Buletin cosmic (V)

Agenția Spațială Europeană a anunțat că șansele ca landerul Philae să mai comunice vreodată cu noi sunt minime. Odată cu depărtarea cometei 67P/Churyumov–Gerasimenko de Soare, temperaturile la suprafața acesteia au scăzut și probabil bateriile robotului nu mai pot fi reîncărcate. Oricum poziția acestuia, într-o vale umbrită, nu este prea fericită și a fost motivul pentru care ultima sa transmisiunea a avut loc acum 7 luni. Rosetta a efectuat câteva manevre de apropiere de zona în care se crede că se află Philae, pentru un eventual contact, însă toate încercările ESA de a-l contacta pe Philae au fost sortite eșecului. Misiunea Rosettei se va termina în septembrie, când sonda se va îndrepta și ea spre suprafața cometei, consumându-și astfel întreg combustibilul de la bord. Continue reading →

S-a trezit Philae!

În data de 6 august 2014, sonda Rosetta reușea întâlnirea cu cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko și mai mult decât atât, Rosetta a inițiat o serie de manevre care avea să o țină aproape de nucleul cometei, o premieră în istoria explorării spațiului. A spune că Rosetta se află pe orbita cometei nu este o formulare prea corectă pentru că masa cometei nu este suficient de mare încât să genereze un câmp gravitațional îndeajuns de puternic pentru a păstra sonda pe orbită stabilă. Dar folosindu-se de propulsoare, Rosetta dansează în jurul cometei, când mai aproape, când mai departe de aceasta și se află și acum acolo, în jurul ei.

14 noiembrie 2014 aduce o nouă premieră pentru misiunea europeană: un roboțel, nu mai mare decât o mașină de spălat, se desprinde de Rosetta și se îndreaptă spre nucleul cometei cu o misiune îndrăzneață: fixarea pe suprafața acesteia, pentru a capta date științifice de acolo de unde nici o altă sondă nu a mai ajuns vreodată. Din păcate, lucrurile nu au mers prea bine pentru Philae și o serie de defecțiuni l-au împiedicat pe acesta să ajungă în locul dorit de cercetători. Nu s-a fixat de suprafață, a sărit de câteva ori și a ajuns într-o vale umbrită, într-un unghi nefavorabil, de unde Soarele nu a mai putut să-i încarce bateriile folosind panourile solare. După 60 de ore în care a transmis peste 80% din datele științifice așteptate de cercetători, bateriile s-au consumat și Philae s-a stins. Adică a intrat în hibernare, în speranța că în viitor când cometa se va apropia de Soare, panourile solare vor putea colecta energia necesară pentru reîncărcarea bateriilor. Dar pe zi ce trece, speranța de a lua din nou legătura cu Philae scădea: nu se știa cu exactitate locul unde se afla roboțelul și unii credeau că gravitația prea slabă a cometei i-a făcut vând și că Philae ar pluti aiurea prin spațiul interplanetar. Dacă ar fi fost așa, misiunea tot ar fi fost un succes, pentru că majoritatea datelor științifice au fost colectate și transmise spre Pâmânt.

Dar nu a fost așa! Într-un din cele mai frumoase povești ale explorării spațiului cosmic, Philae revine la viață! În cursul serii de ieri, acesta a transmis acasă peste 300 de pachete de date, timp de 85 de secunde, în principal cu telemetrie. Philae arată bine, spun specialiștii, și este gata să-și continue misiunea! El a înregistrat date și în trecut, pentru că are stocate în memoria internă peste 8000 de pachete de date care așteaptă să ajungă pe Pământ, însă va trebui să mai așteptăm până când va fi posibilă o nouă sesiune de comunicare cu Rosetta (Philae se folosește de sistemele de comunicație de pe sonda mamă pentru a trimite date pe Pământ).

Știrea vine la câteva zile după ce ESA a anunțat că ar fi identificat locul unde ar fi ajuns în cele din urmă Philae, analizând câteva imagini de înaltă rezoluție transmise de Rosetta. Însă nu puteau fi prea siguri, imaginile nu erau suficient de concludente. Știrea de astăzi este însă una de bun augur pentru întreaga misiune și cu siguranță în următoarele zile, ESA ne va ține la curent cu locația și starea lui Philae.

În prezent, cometa 67P/Churyumov–Gerasimenko continuă să se apropie de Soare și va ajunge la periheliu (cel mai apropait punct de Soare) în 13 august 2015.

IXV

Cu toate că reprezintă una dintre forțele explorării spațiului cosmic, Europa nu a avut niciodată posibilitatea de a lansa un vehicul cu echipaj uman. Prin parteneriatele sale cu SUA și Rusia, astronauții europeni au fost lansați fie la bordul navetei spațiale fie, în prezent, folosind capsulele Soyuz. Cele cinci module ATV construite de către ESA au fost folosite pentru a transporta cargo spre Stația Spațială Europeană și viitorul vehicul al ESA va face parte integrantă din sistemul SLS și Orion al NASA. Planuri pentru un vehicul cu echipaj uman proiectat și construit în Europa au existat încă de acum 40 de ani, când a fost inițiat proiectul Hermes, anulat însă în 1992. Hermes trebuia să fie lansat de Ariane 5 și să asigure independența Europei în ceea ce privește lansările cu echipaj uman, rezervate în prezent doar Rusiei și Chinei. SUA va reveni în această elită abia peste câțiva ani, când companiile private SpaceX și Boeing vor putea probabil transporta echipaje spre ISS în urma unor contracte cu NASA, folosind capsulele Dragon și respectiv CST-100.

