Începând cu 2019, NASA renunță la capsulele Soyuz

Oficiali ai NASA au declarat recent că agenția spațială americană nu va semna un nou contract cu partenerii ruși de la Roscosmos pentru lansări ale astronauților proprii în capsulele Soyuz. Prezentul acord expiră la finalul anului 2018, când va avea loc ultima lansare a unei capsule Soyuz cu un american pe unul dintre cele trei locuri. 82 de milioane de dolari costă acest bilet spre Stația Spațială Internațională, dar NASA speră să reducă aceste costuri în viitor, pentru că din 2018, primele companii private americane (SpaceX și Boeing) promit că vor putea transporta din nou astronauți americani în spațiu, fără ca NASA să fie nevoită să plătească rușilor acest serviciu.

Soyuz
O capsulă Soyuz andocată la Stația Spațială Internațională

Continue reading →

Tim Kopra și Tim Peake se pregătesc pentru EVA

Tim Kopra (NASA) și Tim Peake (ESA) se pregătesc în aceste zile pentru o activitate extravehiculară care va avea loc vineri de la bordul Stației Spațiale Internaționale. Aceștia vor înlocui un regulator de tensiune care a cedat în 13 noiembrie, pentru a restabili curentul electric pe toate cele opt trasee ale stației. Întreaga operațiune va fi transmisă ca de obicei de NASA TV, va începe la ora 14:55 și este programată să dureze 6 ore și jumătate. Cu această ocazie, cei doi vor pregăti cablurile necesare instalării Internatinal Docking Adapter (IDA), două adaptoare care vor permite andocarea viitoarelor vehicule comerciale americane care ajung la SSI. Primul dintre acestea trebuia să ajungă și să fie instalat anul trecut, însă a fost pierdut în urma exploziei rachetei Falcon 9 din 28 iunie. Următorul este programat pentru luna martie, tot la bordul unei rachete Falcon 9.

Activitatea extravehiculară de vineri va fi a treia pentru Kopra, prima pentru Peake, a 192-a ieșire în afara SSI de la sosirea primul echipaj și a 35-a pentru modulul american Quest. Cei doi astronauți sunt în prezent membri ai Echipajului 45 de la bordul stației și pentru Tim Peake este prima sa misiune în spațiu, fiind și primul britanic care ajunge pe orbită prin canalele Agenției Spațiale Europene.

Stația Spațială Internațională va fi algomerată în decembrie

Traficul din jurul Stației Spațiale Internaționale este unul intens în această ultimă lună a anului. Avem nu doar o rotație a echipajului, dar și numeroase vehicule comerciale care transportă cargo spre ISS.

Dacă capsula Cygnus va fi lansată în 4 decembrie de către propulsorul Atlas V, aceasta va fi cuplată cu modulul Unity două zile mai târziu, în 6 decembrie. Lansarea poate avea loc cel mai târziu în 7 decembrie pentru ca andocarea să aibă loc după 2 zile, altfel capsula va trebui să aștepte pe orbită câteva săptămâni pentru a găsi o fereastră disponibilă pentru cuplare. Pentru că traficul începe să se aglomereze. Continue reading →

Progress M-27M

În primele minute ce au trecut după lansarea de azi dimineață de la ora 10:09, nimic nu părea să fie în neregulă cu misiunea rachetei Soyuz 2 1-A. Totul a decurs normal și părea a fi o nouă lansare reușită pentru capsula Progress M-27M, încărcată cu aproximativ 3 tone de provizii, combustibil și experimente pentru Stația Spațială Internațională, unde urma să ajungă peste doar 6 ore. După ce a dispărut din câmpul vizual, pe o vreme perfectă și un cer senin, capsula a raportat desprinderea de treapta secundară a rachetei și desfășurarea cu succes a panourilor solare. După care, au început problemele.

6104073_origLansarea capsulei Progress M-27M la bordul unei rachete Soyuz 2 1-A, ce nu anunța seria de probleme ulterioare

Este pentru a doua oară când Soyuz 2 1-A este folosită pentru lansarea unei rachete Progress, în locul venerabilei Soyuz-U, din care este derivată. După plasarea pe o orbită intermediară, capsula ar trebui să-și activee propulsoarele și să-și modifice orbita, în vederea rafinării parametrilor orbitali pentru a realiza întâlnirea cu ISS. O orbită intermediară înseamnă un periheliu la o altitudine scăzută, ceea ce face semnificativ efectul interacțiunii cu atmosfera terestră, lucru ce duce la pierderea constantă de altitudine și în cele din urmă dezintegrarea navei. Evident că andocarea programată pentru astăzi a fost anulată, pentru că la primele semne ale unei probleme, procedura a fost schimbată pentru o andocare clasică în locul uneia expres de 6 ore, exersată frecvent în ultimii ani. Însă peste câteva ore, NASA a revenit asupra deciziei și a precizat că andocarea se amână pentru nu orizont de timp nedefinit.

