Lebăda

În 18 septembrie, o rachetă Antares a transportat pe orbită un modul construit de Orbital Sicence, denumit Cygnus-1 (Lebăda). Cygnus trebuia să ajungă din urmă Stația Spațială Internațională patru zile mai târziu. Unele probleme de comunicare ale unui modul GPS de pe Cygnus a făcut ca andocarea să fie amânată până astăzi. Între timp, trei noi astronauți au ajuns la bordul ISS cu o capsulă Soyuz (TMA-10M), manevră care a influențat în cele din urmă data unei noi tentative de andocare.

Însă astăzi, la ora 14:00, a doua capsulă privată avea să se cupleze cu Stația Spațială Internațională (după SpaceX și Dragon). După ce s-a apropiat timid de ISS, până la câțiva metri, brațul robotic al stației a capturat capsula. În cursul zilei de astăzi, același braț robotic va manevra capsula spre portul Harmony, unde va rămâne aproximativ patru săptămâni.

Astronauții de pe ISS vor descărca o încărcătură de 700 kilograme de provizii și piese de schimb. Cygnus nu este proiectată pentru a supraviețui reintrării în atmosferă (spre deosebire de Dragon), așa că înainte de decuplarea de ISS va fi umplută cu aproximativ o tonă de reziduuri.

Următoarea misiune Cygnus este programată pentru luna decembrie. Designul capsulei Cygnus (și al ATV-ului european) a fost inspirat din modulele  MPLM pe care NASA le folosea în timpul zborurilor navetei spațiale pentru a transporta încărcături către ISS. Însă spre deosebire de MPLM, Cygnus decolează la bordul unei rachete și poate face singură manevrele de apropiere de ISS.

Antares

Orbital Sciences își propune prin Antares găsirea unei soluții ieftine de a plasa încărcături de până la 5 tone pe orbită. Compania devine astfel un concurent direct al SpaceX, ambele aflându-se sub contract cu NASA pentru asigurarea transportului de provizii către ISS în următorii ani (deși SpaceX are un avantaj de câteva zboruri spre ISS realizate cu succes). NASA a plătit 1.8 miliarde de dolari pentru 8 misiune de aprovizionare a ISS în următorii 3-4 ani. Numele rachetei provine de la cea mai strălucitoare stea din constelația Scorpionul și una din cele mai mari stele descoperite până în prezent, având un diametru de aproape 1000 de ori mai mare decât diametrul Soarelui.

Antares nu este singura creație în materie de lansatoare a celor de la Orbital Sciences. Pegasus este o rachetă în trei trepte care este lansată de la o altitudine de 12 km de către un avion purtător. Din 1990, Pegasus a avut parte de 41 de misiuni și a lansat nu mai puțin de 81 de sateliți, suferind doar 5 eșecuri. Taurus, o rachetă convențională construită ca un upgrade al lui Pegasus, poate transporta sateliți de aproape 1600 kilograme pe orbită. Din 1994, Taurus a plasat pe orbită 17 sateliți, însă din 9 lansări, 3 au fost compromise. Familia de rachete Minotaur, derivată din rachetele balistice intercontinentale Minuteman și Peacekeeper, reprezintă soluții pentru lansări de sateliți de mici dimensiuni și zboruri suborbitale, fiind folosite și pentru a testa eficiența rachetelor balistice.

Cea mai nouă adiție în familia lansatoarelor produse de Orbital Sciences este Antares. Pornită ca un proiect finanțat parțial de NASA, în cadrul COTS (pachetul financiar pentru stimularea sectorului privat),  Antares va putea transporta pe orbită o peste 6 tone masă utilă. Diametrul este generos, având 3.9 metri și putând astfel transporta încărcături relativ mari. Sistemul de lansare este compatibil cu mai multe locații, testul de astăzi având loc la baza Wallops aflată în Virgina, dar în viitor rachetele Antares vor putea fi lansate și de la Cape Canaveral, baza aeriană Vandenberg sau complexul Kodiak din Alaska.

Antares, pe rampa de lansarea din centrul NASa de la Wallops.
Antares, pe rampa de lansarea din centrul NASa de la Wallops.

Antares are două trepte, existând și posibilitatea de a configura racheta în trei trepte, dacă particularitățile misiunii o impun. Prima treaptă, cu combustibil lichid, este propulsată de două motoare Aerojet AJ26-62 (derivate din legendarele motoare NK-33) iar a doua treaptă folosește combustibil solid și motor Cator 3B (construite de ATK).

Aprovizionarea ISS se va face folosind o capsulă Cygnus, dezvoltată tot de Orbital Sciences. Cygnus va putea rămâne atașată de ISS până la 90 de zile, cu posibilitatea de extensie până la un an. Oficialii Orbital Sciences vorbesc și despre varianta în care Cygnus să devină un modul permanent al ISS în viitorul apropiat, având în vedere că modulul presurizat al capsulei este derivat din MPLM (Multi-Purpose Logistics Module), modulele folosite de naveta spațială pentru aprovizionarea ISS. Leonardo, Donatello și Rafaello au fost numele celor trei MPLM-uri construite de agenția spațială italiană pentru NASA iar Leonardo a fost transformat într-o componentă permanentă a ISS după misiunea STS-133.

Racheta care se află în prezent pe rampa de lansare nu are atașată și capsula Cygnus, ci doar un simulator, adică un obiect cu o masă aproximativ asemănătoare, pentru a testa comportarea rachetei în condiții normale de zbor, dar fără a irosi o capsulă Cygnus pentru un test al propulsorului.

