Planurile Chinei

Spuneam că anul 2016 nu pare, la prima vedere, unul spectaculos din punct de vedere al misiunilor și lansărilor spațiale. Stația Spațială Internațională își continuă activitatea obișnuită și avem o singură lansare a unei sonde interplanetare, ExoMars. Dar dacă privim puțin mai spre est, vom vedea cum China își propune să facă progrese mari în 2016. Sunt programate peste 20 de lansări și există posibilitatea ca Rusia să piardă primul loc în topul celor mai multe rachete lansate în acest an. În același timp, China va testa două lansatoare noi în 2016, Chang Zheng 5 și Chang Zheng 7 și își lărgește portofoliul, debutând în acest an cu prima lansare. Pentru prima dată un lansator chinezesc va plasa pe orbită un satelit european, este vorba despre Belintersat 1, satelitul de telecomunicații al Belarusului.

Dintre aceste peste 20 de lansări, avem câteva misiuni interesante. China își propune să lanseze un nou laborator orbital, adică un modul asemănător cu Tian Gong 1, care se află încă pe orbită și care a fost vizitat în trecut de echipaje formate din taikonauți. Tian Gong 2 va fi doar un pas făcut de China spre o stație spațială mai complexă, denumită deocamdată provizoriu Tian Gong 3, care urmează să fie asamblată între 2018 și 2022. Dacă Tian Gong 1 și 2 seamănă mai mult cu niște simple module orbitale, vizitate temporar (câteva zile) de taikonauți, Tian Gong 3 va semăna deja cu MIR: stația orbitală va avea un modul central și două module atașate, cărora li se vor alătura încă alte două module, panouri solare și platforme dedicate experimentelor, expuse vidului cosmic. Unul din modulele suplimentare se pare că va conține și un telescop în infraroșu. Tian Gong 3 va fi dotată cu două brațe robotice, unul de dimensiuni mai mari, asemănător cu Canadarm 2, aflat în dotarea Stației Spațiale Internaționale, și altul de dimensiuni mai mici, asemănător probabil cu mâna robotică DEXTRE care ajută în prezent astronauții Stației Spațiale Internaționale să mute diverse componente externe. De asemenea, Tian Gong 3 va putea găzdui echipaje umane pentru perioade mai lungi de timp. Continue reading →

Lansări în 2015 și 2016

Au fost nu mai puțin de 87 de lansări în 2015, din care doar 5 nereușite. Liderul absolut printre cele 7 puteri spațiale din 2015 este Rusia, care a lansat 26 de rachete, la care se adaugă încă 3 lansări efectuate de Arianespace în Guyana Franceză, dar folosind rachete Soyuz de producție rusească, așadar un total 29 de lansări. Dintre acestea, 3 au fost nereușite. Pe locul 2 se află Statele Unite ale Americii, cu 20 de lansări, însă doar 18 reușite. Pe ultima treaptă a podiumului ca număr de tentative se află China cu 19 încercări și pentru că nu au avut nici un eșec în 2015, China devansează Statele Unite într-un top al lansărilor reușite. China a mai atins acest număr impresionant și în 2011 și 2012 (conform SpaceAlliance) și rămâne recordul pentru cele mai multe lansări pe care le reușește pe parcursul unui an calendaristic. Continue reading →

Xiaofei și planurile ambițioase ale Chinei

China face pași mici, dar siguri, spre Lună. În cursul zilei de ieri, Xiaofei, un vehicul pentru teste al programului Chang’e 5, a fost recuperat cu succes după ce a dat un ocol Lunii și a aterizat în stepele de la granița cu Mongolia, în aceiași zonă folosită și pentru recuperarea echipajelor capsulelor Shenzou. Evident, Xiaofei nu a avut echipaj uman la bord.

Actualul programul selenar chinezesc a fost inițiat în trei faze: Chang’e 1 și 2, care au orbitat Luna și au pregătit misiunea mai ambițioasă din a doua fază, Chang’e 3, landerul și roverul lunar Yutu lansați în 2013, care încă mai transmit date de pe suprafața Lunii. Chang’e 4, o replică a lui Chang’e 3, va ajunge pe Lună probabil cândva anul viitor, având în vedere o aselenizare undeva aproape de polul sud lunar.

Însă o misiune cu adevărat spectaculoasă va avea loc în 2017, a treia și ultima fază din actualul program selenar chinezesc, o dată cu lansarea Chang’e 5. Misiunea prevede lansarea unei nave complexe spre orbita lunară, de unde un lander se va desprinde de restul navei, va aseleniza pe suprafață, va colecta probe de sol, după care se va întoarce pe orbită, va andoca și întregul ansamblu va porni înapoi spre Pământ. Până în prezent, doar URSS a reușit să aducă pe Pământ probe de sol selenar folosind o navă fără echipaj uman la bord.

Testul din ultima săptămână a constat în lansarea unei capsule în 23 octombrie, care a fost trimisă să dea un ocol Lunii (fără să intre pe orbita acesteia) și să se întoarcă acasă, ceea ce s-a și întâmplat. Au fost verificate mai multe componente care vor sta la baza misiunii Chang’e 5 din 2017, inclusiv scutul termic care va proteja capsula după o reintrare de pe orbita selenară, unde viteza este mult mai mare decât în cazul unei reintrări din preajma Pământului. Așteptăm cu interes noile misiuni ale Chinei, inclusiv cele cu echipaj uman, ultima având loc în iunie 2013.

Palatul Selenar 1

China a devenit în 2003 a treia națiune care a transportat prin forțe proprii un om pe orbită și de atunci nici un alt stat nu se poate lăuda cu o performanță asemănătoare. Din 2003, programul spațial chinez a evoluat și are astăzi posibilitatea să transporte în spațiu un echipaj de trei taikonauți, ba mai mult decât atât, aceștia se pot refugia pe propria stație spațială, Tian Gong 1 (palatul Celest 1). Deși mult mai puțin încăpătoare decât Stația Spațială Internațională, era marchează progresul Chinei în explorarea ultimei frontiere și planurile lor nu se opresc aici. Tian Gon 1 este doar începutul, ea va fi urmată de două alte modele mult mai mari și mai avansate, iar China speră că după 2020 să poată trimite un echipaj uman către Lună.

În acest scop, trei cercetători ai Universității de Aeronautică și Astronautică din Beijing au fost izolați de exterior timp de 105 zile, într-o structură aflată deocamdată aici pe Pământ, dar denumită Palatul Celest 1. Integrative Experimental Facility for Permanent Astrobase Life-support Artificial Closed Ecosystem (PALACE), căci așa s-a numit experimentul, și-a dorit testarea efectelor pe care izolarea pe termen lung le are asupra unui potențial echipaj uman. Cu un volum util de 500 de metri cubi și o suprafață de 160 de metri pătrați, Palatul Celest 1 conține două camere, o baie, o magazie pentru deșeuri, dar și două module destinate cultivării diverselor produse: porumb, arahide sau linte. Deșeurile au fost reprocesate și folosite pentru culturile agricole. Locatarii au fost în tot acest timp două femei (Xie Beizhen and Wang Minjuan) și un bărbat (Dong Chen), toți trei aparținând Universității de Aeronautică și Astronautică din Beijing. După 105 zile, experimentul a fost declarat un succes și devine astfel o componentă serioasă a programului spațial chinezesc, care speră să poată în viitor asigura fructe și legume proaspete viitorilor taikonauți, fie că vor fi pe orbită, la bordul unei stații orbitale, sau, de ce nu, pe Lună.