Problemă a fost generată de o serie de defecțiuni la bordul capsulei care nu a permis tuturor antenelor să fie extinse și nici propulsoarele nu au fost activate. În acest caz, comunicațiile cu Progress și transmiterea telemetriei spre Pământ poate fi dificilă sau chiar imposibilă în cazul de față. Pentru că Rusia nu folosește o rețea de sateliți care să monitorizeze navele proprii după lansare (așa cum fac americanii cu rețeaua TDRSS), comenzile au putut fi trimise spre Progress și telemetria descărcată doar când nava survola teritoriul Rusiei, însă după lansare, în ciuda eforturilor, contactul cu capsula nu a putut fi restabilită și aceasta nu părea să răspundă comenzilor trimise de la sol. Totuși, a fost descărcat de la bordul capsulei un clip video filmat de o cameră folosită în general pentru andocare. Din păcate, veștile pe care le aduc respectivele cadre sunt descurajante: capsula se află într-o mișcare de rotație necontrolată, care nu face decât să complice și mai mult lucrurile și să scadă aproape de zero șansele ca nava și încărcătura sa să fie salvate, adică să ajungă la echipajul Stației Spațiale Internaționale. Mișcarea necontrolată, dacă nu se accentuează, este dăunătoare pentru că în acest fel panourile solare nu pot capta optim radiația solară necesară pentru a menține funcționale bateriile de la bord. Fără aportul acestora, bateriile se vor descărca și nava va deveni un simplu deșeu orbital.

Așa cum arată lucrurile în acest moment, situația nu este deloc una confortabilă pentru agenția spațială rusă. Doar un miracol mai poate salva capsula Progress, care, cel mai probabil, va reveni în atmosfera Pământului și se va dezintegra în următoarele zeci de ore. Nu se știe încă exact când se va întâmpla acest lucru și unde pentru că nu se cunoaște încă cu precizie parametrii orbitali ai navei. Mâine are loc o nouă încercare de a contacta capsula, înainte ca aceasta să se dezintegreze în atmosferă.

Ultima dată când o capsulă Progress nu a ajuns la ISS a fost în 2011 (Progress M-21M), din cauza unei probleme a lansatorului Soyuz U. Însă atunci, situația pentru echipajul aflat pe orbită nu era atât de gravă. În prezent, lipsa unui zbor Progress poate cauza probleme serioase care, dacă se acutizează, pot duce a evacuarea avanpostului orbital în această vară.

Vehiculul european ATV nu mai zboară spre ISS pentru că ESA a renunțat la construcția lor, îndreptându-și atenția spre contribuția la modulul de serviciu din programul SLS. Așadar a fost pierdut un vehicul care putea transporta provizii și combustibil spre ISS și putea să-și folosească propulsoarele pentru a schimba poziția stației pe orbită. Echipajul are la bord în permanență provizii pentru patru luni de zile, tocmai pentru a preîntâmpina o criză cauzată de pierderea unei nave cargo. Doar că, dacă Progress-ul de azi va fi pierdut, va fi a doua navă cargo din ultimul timp care nu mai ajunge la destinație, după explozia rachetei Antares și pierderea capsulei Cygnus din decembrie 2014. Între timp, viitoarele zboruri Progress sunt amânate până la identificarea și rezolvarea problemelor.

Așadar aveam două vehicule care sunt consemnate momentan la sol, Cygnus și Progress, până la remedierea problemelor (din fericire, în Rusia acest lucru nu durează prea mult). Următorul zbor Progress era programat pentru 6 august, dar este foarte probabil ca această dată să fie modificată, chiar dacă Rusia poate lansa a doua capsulă Progress la 40 de zile distanță (cu condiția ca problemele tehnice să fie identificate și remediate). Înainte de acesta însă, în iunie, este programat un zbor de aprovizionare cu capsula Dragon. Ei bine, dacă aceasta nu va ajunge la destinație, atunci situația la bordul ISS va fi una critică.

În prezent mai avem 3 vehicule care zboară spre ISS: Dragon, Soyuz (care transportă echipaj și prea puține provizii) și vehiculul japonez HTV, programat pentru finalul lunii august. Dacă unul din cele două nave cargo va fi consemnată la sol, atunci ISS nu va ma putea fi aprovizionată corespunzător. Mai intervine și problema controlului stației. Folosind propulsoarele proprii de la bord, ISS poate efectua manevre de evitare a obiectelor care îi mai intersectează din când în când traiectoria, dar pentru o modificare a altitudinii, este nevoie de propulsorul capsulei Progress sau ale vehiculului ATV, dar am stabilit deja că ATV-ul nu mai poate fi folosit. ISS are în permanență cel puțin un Progress andocat, dar acesta are nevoie de combustibil, combustibil care ar fi trebuit să ajungă astăzi (al doilea s-a desprins de stație acum câteva zile, pentru a face loc celui de astăzi).

