Buletin cosmic (I)

Aveți în față primul număr din ceea ce se dorește a fi un sumar săptămânal al celor mai importante știri din cosmos din ultima perioadă. Sper să reușesc să-l pregătesc pentru fiecare zi de luni a fiecărei săptămâni și să aduc laolaltă tot ce a fost mai interesat în ultimele zile în spațiu. Cei care urmăresc parsec.ro și pe Facebook vor recunoaște unele dintre paragrafe, care sunt de această dată așezate într-un context mai larg și legate de alte evenimente care au avut loc în perioada respectivă.

Materiale prețioase, pe care aici pe Pământ ne chinuim să le extragem, există din abundență la doar o săptămână distanță de noi.

Continue reading →

Sonde ocupate

Cassini tocmai a efectuat, în 18 iunie, al 102-lea survol al lui Titan, unul din sateliții lui Saturn (cel mai mare dintre cei 62 pe care îi are gigantul gazos).  În timpul zborului, atmosfera lui Titan a fost investigată prin unde radio, căutându-se variații sezoniere ale acesteia, dar li informații cu privire la curenții de aer sau structura ionosferei lui Titan. Tot cu această ocazie,folosind aceleași unde radio, au fost obținute informații suplimentare despre lacurile de pe Titan, formate din hidrocarburi lichide (etan și metan). Cassini este o probă lansată în 1997 și aflată pe orbita lui Saturn din 2004.

Venus Express se apropie de finalul misiunii sale, pregătindu-se pentru o întâlnire violentă cu atmosfera venusiană, în primele zile ale lunii iulie. Lansată în noiembrie 2005, sonda ajuns pe orbita planetei noastre vecine după 6 luni, în aprilie 2006,  însă acum, după 8 ani de funcționare continuă, rezervele de combustibil necesare păstrării unei orbite stabile se apropie de final. Din acest motiv, inginerii de la sol o pregătesc pe Venus Express pentru ultimele orbite, care se vor termina prin dezintegrarea sondei în atmosferă. Pentru acest lucru, orbita sondei a fost deja redusă, permițându-i acesteia să ia contact (limitat, la început) cu atmosfera planetei, care o va frâna din ce în ce mai mult, cu fiecare orbită efectuată. În tot acest tip, unele din instrumentele științifice de la bord vor continua să facă măsurări și să transmită datele acestora spre Pământ.

Rosetta continuă să se apropie de ținta sa, cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko. După manevre precise de frândare, Rosetta se află în prezent la puțin peste 100.000 de kilometri de cometă și continuă să se apropie de aceasta cu 100 m/s. Chiar și de la această distanță poate înregistra deja date cu privire la activitatea cometei. Spre exemplu, sonda poate măsura deja particule de plasmă sau dioxidul de carbon din coada cometei, care oferă indicii despre ce s-ar putea găsi în nucleul cometei, dar și despre schimbările care au loc o dată cu modificare distanței față de Soare. În același timp Rosetta înregistrează modul în care coada cometei interacționează cu vântul solar. Întâlnirea cu 67P/Churyumov-Gerasimenko este programată pentru 6 august.

Hubble a început să caute o posibilă țintă pentru sonda New Horizons. Aceasta va ajunge să survoleze planetoidul Pluto în iulie 2015, după care se va îndrepta spre unul din obiectele din centura Kuiper, o aglomerare de obiecte înghețate rămase în aceiași stare de la formarea sistemului solar, de acum 4.6 miliarde de ani. Până să treacă de Pluto, New Horizons va trebui să se ferească de potențialele corpuri care gravitează în jurul lui Pluto, pentru că de la lansarea sondei și până astăzi, astronomii au descoperit că Pluto este de fapt un mini-sistem planetar, având nu mai puțin de 5 sateliți. New Horizons a fost lansată în 2006, iar Kerberos și Styx, doi dintre sateliți, au fost descoperiți în 2011, respectiv 2012, iar acum există temerea ca în jurul lui Pluto există obiecte de mici dimensiuni care ar putea pune în pericol sonda new Horizons, care are o viteză de aproape 60 000 km/h.

Saturn și ghiezerele de pe Enceladus

Despre gheizerele cu apă sărată și compuși organici de pe Enceladus am mai povestit. Dar satelitul lui Saturn este în continuare plin de secrete și cercetătorii au mai descoperit unul dintre ele: intensitatea gheizerelor se pare că depinde de poziția satelitului față de planetă. Această comportare este și un argument în plus pentru existența unui imens ocean de apă lichidă aflat sub scoarța satelitului. Iar unde avem apă, avem șanse mai mari să descoperim și forme de viață.

Se știa deja că aceste gheizere diferă de la o observație la alta, dar până acum nu s-au putut contura o corelație între aceste gheizere și alte fenomene. Jeturile de apă (vapori și particule de gheață, împreună cu unii compuși organici) scăpau prin niște crăpături din scoarță, denumite dungi tigrate. O serie de observații ale sondei Cassini efectuate între 2005 și 2012 au putut pune în evidență legătura dintre interacțiunea gravitațională a lui Saturn și satelit. Au fost folosite în acest sens 252 de imagini în ferestra spectrală 0.88-1.15 micrometri. Activitatea lor este minimă când Enceladus se află în cel mai apropiat punct de Saturn și cresc de trei-patru ori în intensitate pe măsură ce acesta se depărtează de planeta-mamă. Explicație este simplă: când se află în apropierea lui Saturn, dungile tigrate de pe suprafață sunt închise, iar când Enceladus se depărtează, planeta se relaxează gravitațional și dungile tigrate se deschid mai mult, permițând apei din interior să scape în exterior. Nu s-au putut efectua corelații privind compoziția acestor jeturi, probabil din lipsa unor date concludente pe o perioadă mai mare de timp.

Gheizere pe Enceladus

Ice jets erupting from Saturn's moon Enceladus [1529 x 840] - Imgur

Particule de gheață și  compuși organici erupând din gheizerele lui Enceladus, unul din sateliții gigantului Saturn. Imaginea este una compusă  cadrele fiind surprinse de sonda Cassini, în 2009.