Buletin cosmic (VIII)

ExoMars este pe drum spre Marte! Prima fază a misiunii a fost lansată cu succes în 14 martie, folosind o rachetă rusească Proton. După patru manevre de ajustare a orbitei și a avântului necesar, sonda a plecat spre Planeta Roșie, unde va ajunge în 19 octombrie. Atunci, satelitul TGO (Trace Gas Orbiter) va intra pe orbita planetei și un mic lander, Schiaparelli, va coborî pe suprafața lui Marte. TGO va rămâne pe orbită și va investiga planeta, căutând în special surse de metan și așteptând a doua parte a misiunii, care va fi lansată în 2018 și pentru care va funcționa ca un releu de date. Asta pentru că în 2018 va porni spre Marte un mic rover european și o platformă staționară mult mai complexă decât Schiaparelli. Iată cum europenii iau și eu cu asalt Planeta Roșie, după lunga dominație americană. După misiunea Rosetta, ExoMars este probabil una dintre cele mai ambițioase și interesante proiecte spațiale europene. După lansare, a fost adus la zi și tabelul cu sondele aflate în misiune în sistemul solar. Continue reading →

Retrospectiva 9-16 ianuarie

După ce a ratat recuperarea primei trepte, SpaceX a lansat acum puțin timp un scurt clip video care surprinde momentul în care vehiculul s-a prăbușit pe barja trimisă în Antlantic pentru a o întâmpina. Acest lucru s-a întâmplat la mai puțin de o zi după ce Elon Musk a publicat pe contul său de Twitter câteva imagini și a explicat că aterizarea treptei a fost ratată deoarece fluidul care controla poziția unor aripioare care aveau rol de a stabilia aerodinamic racheta în revenirea sa spre barjă. Motoarele au încercat să compenseze această problemă, dar nu au reușit. Următoarea rachetă, care este programată pentru lansare în ultima zi a lunii ianuarie, va fi încărcată cu mai mult fluid de control și ne așteptăm să asistăm la o nouă tentativă de recuperare.

Mars Reconnaissance Orbiter, una din sondele aflate pe orbita lui Marte, a reușit să fotografieze locul unde se află sonda britanică Beagle 2, pierdută în 2003. Acesta s-a folosit de parașute și perne de aer pentru a se așeza pe suprafața planetei roșii fix în ziua de Crăciun din 2003, însă cei de la sol nu au mai putut lua legătura cu sonda după momentul în care aceasta trebuia să atingă solul și au crezut că aceasta s-a prăbușit pe suprafața planetei. Astăzi însă am aflat că nu este așa, sonda, deși apare în câțiva pixeli în noile poze, se pare că s-a folosit de parașute și nu s-a prăbușit. Beagle 2 a ajuns pe Marte după ce a împărțit drumul cu sonda europeană Mars Express, lansată în 2 iunie 2003.

Miercuri, s-a detectat o posibilă scurgere de amoniac de pe Stația Spațială Internațională. Tot echipajul s-a refugiat în modulul rusesc și cele două nave Soyuz atașate stației au fost pregătite pentru o evacuare de urgență a avanpostului orbital. După analizarea problemei s-a constat că a fost de fapt vorba despre o eroare a unuia dintre computerele responsabile cu acești senzori și că de fapt în interiorul stației nu exista nici urmă de amoniac, lichid folosit pentru răcire pe ISS. La câteva ore după alarmă, echipajul a părăsit refugiul și început să-și reia activitatea normală.

WorldVu Satellites, fondată de Greg Wyler, a anunțat ieri că dorește să construiască și să lanseze un umăr de 650(!) de sateliți, fiecare având o masă de 125 de kilograme, pentru a-i plasa pe o orbită aflată la o altitudine de 1200 de kilometri, cu scopul de a facilita telecomunicațiile și de a oferi internet la viteze de minim 8 Gbps. Costul întregului proiect este estimat la aproape 2 miliarde de dolari, sumă ce include dezvoltarea și construirea sateliților, dar și lansarea acestora și costurile legate de asigurarea lor. Partenerii WordlVu Satellites sunt Virgin Group (compania condusă de Richard Branson) și Qualcomm. Greg Wyler este cunoscut pentru compania sa precedentă, O3b Networks, care deține în prezent o constelație de 12 sateliți de telecomunicații, aflați în prezent pe orbita Pământului.