Intermediate eXperimental Vehicle (IXV) nu dorește să transporte în viitor oameni pe orbită. El este doar un vehicul folosit pentru validarea experimentală a modelelor teoretice aflate în lucru în cadrul ESA pentru viitoare vehicule capabile să revină înapoi pe Pământ de pe orbită. De notat faptul că ATV nu avea această posibilitate, la fel navele rusești Progress, acesta se dezintegra la contactul cu atmosfera, după terminarea misiunii. IXV urmează să fie plasat pe o traiectorie suborbitală folosind noul lansator european Vega. Racheta a înregistrat deja 3 succese de la zborul inaugural din 2012, în care a transportat pe orbită și primul satelit românesc, Goliat (care însă nu a mai putut fi contactat și de câteva săptămâni a revenit necontrolat în atmosfera Pământului). Pentru Vega, o variantă mai accesibilă, mai ieftină și mai puțin puternică a lui Ariane 5, ESA mai are programate încă alte 8 misiuni pe parcursul următorilor 3 ani.

Lung de 5 metri și înalt de 1.5 metri, IXV cântărește două tone. După desprinderea de Vega la o altitudine de 340 km, vehiculul va ajunge până la 412 km, după care va începe revenirea spre Pământ. La contactul cu atmosfera (120 km) va avea o viteză de 7.5 km/s, comparabilă cu a oricărui vehicul care reintră în atmosferă de pe o traiectorie orbitală. Cele două flapsuri plasate în partea inferioară a vehiculului, îi va permite să execute un zbor controlat, folosind manevre asemănătoare cu cele efectuate de naveta spațială (scutul termic care-l protejează de temperaturile înalte generate de frecarea cu aerul este realizat tot din plăcuțe ceramice). Înainte de contactul cu apele Oceanului Pacific, IXV se va folosi de o parașută pentru a-și reduce viteza și pentru a fi ulterior recuperat. Întreaga misiune va dura 1 oră și 40 de minute.

Întregul proiect a costat 150 de milioane Euro și majoritatea costurilor a fost suportată de Italia. Principalul contractor a fost Thales Alenia Space Italia, împreună cu 40 de companii, universități și institute de cercetare din întreg spațiul european (Italia, Franța, Elveția, Spania, Belgia, Irlanda și Portugalia împreună cu Germania și Olanda).

Lansarea IXV (Vega VV04) este programată pentru 11 februarie și va avea loc de pe rampa de lansare ZLV din Kourou din Guiana Franceză. Fereastra în ziua lansării se întinde de la ora 15:00 la 17:00 și va fi probabil transmisă pe site-ul Agenției Spațiale Europene.

Retrospectiva 9-16 ianuarie

După ce a ratat recuperarea primei trepte, SpaceX a lansat acum puțin timp un scurt clip video care surprinde momentul în care vehiculul s-a prăbușit pe barja trimisă în Antlantic pentru a o întâmpina. Acest lucru s-a întâmplat la mai puțin de o zi după ce Elon Musk a publicat pe contul său de Twitter câteva imagini și a explicat că aterizarea treptei a fost ratată deoarece fluidul care controla poziția unor aripioare care aveau rol de a stabilia aerodinamic racheta în revenirea sa spre barjă. Motoarele au încercat să compenseze această problemă, dar nu au reușit. Următoarea rachetă, care este programată pentru lansare în ultima zi a lunii ianuarie, va fi încărcată cu mai mult fluid de control și ne așteptăm să asistăm la o nouă tentativă de recuperare.

Mars Reconnaissance Orbiter, una din sondele aflate pe orbita lui Marte, a reușit să fotografieze locul unde se află sonda britanică Beagle 2, pierdută în 2003. Acesta s-a folosit de parașute și perne de aer pentru a se așeza pe suprafața planetei roșii fix în ziua de Crăciun din 2003, însă cei de la sol nu au mai putut lua legătura cu sonda după momentul în care aceasta trebuia să atingă solul și au crezut că aceasta s-a prăbușit pe suprafața planetei. Astăzi însă am aflat că nu este așa, sonda, deși apare în câțiva pixeli în noile poze, se pare că s-a folosit de parașute și nu s-a prăbușit. Beagle 2 a ajuns pe Marte după ce a împărțit drumul cu sonda europeană Mars Express, lansată în 2 iunie 2003.

