Buletin cosmic (XII): lansări din China, separarea Schiaparelli și lansarea Antares/Cygnus

Astăzi, și în zilele următoare, au loc o mulțime de evenimente pe orbita Pământului și dincolo de ea, evenimente care merită menționate și urmărite în direct, acolo unde este posibil.

Începem cu o veste tristă: ieri ne-a părăsit astronomul Klim Churymov, unul dintre cei doi descoperitori ai cometei 67P, aflată în ultimii ani în centrul atenției datorită misiunii europene Rosetta. Acum două săptămâni, în 30 septembrie, misiunea Rosetta a luat sfârșit, prin plonjonul sondei spre suprafața cometei în jurul căreia s-a aflat în ultimii doi ani. Continue reading →

Ghețari marțieni

Marte continuă să ne suprindă în continuare, chiar dacă este cea mai intens studiată planetă din sistemul nostru solar. Recent s-a fost descoperit pe Marte o mulțime de ghețari, îngropați sub un strat de praf, motiv pentru care au rămas ascunși până acum, chiar dacă o bună parte din suprafața planetei a fost fotografiată la rezoluție înaltă.

Surpriza nu este faptul că pe Marte există ghețari, ci faptul că există atât de mulți și la latitudini atât de apropiate de ecuator. Datele obținute în ultimii 10 ani folosind măsurări radar au confirmat că volumul de apă al ghețarilor este de aproximativ 150 de miliarde de metri cubi. Atât de mult încât dacă aceasta ar fi distribuită uniform pe suprafața planetei, Marte ar fi complet învelită într-o pătură de gheață cu grosimea de 1.1 metri. Noua descoperire pune într-o nouă lumină imaginile obținute de pe orbită. Aceleași măsurări au confirmat că este într-adevăd vorba despre apă și nu despre gheață carbonică (dioxid de carbon), așa cum este cazul calotelor de la cei doi poli.

Ghețarii noi descoperiți sunt situați între 30 și 50 de grade latitudine, atât în emisfera nordică, cât și în cea sudică. Cercetătorii cred ca praful marțian care acoperă ghețarii previne sublimarea apei în spațiu, care ar avea loc dacă aceasta ar fi expusă direct, având în vedere presiunea scăzută a atmosferei marțiene (doar 0.6% din presiunea existentă pe Pământ).

4000 de zile pe Marte

Opportunity continuă să ne uimească prin longevitatea sa. Deși suferă recent de probleme de memorie (de mai multe săptămâni, roverul nu-și poate folosi memoria flash din dotare, bazându-se doar pe memoria volatilă), Opportunity își continuă misiunea pe suprafața planetei Marte, unde se află de nu mai puțin de 4000 de zile marțiene. Inițial, misiunea a fost programată să dureze doar 90 astfel de zile. De la amartizarea sa din 25 ianuarie 2004, pe Pământ au trecut 3893 de zile (pe Marte, o zi durează 24 ore, 39 minute și 35.24409 secunde). Spirit, fratele geamăn al lui Opportunity, trimis pe Marte cu câteva zile înainte, a încetat să mai transmită semnale radio din 22 martie 2010 și un an mai târziu NASA a anunțat că încetează să mai încerce să contacteze roverul, care probabil a cedat datorită temperaturilor scăzute.

În prezent, roverul Opportunity se află pe marginea craterului Endeavour și se îndreaptă spre ceea ce specialiștii JPL au numit „Marathon Valley”, o regiune bogată în minerale argiloase (compuși hidroxid-silicați de aluminiu), după ce misiunea de investigare a craterului Ulise s-a încheiat. Furtunile din ultimul timp din zonă au readus nivelul de praf de pe panourile solare la o valoare normală.

Opportunity a parcurs pe suprafața marțiană mai mult de 40 de kilometri și cu fiecare metru parcurs și cu fiecare oră în care mai este activ, roverul stabilește un nou record pentru longevitatea unui robot trimis să exploreze suprafața altui corp ceresc.

Pământul văzut de pe Marte

20140205_Sol529_Mastcam34_f840

Uitați-vă bine la poza de mai sus. Este o imagine compusă din mai multe cadre surprinse de una din camerele lui Curiosity (Mastcam). Undeva în centru-stânga veți putea vedea un punct ceva mai strălucitor. Este Pământul, așa cum se vede de pe Marte. Așa cum îl vor vedea peste câteva decenii și primii coloniști care vor fi, sperăm noi, deja acolo. Este punctul pe care au trăit toți oamenii care au existat vreodată. Imaginea se alătură celebrei Pale Blue Dot, suprinsă de sonda Voyager aflată dincolo de Neptun, sau mai recentei versiuni realizată de Casini, aflată pe orbita lui Saturn.

NWA 7533, un eșantion marțian

Analizele efectuate meteoritului NWA 7533 au relevat faptul că acesta este originar de pe Marte. Cumpărat în 2012, meteoritul a fost găsit inițial în deșertul nord-african, după cum îi spune și numele (NWA – Nort-West Africa) și inițial a fost catalogat drept o acondrită, adică un meteorit atipic.

Însă compoziția meteoritului este similară cu rocile marțiene analizate de roverul Spirit. NWA 7533 s-a format la 100 de milioane de ani după nașterea planetei Marte, ceea ce face din acesta cel mai vechi eșantion marțian pe care-l avem în acest moment la dispoziție.

Din cei peste 45000 de meteoritți catalogați, doar aproximativ 100 provin de pe Marte. Originea acestora a fost stabilită prin analiza compoziției, a vârstei și a gazelor reținute în interiorul acestora și compararea acestore rezultate cu datele pe care le avem despre Marte grație flotei de roboți de pe orbita și suprafața plenetei. După un contact violent cu alți meteoriți sau comete, bucați desprinse din suprafața planetei Marte plutesc prin Sistemul Solar, până ajung să intersecteze orbita Pământului.

NWA 7533 este cel mai nou meteorit marțian identificat, dar în același timp, este cel mai bătrân dintre aceștia, având o vârstă de 4.4 miliarde de ani.

Martian_meteorite-640x452

Secțiune printr-un fragment din meteoritul NWA 7533