Sonda New Horizons s-a trezit din hibernare și își continuă drumul spre destinația sa, Pluto. Au fost repornite instrumentele de la bord și acestea au început deja să adune date cu caracter științific, iar primele imagini sunt așteptate după data de 25 ianuarie. Ele nu vor fi la fel de clare cu cele capturate de Hubble, dar calitatea lor va crește constant și din luna mai vom obține cele mai clare imagini cu Pluto, urmând ca New Horizons să survoleze planetoidul în 14 iulie. După această dată, New Horizons își va căuta o nouă destinație în drumul său spre centura Kuiper.

Agenția Spațială Europeană a anunțat că și China, alături de Statele Unite și Rusia, face de acum parte din lista parneterilor strategici ai agenției. Asta înseamnă că relațiile dintre ESA și CNSA vor fi mai apropiate și în urma acestui acord, astronauți europeni au vizitat deja baza de antrenament a taikonauților. Probabil în viitor vom vedea un european vizitând stația spațială chinezească Tiangong-1, deși deocamdată nu există la nivel oficial un astfel de scenariu.

Vinerea trecută, NASA a testat cu succes un fost motor al navetei spațiale (RS-25), care urmează să fie folosit pentru viitoarea rachetă SLS. Acesta a fost modificat pentru a respecta cerințele noului vehicul (temperaturi mai scăzute, presiuni mai ridicate și accelerații mai puternice) și a fost pornit pentru 500 de secunde la centrul spațial Stennis al NASA. Naveta spațală folosea 3 astfel de motoare, iar SLS va folosi 4, dar acestea nu vor fi, din păcate, refolosite. Testul de vineri a fost prima dată când un motor RS-25 a fost pronit după 2009, de când navetele spațiale au fost restrase din uz.

O săptămână pe Marte

A trecut mai bine de o săptămână de când Curiosity a ajuns pe Marte. Aterizarea (o să-i spunem aterizare, de dragul simplității, ar fi puțin caraghios să inventăm câte un termen nou pentru fiecare corp din sistemul solar) a avut loc exact așa cum spera echipa de la sol. Nominal este cuvânt pe care și-l dorește să-l audă cât mai des oricare controlor de zbor și coborârea lui Curiosity nu a fost diferită față de ce își doreau și sperau cei de la JPL și NASA.

Site-ul Ars Technica ne propune deja un top cu cele mai reușite imagini surprinse deja de Curiosity, care se pare că nu a suferit nici un fel de avarii în timpul coborării pe surafața marțiană. Macaraua spațială, un dispozitiv complex, răspunsul inginerilor la problema cauzată de atmosfera marțiană prea subțire și prea puțin densă pentru a fi de folos într-o aterizare folosind doar parașute dar suficientă pentru a necesita un scut termic, a funcționat perfect și a așezat roverul, de mărimea unui automobil, pe solul roșiatic al planetei vecine.

Primele imagini primite de la Curiosity au venit prin intermediul sondei Mars Odyssey, aflată din 2001 pe oribta lui Marte. Orbita lui Odyssey a fost sincronizată cu sosirea lui Curiosity și deși unele problemele au apărut la sondă în ultimele zile, acestea a fost remediate în timp util, astfel că Odyssey a putut asigura comunicarea dintre MSL/Curiosity și Pământ. Primele imagini au fost de mici dimensiuni, dar au asigurat echipa de la sol, alături de telemetrie, noul rover a ajuns cu bine la destinație. Curiosity a înregistrat și un scurt film cu ultima fază a coborârii pe solul marțian, imagini care au fost stocate în memoria de la bord și transmise ulterior spre Pământ, când sateliții aflați pe orbita lui Marte ofereau o fereastră de comunicații (roverul poate comunica și direct cu rețeaua Deep Space a NASA, însă în acest caz lățimea benzii este mult diminuată). Toate fotografiile au fost făcute prin huse transparente care au protejat obiectivul camerelor de praful marțian. Acestea vor fi înlăturate în zilele următoare.

