Buletin cosmic (III)

S-au împlinit 13 ani de la dezintegrarea navetei spațiale Columbia în atmosferă, la revenirea spre pista de aterizare, după o misiune STS-107 aproape impecabilă. Puteți viziona un documentar despre acest tragic eveniment, ultimele cadre filmate de echipajul navetei din carlingă sau puteți urmări pe scurt desfășurarea evenimentelor din acea zi de 1 februarie 2003. Se încheie astfel o săptămână tristă pentru NASA, în care au fost comemorați astronauții pierduți și în celelalte tragedii spațiale americane: Apollo 1 și Challenger. Pierderea Columbiei a dus în cele din urmă la retragerea din uz a navetelor spațiale (după finalizarea construcției Stației Spațiale Internaționale) și la imposibilitatea Statelor Unite de a-și lansa singure proprii astronauți, situația care continuă și astăzi. LeRoy Chiao, fost astronaut și pilot al navetei spațiale, consideră că s-a făcut o mare greșeală renunțând la folosirea lor, într-un editorial publicat de curând. Continue reading →

4000 de zile pe Marte

Opportunity continuă să ne uimească prin longevitatea sa. Deși suferă recent de probleme de memorie (de mai multe săptămâni, roverul nu-și poate folosi memoria flash din dotare, bazându-se doar pe memoria volatilă), Opportunity își continuă misiunea pe suprafața planetei Marte, unde se află de nu mai puțin de 4000 de zile marțiene. Inițial, misiunea a fost programată să dureze doar 90 astfel de zile. De la amartizarea sa din 25 ianuarie 2004, pe Pământ au trecut 3893 de zile (pe Marte, o zi durează 24 ore, 39 minute și 35.24409 secunde). Spirit, fratele geamăn al lui Opportunity, trimis pe Marte cu câteva zile înainte, a încetat să mai transmită semnale radio din 22 martie 2010 și un an mai târziu NASA a anunțat că încetează să mai încerce să contacteze roverul, care probabil a cedat datorită temperaturilor scăzute.

În prezent, roverul Opportunity se află pe marginea craterului Endeavour și se îndreaptă spre ceea ce specialiștii JPL au numit „Marathon Valley”, o regiune bogată în minerale argiloase (compuși hidroxid-silicați de aluminiu), după ce misiunea de investigare a craterului Ulise s-a încheiat. Furtunile din ultimul timp din zonă au readus nivelul de praf de pe panourile solare la o valoare normală.

Opportunity a parcurs pe suprafața marțiană mai mult de 40 de kilometri și cu fiecare metru parcurs și cu fiecare oră în care mai este activ, roverul stabilește un nou record pentru longevitatea unui robot trimis să exploreze suprafața altui corp ceresc.

Opportunity după 10 ani

În 24 ianuarie 2004, pe suprafața lui Marte ajunge roverul Opportunity, la trei săptămâni după Spirit. Îndrăznesc să spun că la acea dată nimeni nu credea că după 10 ani, roboțelul va mai funcționa, nici cei mai optimiști ingineri de la JPL, locul unde cei doi roboți au luat naștere. Din păcate, Spirit și-a încetat în 2010 activitatea, dar Opportunity nu se lasă și continuă să parcurgă metri după metri pe suprafața Planetei Roșii depășind cu fiecare zi câte recordul de anduranță, trimițând zi de zi date de interes pentru comunitatea științifică internațională.

Cel mai mare inamic al lui Opportunity rămâne praful marțian, depus pe panourile solare, singura sursă de energei electrică și termică a roverului. Fiind blocat în solul marțian pentru mai multe luni, Spirit nu a putut să se orienteze pentru a plasa optim panourile solare în raport cu Soarele, devenind astfel victima iernii marțiene. În urma scăderii energiei disponibile, Spirit a încetat să mai emită semnale radio care să poată fi preluate de sondele aflate pe orbita lui Marte sau de antenele NASA de pe Pământ. În schimb, Opportunity a avut noroc să treacă printr-o furtună. Inițial, inginerii s-au speriat și au crezut că praful adus de această furtună va acoperi panourile solare ale roverului și vor grăbi dezactivarea acestuia, însă s-a întâmplat exact opusul: vântul puternic a curățat panourile și i-a dat o nouă viață robotului.

