Ce caută MAVEN pe Marte?

Luni, la ora 20:28, o rachetă Atlas V, lansată de la complexul Cape Canaveral, a trimis sonda MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile EvolutioN) spre orbita planetei Marte. Lansarea a avut loc exact la ora programată, în prima zi a ferestrei disponibile, care s-ar fi întins pe o perioadă de 20 de zile în cazul în care  probleme tehnice sau cauzate de condițiile meteo ar fi întârziat startul sondei.

Spre deosebire de Curiosity, MAVEN nu va coborî pe suprafața marțiană, ci va rămâne suspendat pe orbita planetei, analizând atent atmosfera acesteia. De ce? Ei bine, se pare că acum 4 miliarde de ani, Marte arăta foarte asemănător cu Pământul: atmosferă mult mai densă, nori, râuri, lacuri și mări. MAVEN va încerca să afle ce s-a întâmplat între timp. Pentru acest lucru, va analiza structura și compoziția atmosferei marțiene și va determina rata cu care Marte își pierde atmosfera în prezent. Acest lucru se întâmplă dintr-un cumul de factori. În primul rând, Marte nu are câmp magnetic suficient de puternic pentru a împiedica vântul solar să spulbere atomii și moleculele din atmosferă. În plus, diametrul planetei este mai mic decât al Pământului, iar asta înseamnă că gravitația nu ajută prea mult într-o fixare  a atmosferei.

În prezent, atmosfera marțiană este compusă din dioxid de carbon (95.3%), azot (2.7%), argon (1.6%) și alte gaze, însă presiunea la suprafață este doar 0.6% din presiunea atmosferică de pe Pământ.

MAVEN este a zecea sondă lansată de NASA spre planeta roșie (trei dinte acestea nu au ajuns la destinație) iar când va ajunge pe orbita lui Marte (22 septembrie 2014), ea va fi întâmpinată de alte trei sonde funcționale: Mars Odyssey (2001), Mars Express (2003) și Mars Reconaissance Orbiter (2005).

04_600429

Propulsorul Atlas V (401), imediat după lansare. Mai multe imagini: Spaceflight Now.

Mangalyaan

Racheta PSLV-C25 a fost lansată astăzi de la baza Sriharikota din Andhra Pradesh, India, în încercarea de a trimite o sondă spre Planeta Roșie. Lansarea a avut loc la ora 11:08 și se pare că motoarele au funcționat mai bine decât se așteptau inginerii indieni, pentru că orbita pe care a ajuns sonda este una mai înaltă decât cea programată. Toate cele patru trepte necesare inserției pe orbita Pământului au funcționat însă impecabil și în acest moment sonda se pregătește, pe o orbită cu excentricitate mare, să plece spre Marte.

Mangalyaan este numele sondei cu care India încearcă să ajungă pe  orbita lui Marte. Până în prezent, doar sonde din Uniunea Sovietică, Statele Unite și Europa au ajuns pe orbita marțiană, iar alte încercări asiatice au eșuat: în 1999 sonda japoneză Nozomi nu s-a înscris pe orbita corectă iar un mic satelit chinezesc Yinghuo-1 trebuia să fie transportat de misiunea rusă Phobos-Grunt în 2011, însă din cauza unei probleme de propulsie, acesta nu a mai părăsit niciodată orbita Pământului.

După un drum de 10 luni spre Marte, Mangalyaan nu diferă prea mult de sonda lunară Chandrayaan 1, cu care indienii au ajuns pe orbita Lunii. Structura și propulsia sunt similare, dar Mangalyaan a fost evident configurată pentru a studia Planeta Roșie. Cinci instrumente științifice se află la bordul sondei: un fotometru pentru măsurarea abundenței de deuteriu și hidrogen, un spectrometru pentru analiza continuă a mineralogiei suprafeței marțiene, un analizor pentru partea superioară a atmosferei, o cameră foto color pentru cartografiere, dar și pentru imagini cu cei doi sateliți, Phobos și Deimos și un instrument care va analiza distribuția metanului în atmosferă, o enigmă care nu se lasă încă dezlegată și care alimentează zvonurile privind existența vieții pe planeta Marte (metanul putând fi produs atât de bacterii, cât și de procese geologice).

Opportunity: 10 ani de la lansare

Vă mai aduceți aminte de Opportunity? Micul rover marțian, mai modest decât mult mai tânărul laborator marțian ambulant Curiosity, a sărbătorit duminică 10 ani de la lansare. Spirit, colegul său, lansat mai devreme cu aproape o lună, a fost mai puțin norocos: din 2010, echipa de la JPL nu a mai putut contacta roverul, care se află acum dezactivat pe suprafața planetei roșii.

Opportunity însă își continuă misiunea de explorare începută în ianuarie 2004.  Deși planificată pentru doar trei luni, misiunea lui Opportunity se află în al nouălea an, stabilind cu fiecare zi ce trece și cu fiecare metru parcurs pe suprafața marțiană, un nou record de anduranță.