Nu doar Oddisey a fost pe baricade, MRO (Mars Reconnaissance Orbiter), celălalt satelit al NASA aflat pe orbita marțiană (care ieri a împlinit șapte ani de când este operațional), a fost și el pus la lucru și a reușit să captureze momentul în care MSL/Curiosity coborau spre suprafața marțiană, surprinzând momentul în care parașuta deschisă la viteze supersonice frâna roverul, înainte ca macaraua spațială de care aminteam mai sus să intre în funcțiune.

Același MRO a fotografiat câteva ore mai târziu rămășițele trecerii prin atmosfera marțiană a laboratorului mobil. În imagine se pot vedea nu doar roverul, dar și scutul termic al acestuia, parașuta sau locul unde a căzut în final macaraua spațială.

Un pachet cu restul imaginilor (comprimare) transmise de pe Marte din primele zile de funcționare ale lui Curiosity poate fi descărcat de aici. În prezent are loc un upgrade al software-ului de la bord, urmând ca în zilele următoare să continue achiziția de noi imagini și verificarea și activarea restului de instrumente științifice cu care este echipat roverul.

Dunele marțiene

Sonda NASA aflată pe orbita lui Marte, Mars Reconnoissance Orbiter (MRO), folosind camera de înaltă rezoluție HiRISE, a reușit să pună în evidență deplasare unor dune de nisip de pe Marte, cu 2 metri în 3 luni și jumătate. Dunele sunt localizate în zona Nili Patera, emisfera nordică. Acest lucru demonstrează faptul că Marte este o planetă activă și în prezent, deși nu toate regiunile sunt afectate de vânt în același mod.
Pe suprafața Planetei Roșii există dune care au aceiași configurație ca acum 100 000 de ani, lucru explicat de o descoperire făcută de roverul Opportunity: se pare că în aceste zone, pe suprafața dunelor s-a format pietriș (bucați sferice de rocă cu diametrul de 1-3 mm) care nu este afectat de vânt și care astfel conservă forma dunei (fenomen care are loc în zona Meridiani Planum). Vântul modifică relieful marțian, după cum s-a putut oberva și din modificarea urmelor lăsate în sol de roverul opportunity, de-a lungul timpului.
Imaginile cu dunele de nisip deplasate, pot fi văzute pe site-ul JPL.

MRO a transmis 100 terabiţi

Cel mai nou satelit artificial al planetei Marte, Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), lansat de NASA în 2005 şi care orbitează Planeta Roşie din 2006, a stabilit ieri un record în materie de cantitate de informaţie trimisă spre Pământ: 100 terabiţi (12.5 terabytes), valoare ce reprezintă un volum de date de trei ori mai mare decât transmisiile tuturor celorlalte sonde fără echipaj uman la un loc.
MRO este echipată cu şase instrumente ştiinţifice (trei camere, două spectrometre şi un radar) şi a încheiat cu succes prima fază a misiunii sale de explorare a Planetei Roşii, în prezent sonda îşi continuă studiile asupra suprafeţei şi atmosferei planetei vecine. Datele sunt transmise spre Pământ folosind o antenă cu diametru de 3 metri, folosind o viteză de 6 megabiţi pe secundă (750 KB/s). Camerele de la bord au permis cartografierea Planetei Roşii la o rezoluţie de 6 metri/pixel (50% din suprafaţa lui Marte, până în prezent) sau 30 cm/pixel (1% din suprafaţă). MRO a pus în evidenţă existenţa apei lichide pe suprafaţa lui Marte în trecutul geologic al planetei şi radarul de la bordul sondei a confirmat de curând existenţa unor imense cantităţi de apă îngheţată în subteran, uneori expusă la suprafaţă datorită craterelor recente.