus, pentru a afla detalii despre interiorul acestuia. În timpul survolului, sonda americană s-a aflat la 100 de kilometri de suprafaţa satelitului, trecând printr-o serie de gheizere care erup din polul sud al lui Enceladus. Deşi ar fi fost o ocazie pentru studiul acestor gheizere, sonda nu este dotată cu instrumente pentru acest fel de analize şi nu a făcut nici măcar fotografii ale suprafeţei, misiunea survolului fiind doar studierea compoziţiei interne a lui Enceladus prin înregistrarea variaţiilor câmpului său gravitaţional.

Sonda Cassini-Huygens a fost lansată în 1997, modulul Huygens al ESA fiind folosit pentru o plonjare în atmosfera lui Saturn, în timp ce Cassini (NASA) a rămas pe orbită, efectuând o serie de măsurători extrem de utile pentru cunoaşterea sistemului saturnian (planeta, inelele şi sateliţii săi). Operaţiunile sondei au fost extinse până în 2017.

Helene

Helene este unul din numeroșii sateliți ai lui Saturn, fiind descoperit abia în 1980. Are un diametru mic (32 km) și împarte orbita sa în jurul lui Saturn împreună cu Dione, aflându-se cu 60 de grade înaintea acesteia (400 000 km).
Sonda Cassini, aflată pe orbita lui Saturn, s-a apropiat miercuri, 3 martie, de Helene, efectuând cele mai clare fotografii ale satelitului saturnian. Din păcate, au fost unele probleme în ceea ce privește localizarea lui Helene, cel mai probabil sonda a fost îndreptată eronat sau Helene nu se afla acolo unde trebuia să se alfe, conform calculelor.
Un montaj al noilor imagini ale lui Helene, obținute de Cassini în data de 3 martie 2010 poate fi văzut pe site-ul The Planetary Society.