Pământul văzut de pe Marte

20140205_Sol529_Mastcam34_f840

Uitați-vă bine la poza de mai sus. Este o imagine compusă din mai multe cadre surprinse de una din camerele lui Curiosity (Mastcam). Undeva în centru-stânga veți putea vedea un punct ceva mai strălucitor. Este Pământul, așa cum se vede de pe Marte. Așa cum îl vor vedea peste câteva decenii și primii coloniști care vor fi, sperăm noi, deja acolo. Este punctul pe care au trăit toți oamenii care au existat vreodată. Imaginea se alătură celebrei Pale Blue Dot, suprinsă de sonda Voyager aflată dincolo de Neptun, sau mai recentei versiuni realizată de Casini, aflată pe orbita lui Saturn.

Retrospectiva 22 februarie – 1 martie

Chiar dacă în prima misiune comercială a capsulei Dragon desfășurată pentru NASA, unul din cele nouă motoare Merlin ale primei trepte a suferit o defecțiune, aceasta a ajuns cu bine la ISS, livrând proviziile necesare astronauților. SpaceX însă are acum de înfruntat o problemă mult mai severă: capsula Dragon are probleme cu trei din cele patru propulsoare, lucru ce face imposibilă stabilirea unei orbite corecte pentru interceptarea ISS și a întârziat deschiderea panourilor solare ale capsulei. Deși racheta Falcon 9 nu a mai pus probleme, în acest moment capsula se află pe o orbită intermediară și nu mai poate respecta programul prestabilit, acela de a se cupla cu ISS în cursul zilei de mâine. Nu se știe încă dacă andocarea va mai avea loc, însă timpul nu este deloc aliatul celor de la SpaceX, care se văd în fața celei mai mari crize de până acum.

Evenimentul vine la câteva zile după ce s-au anunțat noi reduceri de fonduri în întreg sistemul public federal american, reduceri care vor afecta și NASA. Se pare că cel mai mult vor avea de suferit programele desfășurate în colaborare cu partenerii privați pentru găsirea de soluții pentru revenirea astronauților americani pe orbită prin forțe proprii. S-au anunțat deja anularea unor teste vitale pentru progresul sănătos al acestor inițiative: testul propulsorului CST-100, un test SpaceX și o analiză a navei Dream Chaser a companiei Sierra Nevada. Dacă ținem cont și de recentele probleme ale capsulei Dragon, putem deja concluziona că programul stabilit inițial pentru reluarea lansărilor americane cu echipaj uman va mai întârzia câțiva ani.

Nici pe Marte lucrurile nu stau mai bine: unul din cele două computere ale lui Curiosity a suferit o problemă la modulul de memorie și se află acum în safe-mode, find activ doar cel de-al doilea computer (back-up). Soluția problemei va fi căutată pe parcursul următoarelor zile, când roverul va trece de mai multe ori în stare operaționlă și safe-mode, alternativ, pentru a ajuta inginerii să detecteze problema apărută la computerul principal.

Dennis Tito, primul turist spațial, dorește să trimită oameni spre Marte. Am spus spre și nu pe Marte. Fundația patronată de acesta dorește să realizeze o misiune spațială inedită, în care un echipaj uman va da un ocol Planetei Roșii, după care se va întoarce pe pământ, după o misiune ce ar dura 501 zile. Încă nu este foarte clar cum se va realiza practic acest lucru, cu ce capsule, module și propulsoare, dar câteva lucruri sunt deja clare: planul este unul simplu, care nu implică andocări decât cel mult pe orbita Pământului, nu vor fi nevoie de propulsoare pentru a efectua reîntoarcerea pe Pământ și cei doi membri ai echipajului vor trebui să fie căsătoriți, pentru a face față mai ușor călătoriei spre Marte. Aceștia nu vor ateriza pe suprafața planetei, doar o vor survola și vor folosi gravitația acesteia pentru a se reîntoarce acasă. Planul este unul îndrăzneț, dar nu imposibil, mai ales că Tito nu dorește să obțină profit din această misiune, ba mai mult, a declarat că o va susține financiar în prima etapă. Dar mai multe despre planul lui Tito, cu altă ocazie.