Miercuri, s-a detectat o posibilă scurgere de amoniac de pe Stația Spațială Internațională. Tot echipajul s-a refugiat în modulul rusesc și cele două nave Soyuz atașate stației au fost pregătite pentru o evacuare de urgență a avanpostului orbital. După analizarea problemei s-a constat că a fost de fapt vorba despre o eroare a unuia dintre computerele responsabile cu acești senzori și că de fapt în interiorul stației nu exista nici urmă de amoniac, lichid folosit pentru răcire pe ISS. La câteva ore după alarmă, echipajul a părăsit refugiul și început să-și reia activitatea normală.

WorldVu Satellites, fondată de Greg Wyler, a anunțat ieri că dorește să construiască și să lanseze un umăr de 650(!) de sateliți, fiecare având o masă de 125 de kilograme, pentru a-i plasa pe o orbită aflată la o altitudine de 1200 de kilometri, cu scopul de a facilita telecomunicațiile și de a oferi internet la viteze de minim 8 Gbps. Costul întregului proiect este estimat la aproape 2 miliarde de dolari, sumă ce include dezvoltarea și construirea sateliților, dar și lansarea acestora și costurile legate de asigurarea lor. Partenerii WordlVu Satellites sunt Virgin Group (compania condusă de Richard Branson) și Qualcomm. Greg Wyler este cunoscut pentru compania sa precedentă, O3b Networks, care deține în prezent o constelație de 12 sateliți de telecomunicații, aflați în prezent pe orbita Pământului.

Sonda New Horizons s-a trezit din hibernare și își continuă drumul spre destinația sa, Pluto. Au fost repornite instrumentele de la bord și acestea au început deja să adune date cu caracter științific, iar primele imagini sunt așteptate după data de 25 ianuarie. Ele nu vor fi la fel de clare cu cele capturate de Hubble, dar calitatea lor va crește constant și din luna mai vom obține cele mai clare imagini cu Pluto, urmând ca New Horizons să survoleze planetoidul în 14 iulie. După această dată, New Horizons își va căuta o nouă destinație în drumul său spre centura Kuiper.

Agenția Spațială Europeană a anunțat că și China, alături de Statele Unite și Rusia, face de acum parte din lista parneterilor strategici ai agenției. Asta înseamnă că relațiile dintre ESA și CNSA vor fi mai apropiate și în urma acestui acord, astronauți europeni au vizitat deja baza de antrenament a taikonauților. Probabil în viitor vom vedea un european vizitând stația spațială chinezească Tiangong-1, deși deocamdată nu există la nivel oficial un astfel de scenariu.

Vinerea trecută, NASA a testat cu succes un fost motor al navetei spațiale (RS-25), care urmează să fie folosit pentru viitoarea rachetă SLS. Acesta a fost modificat pentru a respecta cerințele noului vehicul (temperaturi mai scăzute, presiuni mai ridicate și accelerații mai puternice) și a fost pornit pentru 500 de secunde la centrul spațial Stennis al NASA. Naveta spațală folosea 3 astfel de motoare, iar SLS va folosi 4, dar acestea nu vor fi, din păcate, refolosite. Testul de vineri a fost prima dată când un motor RS-25 a fost pronit după 2009, de când navetele spațiale au fost restrase din uz.

Vești bune de pe orbită

Comunicatul de presă al Agenției Spațiale Române vine cu vești bune despre Goliat, care a reușit să fie contactat de echipa de la sol, în cursul zilei de ieri, 18 februarie, pentru 9 minute.

Satelitul GOLIAT a fost lansat la data de 13 februarie 2012, orele 10:00 UT, de la Centrul Spatial Guyana cu racheta europeana VEGA, care a efectuat primul sau zbor de calificare (VV01). Satelitul a fost lansat impreuna cu satelitii LARES si ALMASAT ai Agentiei Spatiale Italiane (ASI) si cu alti sase nanosateliti din Franta, Italia, Spania, Polonia, Ungaria.

Satelitul GOLIAT se afla si poate fi gasit in prezent in prezent pe o orbita circumterestra eliptica inclinata, cu urmatoarele caracteristici:  perigeu – 302,3 km; apogeu – 1.456,3 km; inclinare – 69,5°; perioada – 102,4 minute; semiaxa mare: 7.250,3 km.

In perioada urmatoare injectiei pe orbita satelitul  isi stabilizeaza miscarea, statiile de sol efectuand procese de tracking. In primele zile, satelitul a fost aproape permanent iluminat de Soare, peste cateva zile urmand o perioada predominant de umbra, timp in care alimentarea electrica va fi asigurata exclusiv de baterii.

In dimineata zilei de 18 februarie a.c. la pasajul corespunzator orbitei numarul 68 satelitul a efectuat impreuna cu statia ROSA-ISS de la Magurele o transmisie cu durata de 9 minute, timp in care au fost comunicati catre sol parametri operationali termici, electrici si software.

Agentia Spatiala Romana nu isi asuma in nici o masura responsabilitatea pentru informatii difuzate de orice tip de media care nu au ca sursa oficiala ROSA. Vom reveni periodic cu informatie pe site http://www.rosa.ro. Informatia tehnica si actualizari se afla pe site http://www.goliat.ro

Pentru trakcing în timp real al satelitului, vizitați site-ul n2yo.com.