Liberty

ATK, o corporație americană din Top 500 Forbes, cunoscută pentru construcția boosterelor cu combustibil solid ale navetelor spațiale (după achiziția companiei Thiokol), a anunțat ieri că va dezvolta un sistem complet pentru accesul la orbită. Asta înseamnă nu doar o rachetă, de care știam deja, dar care nu a prea fost în centrul atenției în ultimul timp, ci și o capsulă pentru un echipaj uman. Dacă va fi așa, va fi a doua companie, după SpaceX, care își dezvoltă un sistem complet, integrat, pentru lansarea astronauților americani la orbita terestră. Și să nu uităm că boosterele navetelor spațiale erau refolosibile, calitate care probabil va fi păstrată și de prima treaptă a viitoarei rachete Liberty.

Și nu avem motive să punem la îndoială planul ATK, pentru că nu este vorba despre visurile unui miliardar excentric ci despre o corporație cu activități serioase în domeniul explorării spațiului (și nu numai). ATK promite că prețul unei lansări pentru NASA va fi mai mic decât taxa percepută în acest moment de Rusia pentru folosirea capsulei Soyuz de către astronauții americani (și europeni), care este undeva în jurul sumei de 50 de milioane de dolari pentru un bilet dus-întors pe orbita joasă a Pământului.

Având deja experiență acumulată în timpul programului STS (navetele spațiale americane) și în primele faze din programul Constellation, ATK pornește deja cu un avantaj enorm: va refolosi tehnologiile testate deja, racheta Liberty fiind derivată dintr-un booster al navetei spațiale. Dacă aceste boostere aveau 4 segmente, se pare că Liberty va avea 5 segmente, fiind astfel mai înaltă, și va continua cu o a doua treaptă, construită de europenii de la Astrium, identică cu prima treaptă a rachetei europene Ariane V, propulsată de motorul (cu combustibil lichid) Vulcain 2. Diametrul treptei este de 5.4 metri și acesta are o lungime de 31 de metri. Includerea treptei rachetei Ariane reprezintă o inovație față de modelul Ares-I original, inginerii de la ATK sperând ca astfel să rezolve unele probleme pe care modelul original se pare că le-ar fi avut cu vibrațiile prea mari generate în timpul lansării.

Naveta spațială + Ariane V = Liberty?

Tot 5 segmente derivate din SRB (solid rocket boosters) trebuia să aibă și racheta Ares I, însă renunțarea la întregul program Constellation a însemnat și renunțarea la această rachetă. ATK nu și-a aruncat însă notițele și va continua să dezvolte o platformă care, până la urmă, va fi disponibilă tot pentru NASA. Ariane I-X, o variantă preliminară pentru Ariane-I, avea să fie lansată în octombrie 2009, dar câteva luni mai târziu, programul care trebuia să aducă din nou astronauți pe Lună avea să fie suspendat de administrația de la Casa Albă, deoarece „se afla pe o direcție ne-sustenabilă”.

Planurile pentru racheta Liberty erau cunoscute de ceva vreme, însă până în aceste zile ATK nu ș-a afirmat clar intențiile de a avea și o capsulă pentru echipaj. Iar toate acestea, în cadrul unui contract de colaborare cu NASA, însă fără nici un cent din bani publici, pentru că ATK nu participă la competiția CCDev de care beneficiază celelalte companii care plănuiesc să ofere accesul astronauților americani la spațiul comsic. Folosind materiale moderne, ATK speră se dezvolte o capsulă performantă, mai ușoară decât contracandidatele sale.

Și pentru că nici un sistem de lansare a unui echipaj uman pe orbită nu este complet fără măsuri de siguranță, Liberty va conține și așa numitul MLAS (Max Abort Launch System), derivat tot din rămășițele programului Constellation, un sistem care va îndepărta capsule echipajului de rachetă în cazul unei situații critice în primele faze ale lansării.

Așa ar arăta Liberty pe rampa de lansare

Dacă totul decurge conform planului, conform ATK, vom avea prima lansare cu echipaj uman în 2015, urmând ca misiunile pentru NASA să înceapă din 2016. Lansările vor avea loc de la Centrul Spațial Kennedy, de pe rampa de lansare 39B. Ultima lansare de pe această rampă a fost a navetei spațiale Atlantis în ultima misiune din cadrul programului, STS-135.

Competiția directă dintre SpaceX și ATK a început. Avem de-a face cu o nouă cursă spațială, pe distanță mai scurtă și cu alți actori, dar să încercăm să ne bucurăm de faptul că tot mai mulți antreprenori vor să ajungă în spațiul cosmic. Iar asta nu poate fi rău, pe termen scurt, mediu și lung.