Cu toate acestea, Progress este o capsulă extrem de robustă. Dacă Progress M-27M va fi pierdută, va fi pentru prima dată când o capsulă de acest tip este pierdută din cauze ce țin strict de sistemele sale și nu de lansator. Din 1978 și până astăzi au avut loc, excluzând-o pe cea de astăzi, 147 de lansări Progress, ceea ce reprezintă o rată de succes colosală pentru capsula rusească.

În concluzie, pe termen scurt, cel mai important lucru este că echipajul este în prezent în siguranță. Vor avea însă de suferit experimentele științifice de la bord, deoarece în următoarele zboruri va trebui alocat un spațiu mai generos transportului de provizii și combustibil, pentru refacerea rezervelor. În cel mai sumbru scenariu, dacă Dragon și/sau HTV nu reușesc să facă acest lucru, ISS ar putea fi abandonată pe parcursul verii. Dar să sperăm că sistemele de aprovizionare redundante nu vor ceda în totalitate și că aventura umană pe orbită va continua neîntreruptă.

s130e009616

Lansări de primăvară

După ce o rachetă Delta IV a trimis spre orbită un nou satelit GPS în urmă cu câteva ore, lansările din următoarea perioadă continuă. Din emisfera estică, mai precis din Dombarovsky (Rusia), o rachetă Dnepr va lansa (spectaculos) un satelit coreean pentru observații, denumit Kompsat 3A, la ora 00:08. Dacă ULA a anunțat că urmează să retragă din uz lansatorul Delta IV, se pare că Dnepr a supraviețuit tentativelor de a-l înlocui și va fi utilizat și în continuare, conform ultimelor declarații ale oficialilor din industria spațială rusă.

Continuăm periplul spre est și ajungem în Japonia, unde la ora 03:21 un propulsor H-2A lansat de la centrul spațial Tanegashima va lansa satelitul de observații IGS Optical 5 al guvernului nipon.

Vineri reprezintă începutul unei misiuni istorice pentru Stația Spațială Internațională: Scott Kelly și Mikhail Kornienko pornesc, la bordul capsulei Soyuz TMA-18M, într-o misiune orbitală care va dura 1 an de zile. Deși rușii au experiență în zborurile de lungă durată, pentru astronauții NASA, dacă misiunea ajunge la final, va reprezenta un record de anduranță, absolut necesar pentru misiunile spațiale spre Marte sau alte corpuri îndepărtate din sistemul nostru solar. Lansarea capsulei va avea loc de la Baikonur, vineri, la ora 21:42.

Șirul lansărilor continuă în Guyana Franceză, unde tot o rachetă Soyuz (indicativ VS11), dar operată de Arianespace, va încerca să plaseze pe orbită un satelit pentru sistemul navigație european, Galileo. Este vorba despre o pereche de sateliți, al 7-lea și al 8-lea din cei 27 de sateliți care urmează să fie lansați în cadrul acestui ambițios proiect european, care își propune să ofere o alernativă civilă la sistemul de navigație american.

Ultima lansare planificată pentru luna martie este tot a unui satelit dintr-o constelație destinată navigației, de această dată este însă vorba de un satelit indian, parte a proiectului IRNSS. Lansarea are loc de la Satish Dhawan Space Center din Sriharikota, India și propulsorul este evident racheta proprie PSLV. Merită menționat faptul că întregul program IRNSS costă aproximativ 250 de milioane de dolari, adică la fel de mult cât un singur satelit GPS american.

În aprilie ne așteaptă, printre altele, două lansări Space X care au inversat locurile: satelitul TurkmenAlem52E este acum programat după misiunea CRS-5 din 10 aprilie, așa că cei care sunt nerăbdători să vadă o nouă tentativă de recuperare a primei trepe a rachetei Falcon 9 vor avea motive de bucurie. Din cauza unor investigații suplimentare a rezervoarelor de heliu din racheta ce urma să lanseze satelitul din Turkmenistan, lansarea acestuia a fost amânată pentru a permite inspecții mai amănunțite, iar deoarece aceasta este o lansare pentru o orbită geostaționară, nu ar fi avut loc teste privind recuperarea treptei primare. Însă un update al rachetei Falcon 9 și al motoarelor Merlin, care va avea loc spre sfârșitul anului, va duce la creșterea performanțelor rachetei și, conform lui Elon Musk, tentativele de recuperare ale primei trepte vor putea fi realizate indiferent de misiune.