Roverul a plecat de la marginea craterului Endeavour, unde a petrecut mai multe luni, și se îndreaptă acum spre un punct denumit Solander. Din fericire, drumul este ușor de parcurs, solul fiind plat și acoperit cu un strat subțire de praf, care nu va creea probleme pentru panourile solare ale roverului, motivul principal pentru care Spirit nu mai este funcțional. Panourile solare reprezeintă singura sursă de energie pentru Opportunity, iar stratul de praf le scade semnificativ eficiența. Din acest motiv, Curiosity, ajuns pe Marte în august anul trecut, nu folosește panouri solare, ci o sursă radioactivă, fiind un vehicul mai voluminos, cu mai multe instrumente la bord, care au nevoie de o sursă mai eficientă de energie.

Revenind la opportunity, acesta a trecut de borna de 35 de kilometri parcuși pe suprafața lui Marte și a depășit recent recordul pentru cea mai lungă distanță parcursă de un vehicul american pe suprafața altei lumi, record ce-i aparținea roverului lunar din misiunea Apollo 17, condus de Gene Cernan și Harrison Scmitt în decembrie 1972. Acesta a parcurs doar 35.74 kilometri, însă recordul absolut în domeniu îi aparține unui rover lunar sovietic: Lunokhod-2 a parcurs nu mai puțin de 42 de kilometri pe Lună, între 15 ianuarie și 4 iunie 1973.

Apus marțian

19 mai 2005, craterul Gusev, Marte. Imagine surprinsă de roverul Spirit, activ pe suprafața marțiană între 2004 și 2010. Opportunity, roverul similar, a ajuns cu trei săptămâi mai târziu  decât Spirit (25 ianuarie 2004) și încă nu s-a dat bătut, după mai mult de 3000 de zile petrecute pe suprafața lui Marte.

1-7 decembrie 2012

Curiosity nu a găsit viață pe Marte. Elanul presei s-a mai domolit după anunțul făcut luni de către NASA, în care agenția spațială americană a prezentat ultimele descoperiri ale sondei trimisă pe suprafața marțiană, după ce o frenezie din ultimul timp sugera un anunț ce ar putea implica detalii cu privire la viața extraterestră. Analiza primelor probe de sol au indicat prezența unor compuși organici, dar NASA vrea să se asigure că acești compuși provin chiar din solul marțian și nu au fost transportați din greșeală de pe Pământ. Nimic spectaculos pentru presa de scandal, date excelente însă pentru specialiști.

Rămânem la Marte, o planetă pe care NASA se pare că o iubește foarte mult. Asta pentru că pentru 2020 se pregătește o nouă misiune ce urmărește să pună un nou rover pe suprafața sa. Acesta nu va diferi cu mult de Curiosity și misiunea este a șaptea planificată pentru Planeta Roșie. Nici una însă nu va aduce probe din solul marțian înapoi pe Pământ, așa că țina propusă de președintele american pentru trimiterea unui echipaj uman pe Marte în anii ’30 pare din ce în ce mai fantezistă.

Dincolo de planete, Voyager 1 nu a ieșit încă din Sistemul Solar, dar se pare că a ajuns într-o altă regiune interesantă. Este vorba despre un strat ce înconjoară sistemul solar, denumit de către specialiștii NASA o „magistrală magnetică”, zonă ce permite particulelor încărcate din afara sistemului solar să intre iar celor in interior să iasă. Acesta ar putea fi ultimul strat ce desparte sistemul solar de spațiul interstelar, așa că Voyager 1 este mai aproape ce niciodată să se părăsească definitiv zona în care Soarele își mai face simțită prezența.

Sondele gemene RBSP, redenumite de curând sondele Van Allen, trimise pe orbită pentru a studia centurile de radiații ce poartă același nume, au efectuat deja primele măsurări ale zonelor din jurul Pământului unde particulele încărcate provenite de la Soare sunt captate de câmpul magnetic al planetei noastre. Centurile par să fie mult mai dinamice decât se așteptau specialiștii, punând astfel în evidență structuri complet neașteptate. Sondele van Allen au fost lansate în august și se așteaptă să funcționeze pentru cel puțin 2 ani.

Venus ar putea să aibă un vulcanism activ. Datorită atmosferei sale dense, sondele de pe orbită nu pot observa direct suprafața planetei, însă ultimele date achiziționate de sonda europeană Venus Express au detectat emisii de dioxid de sulf care ar putea fi corelate cu un vulcanism activ la suprafa planetei. Aceiași creștere bruscă a nivelul de dioxid de dioxid de sulf a fost înregistrată și de sondele americane Pioneer din 1978 și 1992.

După Planetary Resources, o nouă inițiativă privată își propune să revoluționeze explorarea spațiului cosmic. Golden Spike Company dorește să creeze o infrastructură care să facă posibilă misiuni private pe Lună. Deși nume mari din fostele structuri administrative ale NASA sunt implicate, nu a fost deocamdată menționat numele nici unui investitor. Nu se cunosc detalii tehnice despre vehiculele ce vor lansa aceste noii astronauți ce urmează să ajungă pe Lună și orizontul de timp pare să fie undeva după anul 2020. Un drum spre Lună va costa câteva miliarde de dolari. Compania a fost formată în urma abandonării de către NASA a Proiectului Constellation și spre deosebire de Agenția Spațială Americană, compania își propune să utilizeze cât mai multe din hardwarre-ul existent, pentru a minimiza costurile. Anunțul a fost făcut la aniversarea a 40 de ani de la lansarea Apollo 17, ultima misiune cu echipaj uman care a ajuns pe Lună.