Retrospectiva 1 martie – 18 aprilie

Concurența pentru SpaceX se lasă așteptată. Antares, racheta celor de la Orbital Sciences, nu a vrut să decoleze de pe rampa de lansare. Deși în prima fază vremea părea să fie o problemă pentru lansarea planificată pentru 17 aprilie, cu 12 minute înainte de lansare, un cablu de date care făcea legătura între turn și a doua treaptă a rachetei s-a desprins și lansarea a fost imediat amânată. Fiind un zbor test, Antares nu avea la bord și capsula Cygnus, cu care Orbital Science speră să poată transporta provizii spre Stația Spațială internațională (o replică a capsulei Dragon a celor de la SpaceX). Antares va încerca astăzi o nouă lansare, dar condițiile meteo nu se arată deloc prielnice.

În aceiași zi cu prima tentativă de lansare a rachetei Antares, SpaceX avea programat un nou test Grasshopper, în care treapta inferioară a unei rachete Falcon 9 avea să se desprindă de la sol și după câteva zeci de secunde să revină la locul de lansare. Ar fi fost al cincilea test și, dacă este să dăm crezare zvonurilor, de data aceasta motorul care propulsează treapta urma să fie oprit și apoi repornit în timpul zborului. Nu știm deocamdată nici dacă un astfel de test a avut loc, de obicei SpaceX comunică primele secvențe video la câteva zile distanță, așa că va mai trebui să așteptăm pentru a primi oficial confirmarea zvonului.

Probabil ați aflat deja că NASA dorește să identifice un asteroid pe care să-l remorcheze pe orbita Lunii, unde să fie vizitat de echipaje umane, undeva după 2020. Deși țelul ales nu este de aceiași magnitudine cu aselenizarea sau cu o eventuală misiune pe Marte, trebuie să mărturisesc că abia aștept momentul în care vom reuși să alterăm traiectoria unui meteorit, cu atât mai mult să-l remorcăm și să-l plasăm acolo unde dorim. Va fi primul pas în sistemul de protecție planetară pe care va trebuie să-l dezvoltăm cât de curând dacă nu dorim să devenim o specie pe cale de extincție. Știm deja cum vor ajunge oamenii pe (doar) orbita Lunii (folosind SLS și capsula Orion), ce nu știm este cum va reuși NASA să construiască o sondă spațială cu o plasă suficient de mare pentru a capta un asteroid  Vom afla mai multe detalii tehnice în această vară, până atunci inginerii de la JPL caută potențiale ținte pentru această nouă misiune.

ATV-4 Albert Einstein este aproape de lansare. Transportorul a fost alimentat cu combustibil și urmează să plece spre Stația Spațială Internațională la bordul unei rachete Ariane 5ES în 5 iunie, unde va aduce nu mai puțin de 7 tone de alimente, combustibil și diverse alte lucruri necesare. ATV-5 Georges Lemaître se află deja în pregătire pentru un zbor în 2014, acesta având să fie ultimul astfel de vehicul construit de Agenția Spațială Internațională. Alături de navele Progress, transportoarele nipone HTV și, mai nou, capsula privată Dragon, ATV este unul din vehiculele fără echipaj uman prin care Stația Spațială Internațională este alimentată constant cu provizii și aparatură științifică.

Federația Rusă își va crește cu peste 50% bugetul anual alocat explorării spațiului, președintele Putin aprobând echivalentul sumei de 69 de miliarde de dolari pentru următorii opt ani. Chiar și așa, bugetul Roscosmos va fi sub jumătate din bugetul NASA. Majoritatea banilor se vor concentra pentru finalizarea unui nou cosmodrom (Vostochny), pentru a diminua dependența Rusiei de Baikonur, istoricul cosmodrom aflat în prezent în Republica Kazahstan. Vostochny se află în sud-estul Rusiei și urmează să fie operațional din 2018.

C/2013 A1 (Siding Spring) va rata, se pare, ciocnirea cu Marte. Noi observații asupra cometei despre care speram că va lovi planeta vecină indică faptul că aceasta va trece razant de suprafața planetei, dar nu va avea loc nici o coliziune, sau cel puțin șansele unei posibile coliziuni au scăzut destul de mult. Ea va oferi însă un spectacol deosebit întregii flote de sonde robotizate care se află în preajma lui Marte, de la sateliții aflați pe orbită până la cele două rovere de la sol, Opportunity și Curiosity.

Jeff Bezos, fondatorul și CEO-ul Amazon, a reușit să readucă la suprafața un set de motoare F-1 ale rachetei Saturn. Încă nu se știe dacă este vorba despre motoarele care au propulsat misiunea Apollo 11, însă după restaurarea acestora, probabil se va putea identifica mai precis cărei misiuni îi aparțin. S-IC, prima treaptă a rachetei Saturn V, după separarea de restul rachetei, cădea în ocean, împreună cu cele 5 motoare F1, fiind astfel imposibil de refolosit. După restaurare, aceste vor fi expuse public.

Soyuz TMA-08M, cu un echipaj de 3 astronauți, a andocat cu ISS la doar șase ore de la lansare, completând astfel echipajul Expediției 35. De obicei o capsulă Soyuz făcea două zile de pe rampa de lansare până la ISS, însă în ultimele câteva zboruri ale capsulei Progress a fost testată această procedură care permite o andocare mai rapidă. Procedura o dată validată, a fost aplicată și capsulei Soyuz cu echipaj uman. Nu este vorba despre un upgrade hardware ci despre optimizarea traiectoriei prin parcurgerea unui număr cât mai mic de orbite, pentru pregătirea întâlnirii dintre cele două vehicule și cuplarea acestora ulterioră.