PIA17759-MarsOpportunityRover-SelfPortrait-20140106Mulți și-au pus întrebarea: de ce nu a fost montat un ventilator pe cele două rovere, pentru a îndepărta regulat praful de pe panouri și pentru a prelungi astfel viața roboților marțieni? Ei bine, motivele sunt mai multe:

  • Roverele au fost proiectate să aibă o perioadă de viață de 3 luni. Folosind datele obținute de precedentul rover Sojourner, inginerii au construit un sistem de panouri solare care, în condițiile marțiene, ar fi trebuit să producă suficientă energie pentru această perioadă. Este evident că s-au înșelat și sigur se bucură astăzi pentru eroarea lor;
  • Energia pe care o are la dispoziție Opportunity este foarte redusă, de zece ori mai puțin decât folosește un monitor pentru PC. Un sistem de îndepărtare a prafului ar fi consumat o bună parte din această energie, care ar fi trebuit redirecționată de la instrumentele științifice;
  • Orice gram suplimentar însemna renunțarea la elementele aflate deja pe rover, iar un sistem de îndepărtare a prafului ar fi însemnat renunțarea la unul sau mai multe elemente științifice: pur și simplu roverele au fost încărcate până la limita rachetelor purtătoare;
  • Atmosfera marțiană la suprafață este de 100 de ori mai rarefiată decât pe Pământ, așa că un sistem de ventilație nu ar fi fost prea eficient, pentru că trebuia să recircule un volum de aer cu mult mai mare decât ar fi fost nevoie pe Pământ pentru o operațiune similară;
  • Datorită lipsei de umezeală, praful marțian, la fel ca și cel selenar, este deosebit de abraziv și orice sistem care ar fi reușit înlăturarea lui, ar fi zgâriat în timp panourile solare sensibile, ducând astfel și mai repede la uzura acestora.

Spre deosebire de Spirit și Opportunity, Curiosity are o sursă radioactivă de energie, deci nu are panouri solare, astfel încât nu trebuie să își facă griji cu privire la acumularea prafului pe suprafața sa. Nu știm cât timp se mai încăpățânează Opportunity să mai transmită mesaje, dar fiecare zi este un cadou neașteptat pentru cei de la JPL, care continuă să-l asculte povestind despre peisajele și rocile marțiene.

Opportunity: 10 ani de la lansare

Vă mai aduceți aminte de Opportunity? Micul rover marțian, mai modest decât mult mai tânărul laborator marțian ambulant Curiosity, a sărbătorit duminică 10 ani de la lansare. Spirit, colegul său, lansat mai devreme cu aproape o lună, a fost mai puțin norocos: din 2010, echipa de la JPL nu a mai putut contacta roverul, care se află acum dezactivat pe suprafața planetei roșii.

Opportunity însă își continuă misiunea de explorare începută în ianuarie 2004.  Deși planificată pentru doar trei luni, misiunea lui Opportunity se află în al nouălea an, stabilind cu fiecare zi ce trece și cu fiecare metru parcurs pe suprafața marțiană, un nou record de anduranță.

Roverul a plecat de la marginea craterului Endeavour, unde a petrecut mai multe luni, și se îndreaptă acum spre un punct denumit Solander. Din fericire, drumul este ușor de parcurs, solul fiind plat și acoperit cu un strat subțire de praf, care nu va creea probleme pentru panourile solare ale roverului, motivul principal pentru care Spirit nu mai este funcțional. Panourile solare reprezeintă singura sursă de energie pentru Opportunity, iar stratul de praf le scade semnificativ eficiența. Din acest motiv, Curiosity, ajuns pe Marte în august anul trecut, nu folosește panouri solare, ci o sursă radioactivă, fiind un vehicul mai voluminos, cu mai multe instrumente la bord, care au nevoie de o sursă mai eficientă de energie.

Revenind la opportunity, acesta a trecut de borna de 35 de kilometri parcuși pe suprafața lui Marte și a depășit recent recordul pentru cea mai lungă distanță parcursă de un vehicul american pe suprafața altei lumi, record ce-i aparținea roverului lunar din misiunea Apollo 17, condus de Gene Cernan și Harrison Scmitt în decembrie 1972. Acesta a parcurs doar 35.74 kilometri, însă recordul absolut în domeniu îi aparține unui rover lunar sovietic: Lunokhod-2 a parcurs nu mai puțin de 42 de kilometri pe Lună, între 15 ianuarie și 4 iunie 1973.