O cometă descoperită recent, C/2013 A1 (Siding Spring), se îndreaptă spre Marte. Deși șansele de impact sunt reduse, există riscul ca în 2014 aceasta să lovească violent suprafața marțiană, oferind un spectacol unic flotei de sateliți pe care îi avem plasați pe orbita planetei, dar și roverelor de la sol. Deoarece nu se cunoaște deocamdată cu precizie traiectoria cometei, nu se poate spune cu siguranță dacă impactul va avea loc, dar spectacolul oferit va fi unul spectaculos, atât pentru sondele de pe Marte, cât și pentru noi, deoarece cometa va putea fi observată și de pe Pământ.

Retrospectiva 15 – 22 februarie

Primele ecouri ale meteoritului căzut vineri în Rusia se face deja simțite: NASA a alocat 5 milioane de dolari pentru proiectul ATLAS (Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System), care-și propune să contribuie la rețeaua deja existentă de supraveghere a cerului, pentru identificarea unor asteroizi care se îndreaptă spre noi. Sistemul are însă unele limitări: oricât ar fi de performant, nu poate vedea cerul dacă afară este înnorat și nu poate detecta meteorii care vin dinspre Polul Nord. Pentru un sistem de detecție cu adevărat eficient  este nevoie de telescoape orbitale, așa cum încearcă să lanseze Fundația B612 prin proiectul Sentinel, despre care am mai scris. ATLAS ar putea detecta asteroizii cu un diametru de 15 metri, asemănători cu cel căzut în Rusia, cu câteva zile înainte de a intra în atmosferă.

A doua misiune comercială desfășurată de SpaceX pentru NASA ar putea începe în data de 1 martie. Lansarea celei de-a doua capsule Dragon, care va transporta peste 500 kilograme de provizii pentru ISS, este programată pentru ora 17:10, ora României. După ce unul din motoarele rachetei Falcon-9 a cedat în timpul lansării din 2012, cu siguranță că lansarea din prima zi de mărțișor va vi urmărită cu interes sporit de toate părțile implicate, în special de investitorii privați, după ce un client al SpaceX a pierdut, în urma defecțiunii motorului rachetei, un satelit lansat cu ocazia primei misiuni comerciale desfășurate pentru NASA, deși capsula Dragon a ajuns cu bine la destinație. La sfârșitul misiunii, Dragon va aduce pe Pământ peste o tonă de probe și echipamente științifice de pe ISS.

Marți, Stația Spațială Internațională a pierdut, pentru câteva ore, contactul cu solul. Parțial, prin sistemul TDRS, care asigură o bandă largă pentru transmisiile de date (voce, telemetrie, video și internet). Înainte de a începe procedura de update al software-ului computerul principale de la bord, unul dintre astronauții de la bord a postat următoarele pe Twitter: „Good Morning, Earth! Today we transition the Space Station’s main computers to a new software load. Nothing could possibly go wrong.” și „As I transition the Space Station computers, I notice our Houston CAPCOM’s name is … Hal ! The irony, as life imitates art.„, după care, la scurt timp, comunicațiile să fie întrerupte. În timpul update-ului, unul din relee a încetat să mai funcționeze și echipajul a recurs la comunicare pe frecvențele VHS, în scurtele perioade de timp în care stația se afla deasupra emițătoarelor rusești de la sol. În cele din urmă, problema a fost remediată și comunicațiile au revenit la normal.

Curiosity a mai înregistrat o premieră: a obținut, în această săptămână, prima probă din interiorul unei roci, după ce a folosit freza atașată brațului robotic pentru a găuri una din rocile aflate în apropierea roverului (denumită John Klein). Această rocă a fost selectată pentru că analizele preliminare indicau faptul că provine dintr-un loc care în trecutul planetei ar fi fost umed. Proba urmează să fie sitată, pentru a îndepărta particulele mai mari de 150 microni, și apoi analizată de instrumentele CheMin și SAM. Este pentru prima dată după 40 de ani când avem posibilitatea de a analiza probe provenite din interiorul rocilor, altele decât cele de pe Pământ, chiar la fața locului, după misiunile sovietice Luna-16 și Luna-20.

Sonda MAVEN, următoarea misiune NASA spre Marte, este deja asamblată și așteaptă lansarea spre Planeta Roșie, programată pentru 13 noiembrie 2013. Dar înainte de a zbura prin spațiu, sonda va fi supusă unor teste riguroase, care vor simula condițiile la care aceasta va fi supusă în timpul lansării. MAVEN va studia în detaliu atmosfera marțiană și va fi un releu de comunicații pentru sondele aflate deja pe suprafața planetei.