Noul lansator NASA

Oficialii agenției spațial americane se pregătesc să anunțe în data de 8 iulie (ziua ultimei lansări a unei navete spațiale) planurile pentru racheta ce va purta americanii în spațiu în următoarea perioadă, denumită provizoriu SD-HLV („Shuttle Derived Heavy Lift Vehicle„). Acesta a fost aprobat deja de către administratorul agenție, Charles Bolden și urmează să ajungă în Congres pentru aprobare. După mai mulți ani de studii ce au urmat renunțării la racheta Ares V, oficialii agenției au ajuns la un acord în ceea ce privește structura viitorului lansator: acesta va folosi la maximum tehnologiile oferite deja de naveta spațială, programul Apollo și părți care au supraviețuit anulării programului Constellation/Ares: prima treaptă va fi actualul rezervor al navetei, propulsat în prima fază de motoarele RS-25D, identice cu cele folosite în prezent, urmând ca în viitor să se treacă la noua generație RS-25E. Primele lansări vor folosi chiar motoarele actualelor navete spațiale (sunt disponibile doisprezece astfel de motoare, 3 de la fiecare navetă plus un set de rezervă). Acestea nu vor putea fi recuperate și refolosite ca în cazul navetei, dar se speră ca în viitor, noul model RS-25E să aibă această capabilitate. Două rachete cu combustibil solid de 4 sau 5 segmente vor fi atașate primei trepte, exact ca în cazul navetei spațiale (care folosește rachete cu combustibil solid din 4 segmente). Treapta superioară va fi propulsată de motorul J-2X, în prezent aflat în faza de teste, urmașul direct al lui J-2 folosit în programul Apollo. Cele două rachete cu combustibil solid urmează să fie și ele înlocuite cu o pereche de rachete noi cu combustibil lichid (LOX/RP-1), însă acest studiu nu este încă definitivat. Compania care produce boosterele a primit deja un contract pentru 10 astfel de rachete care vor pute fi folosite pentru 5 misiuni între 2012 și 2015.

NASA renunță la Constellation!

Programul Constellation a fost anulat, conform planului de buget trimis de către Administrația Prezidențială din SUA spre aprobare Congresului american. Acest lucru înseamnă că dezvoltarea componentelor programului, capsula Orion, landerul Altair, dar și a noilor rachete Ares I și Ares V a fost anulată, deși au fost deja cheltuiți peste 9 miliarde de dolari numai pentru viitoarele rachete Ares, care nu vor mai exista.

NASA nu mai are în plan întoarcerea pe Lună cu un echipaj uman până în 2020, așa cum era planificat, ci dorește privatizarea zborului cu echipaj uman pe orbită joasă, lucru care ar aduce mai multe locuri de muncă și ar dinamiza acest sector. De asemenea, noul buget prevede concentrarea resurselor pentru un zbor cu echipaj uman spre Marte, într-un viitor îndepărtat, la o dată neprecizată.

Trebuie remarcat faptul că după retragerea navetelor spațiale în acest an, NASA va rămâne fără o posibilitate de a-și plasa astronauții pe orbită, fiind nevoiți să apeleze la serviciile Agenției Spațiale Rusești. Nu s-a mai întâmplat în istoria de 50 de ani a NASA ca aceasta să nu aibă în folosință sau măcar planificat într-un interval de timp predictibil, un vehicul de lansare a astronauților în spațiu.

Acesta este probabil cel mai mare pas înapoi făcut de NASA, de la întreruperea finanțării programului Apollo de la începutul anilor ’70. Deși privatizarea operațiunilor umane pe orbită joasă ar aduce în primă fază mai multe locuri de muncă, este foarte probabil ca siguranța zborurilor spațiale să scadă, această ducând la și mai multe victime printre viitori astronauți. În plus, privatizarea sectorului spațial ar duce la limitarea operațiunilor umane pe orbita Pământului, deoarece nicio corporație nu își ca permite să finanțeze proiecte vaste de explorare spațială, așa cum este nevoie pentru o prezență umană pe Lună sau Marte.

Care mai este rolul NASA în acest context și cum își va mai justifica existența?

Ares I-X lansată cu succes

După ce din cauza vremii nefavorabile lansarea de ieri a fost anulată, astăzi Ares I-X a reușit să se strecoare printre nori și NASA a bifat prima lansare din cadrul proiectului Constellation. Lansarea a fost un succes, totul a decurs conform planului, singurele lucruri care au amânat încercările de lansare de ieri și de astăzi fiind norii, vântul și un vapor care a intrat din greșeală în zona de risc din apropierea coastelor Floridei. Datele adunate de acest prim zbor vor fi folosite pentru a imbunătăți designul rachetelor următoare și pentru a pregăti întoarcerea echipajelor umane pe Lună, cândva în jurul anului 2020.

Foto NASA/Jim Grossmann

Lansarea Ares I-X devansată cu 4 zile

Primul zbor al rachetei Ares I-X, prevăzut iniţial pentru 31 octombrie, a fost devansat cu 4 zile, lansarea fiind programată acum pe 27 octombrie, de la Centrul Spaţial Kennedy. Ares I-X este o rachetă care simulează viitoarele rachete care vor duce astronauţi americani pe Lună, Ares I şi Ares V. Testul de luna viitoare va folosi un booster modificat al actualei navete spaţialem, cu mărimea, forma şi greutatea viitoarei Ares I, pentru a testa componente hardware şi parametrii critici pentru următoarele modele Ares. În locul capsulei Orion se află doar balast, un test integrat al celor două componente fiind programat abia în 2015.

Ares I-X va accelera până la 4.7 Mach, şi la două minute după lansare şi la 40 km altitudine, va avea loc desprinderea primei trepte, altitudinea maximă la care va ajunge partea superioară fiind 45 km. Prima treaptă va fi recuperată din oceanul Atlantic şi datele culese de acesta din timpul zborului vor fi ulterior analizate şi integrate în următoarea fază a programului Constellation.