11-31 ianuarie

Coreea de Sud a lansat cu succes primul satelit (STSAT-2C) la bordul unei rachetei Naro (KSLV-1) de producție proprie. Lansarea a avut loc de la Centrul Spațial Naro amplasat la 480 km de capitala Seul. Satelitul are 100 de kilograme și este destinat studiilor științifice. Este a treia încercare de lansare a unei rachete sud-coreene și prima care s-a încheiat cu succes, cele din 2009 și 2010 fiind mai puțin reușite iar tentativele similare din octombrie și noiembrie fiind amânate. Coreea de Sud devine a 13-a națiune care lansează sateliți proprii.

Iran a trimis în spațiu o maimuță. Surse iraniene afirmă că maimuța s-ar fi întors în siguranță pe Pământ, după un zbor suborbital (parabolic, altitudinea maximă fiind de 120 km).

Un satelit nou TDRS a fost lansat la bordul unei rachete Atlas V de la baza aeriană de la Cape Canaveral. TDRS este o rețea de sateliți operată de NASA pentru comunicație, telemetrie și comenzi trimise navelor aflate pe orbita Pământului sau în misiuni interplanetare, fiind indispensabilă în timpul operațiunilor navetei spațiale, ISS, telescopul Hubble și multe ale misiuni. Satelitul lansat în această săptămână, TDRS-K, este al 11-lea lansat, însă nu toți mai sunt funcțională și în ziua de azi (primul a fost lansat în 1983).

Japonia a lansat doi sateliți de observații pentru forțele armate, folosind un propulsor propriu H-2A . Sateliții vor fi folosiți pentru observații asupra teritoriului Coreei de Nord și pentru informații cu privire la activitățile militare ale statului nord-coreean. A fost al 22-lea zbor al unei rachete H-2A și a opta misiune realizată pentru armata japoneză.

La bordul ISS, brațul robotic Dextre a realizat prima operațiune de demonstrare a capacității de re-alimentare cu combustibil a unui satelit, manevră vitală pentru viitoarele misiune spațiale care își propun să prelungească astfel viața sateliților aflați deja pe orbită.

În timp ce Opportunity a sărbătorit 10 ani de la contactul cu suprafața marțiană, NASA și-a plâns eroii: în această perioadă se comemorează victimele programelor spațiale americane: Apollo 1, Challenger și Columbia. Toate aceste tragedii au avut loc între 27 ianuarie și 1 februarie și sunt singurele accidente din istoria programelor spațiale americane care au dus la pierderi de vieți omenești.

Deep Space Industries se anunță a fi un concurent al companiei Planetary Resources pentru exploatarea asteroizilor. Compania își propune să trimită o flotă de mici sonde pentru explorarea asteroizilor în 2015, în căutare de resurse prime (apă, metale etc). În a doua etapă, o altă generație de sonde urmează să aducă pe Pământ probe din asteroizi și un al treilea val de nave urmează să înceapă operațiunile de minerit. Dar mai multe despre planurile Deep Space Industries, într-un articol viitor.

Telescopul spațial Kepler are probleme cu roțile volante. Una din ele nu mai poate fi folosită, iar dacă încă una din cele trei roți care asigură orientarea satelitului se va defecta, acesta va deveni imposibil de folosit în continuare. Kepler a descoperit peste 400 de exoplanete în cei peste 3 ani, îndeplinindu-și obiectivul principal al misiunii.

ESA și NASA au semnat un acord prin care Agenția Spațială Europeană se obligă să furnizeze modulul de serviciu pentru capsula Orion. Acesta va fi derivat din vehiculul ATV care a fost folosit de câteva ori pentru transportul de provizii spre ISS. Modulul construit de ESA va face parte din prima misiune circumlunară din programul SLS care va avea loc în 2017.

Bigelow Aerospace va furniza un modul gonflabil pentru Stația Spațială Internațională, conform unui protocol de colaborare semnat între NASA și compania miliardarului Robert Bigelow. Acesta din urmă dorește construirea unui hotel spațial, de fapt o stație spațială privată, alcătuită din module gonflabile, mult mai ușor de lansat și care oferă un spațiu util cel puțin la fel de mare cât cel al modulelor clasice din care este asamblată ISS. Modulul urmează să fie atașat Stației Spațiale Internaționale pentru o perioadă lungă de timp.