28 decembrie – 11 ianuarie

Analizele imaginilor și datelor transmise de sonda Dawn de pe orbita lui Vesta sugerează faptul că în urmă cu 2-3 miliarde de ani, ciocniri violente cu alți asteroizi au adus material bogat în carbon pe suprafața sa. Suprafața planetoidului s-a solidificat acum 4 miliarde de ani, reprezentând în prezent un jurnal al celor petrecute în sistemul solar de atunci, unul din principalele motive pentru care Vesta a fost aleasă destinația sondei Dawn. Dacă meteoriții au dus substanțe bogate în carbon pe suprafața lui Vesta, este foarte probabil ca astfel de impacturi să fi avut loc în acea perioadă în tot sistemul solar și Pământul (sau Marte) să fi primit astfel cărămizile chimice necesare dezvoltării ulterioare a vieții.

Zvonurile despre viitoarea misiune de amploare a NASA se modifică de la o lună la alta. Dacă acum puțin timp se discuta despre desprinderea unui modul al Stației Spațiale Internaționale și plasarea acestuia în punctul Lagrange L2 al sistemului Pământ – Lună, acum se pare că unul din planurile agenției spațiale americane ar fi acela de a capta un asteroid de mici dimensiuni și de a-l plasa pe orbita Lunii. Conform primelor estimări, un astfel de plan ar costa puțin peste 2 miliarde de dolari și ar putea fi realizat undeva în anii 2020. Dacă misiunea se va concretiza sau va rămâne doar un zvon, rămâne de văzut. Cert este că după lansarea telescopului spațial James Webb, NASA rămâne fără o viziune clară a obiectivelor sale pe termen mediu și lung.

Misiunile cosmice de lungă durată pot favoriza apariția bolii Alzheimer. Mai precis, se pare că acesta ar fi un nou efect al radiațiilor solare la care va fi expus un echipaj aflat dincolo de orbita Pământului, pe lângă un risc crescut de apariție a cancerului, probleme cardiovasculare sau ale sistemului osos. În prezent, echipajul ISS este în mare parte protejat de radiațiile cosmice grația câmpului magnetic al Pământului, un viitor echipaj uman care ar pleca spre Marte, sau chiar o prezență umană de lungă durată pe Lună, va trebui să poată fi protejat de fluxuri de radiații cosmice, care provin în marea lor majoritate chiar de la Soare. Până în prezent, cea mai lungă expediție cu echipaj uman desfășurată dincolo de confortul orbitei Pământului a fost Apollo 17, ultima misiune care a selenizat și care a durat 12 zile și jumătate. O călătorie dus-întors până spre Marte ar putea dura și până la 3 ani.

Între timp, pe Marte, Curiosity își vede de treabă. Dacă vă întrebați ce mai face roverul marțian, ei bine, acesta a început să șteargă praful. Este vorba despre un instrument nou adus pe suprafața Planetei Roșii cu care roverul poate da la o parte praful de pe o rocă înainte de a o analiza.

Un meteorit de 320 de grame, descoperit în 2011 în nordul Africii și denumit NWA 7034 este, se pare originar de pe Marte. Noutatea este faptul că acesta conține de 10 ori mai multă apă decât indicau meteoriții precedenți, el fiind în același timp mult mai bătrân (2 miliarde de ani) decât ceilalți meteoriți marțieni descoperiți (65 la număr).

O veste bună și una proastă de la Apophis, asteroidul care dă târcoale Pământului o dată la aproximativ 7 ani și despre care se spune că s-ar putea să ne ciocnească în 2029 sau 2036. Vestea proastă este că Apophis ar putea fi mai mare decât credeam până acum, cel puțin așa susțin datele oferite de telescopul spațial Herschel, calculate cu ocazia trecerii asteroidului pe lângă Pământ. Noul diametru este de 325 ± 15 m, față de 270 ± 60 m cât se considera până în prezent. Datele nu au fost confirmate și de radarele de la sol, dar trebuie precizat că măsurările telescopului spațial s-au bazat pe albedoul asteroidului și a considerat că acesta are o formă sferică, lucru care se știe că nu este adevărat. Vestea bună este că noile calcule făcute cu prilejul trecerii lui Apophis prin vecinătatea noastră exclud un impact cu Pământul în 2029 și în 2036, micșorând semnificativ șansele ca acesta să aibă loc (care sunt mai mici de 1 la 1 milion pentru un impact în 2029). Discuția rămâne însă deschisă pentru decadele următoare. Un impact cu un meteorit de asemenea dimensiuni nu ar fi atât de catastrofal precum a fost impactul care a dus la dispariția dinozaurilor, dar va distruge totul pe o rază de sute de kilometri de locul impactului și consecințele vor fi resimțite la nivel planetar. Mai multe date despre Apophis vor fi prezentate în cadrul Conferinței Internaționale pentru Apărare Planetară care va avea loc între 15-19 aprilie la Flagstaff, Arizona (SUA).

1-7 decembrie 2012

Curiosity nu a găsit viață pe Marte. Elanul presei s-a mai domolit după anunțul făcut luni de către NASA, în care agenția spațială americană a prezentat ultimele descoperiri ale sondei trimisă pe suprafața marțiană, după ce o frenezie din ultimul timp sugera un anunț ce ar putea implica detalii cu privire la viața extraterestră. Analiza primelor probe de sol au indicat prezența unor compuși organici, dar NASA vrea să se asigure că acești compuși provin chiar din solul marțian și nu au fost transportați din greșeală de pe Pământ. Nimic spectaculos pentru presa de scandal, date excelente însă pentru specialiști.

Rămânem la Marte, o planetă pe care NASA se pare că o iubește foarte mult. Asta pentru că pentru 2020 se pregătește o nouă misiune ce urmărește să pună un nou rover pe suprafața sa. Acesta nu va diferi cu mult de Curiosity și misiunea este a șaptea planificată pentru Planeta Roșie. Nici una însă nu va aduce probe din solul marțian înapoi pe Pământ, așa că țina propusă de președintele american pentru trimiterea unui echipaj uman pe Marte în anii ’30 pare din ce în ce mai fantezistă.

Dincolo de planete, Voyager 1 nu a ieșit încă din Sistemul Solar, dar se pare că a ajuns într-o altă regiune interesantă. Este vorba despre un strat ce înconjoară sistemul solar, denumit de către specialiștii NASA o „magistrală magnetică”, zonă ce permite particulelor încărcate din afara sistemului solar să intre iar celor in interior să iasă. Acesta ar putea fi ultimul strat ce desparte sistemul solar de spațiul interstelar, așa că Voyager 1 este mai aproape ce niciodată să se părăsească definitiv zona în care Soarele își mai face simțită prezența.

Sondele gemene RBSP, redenumite de curând sondele Van Allen, trimise pe orbită pentru a studia centurile de radiații ce poartă același nume, au efectuat deja primele măsurări ale zonelor din jurul Pământului unde particulele încărcate provenite de la Soare sunt captate de câmpul magnetic al planetei noastre. Centurile par să fie mult mai dinamice decât se așteptau specialiștii, punând astfel în evidență structuri complet neașteptate. Sondele van Allen au fost lansate în august și se așteaptă să funcționeze pentru cel puțin 2 ani.

Venus ar putea să aibă un vulcanism activ. Datorită atmosferei sale dense, sondele de pe orbită nu pot observa direct suprafața planetei, însă ultimele date achiziționate de sonda europeană Venus Express au detectat emisii de dioxid de sulf care ar putea fi corelate cu un vulcanism activ la suprafa planetei. Aceiași creștere bruscă a nivelul de dioxid de dioxid de sulf a fost înregistrată și de sondele americane Pioneer din 1978 și 1992.

După Planetary Resources, o nouă inițiativă privată își propune să revoluționeze explorarea spațiului cosmic. Golden Spike Company dorește să creeze o infrastructură care să facă posibilă misiuni private pe Lună. Deși nume mari din fostele structuri administrative ale NASA sunt implicate, nu a fost deocamdată menționat numele nici unui investitor. Nu se cunosc detalii tehnice despre vehiculele ce vor lansa aceste noii astronauți ce urmează să ajungă pe Lună și orizontul de timp pare să fie undeva după anul 2020. Un drum spre Lună va costa câteva miliarde de dolari. Compania a fost formată în urma abandonării de către NASA a Proiectului Constellation și spre deosebire de Agenția Spațială Americană, compania își propune să utilizeze cât mai multe din hardwarre-ul existent, pentru a minimiza costurile. Anunțul a fost făcut la aniversarea a 40 de ani de la lansarea Apollo 17, ultima misiune cu echipaj uman care a ajuns pe Lună.