AR1 – motorul fără rachetă de la Aerojet Rocketdyne

Aerojet Rocketdyne s-a format în 2003 prin fuziunea companiilor Aerojet și Pratt & Whitney, având un portofoliu de invidiat: motoarele navetei spațiale (RS-25 sau SSME), viitoarele motoare pentru racheta SLS, propulsorul RL10 folosit de Delta IV, dar și de  treapta superioară Centaur în zborurile Atlas V, RS-68 folosit în prima treaptă Delta IV sau AJ-26 (practic motoare NK-33 importate din Rusia) care au fost folosite pentru racheta Antares. În prezent, Aerojet Rocketdyne lucrează la motorul AR1, care se află pe lista scurtă a United Launch Alliance în ce privește propulsorul principal al noii rachete Vulcan. Continue reading →

Buletin cosmic (II)

Există flori pe Stația Spațială Internațională, însă nu sunt primele flori crescute pe orbită, așa cum a încercat să ne păcălească NASA. Detalii despre florile orbitale și despre presupusa a noua planetă din sistemul solar, găsiți în articolele publicate în cursul săptămânii trecute.

A început sezonul sateliților din constelațiile de localizare globală sau regională. India a lansat al cincilea satelit IRNSS și mai are doar două lansări până la un sistem de localizare regional funcțional. Chiar astăzi, la 5 zile după lansare, în urma unor manevre derulate în cursul ultimelor zile, satelitul a ajuns în poziția sa finală pe orbită. În 3 februarie urmează lansarea ultimului satelit GPS 2F, în 7 februarie un satelit rusesc GLONASS, iar în aceiași săptămână este programată și lansarea unui satelit chinezesc Beidou. Racheta indiană Polar Satellite Launch Vehicle (PSLV) care este folosită pentru lansările IRNSS pare proiectată în KSP: treptele 1 și 3 sunt propulsate de motoare cu combustibil solid, în timp ce 2 și 4 folosesc combustibil lichid. Un design cel puțin interesant. India a anunțat că în 2016 intenționează să lanseze câte o rachetă în fiecare lună, pentru a face față cererii din sectorul comercial. Continue reading →

Un test reușit pentru New Shepard

Blue Origin, compania lui Jeff Bezos (printre altele, fondatorului Amazon), a anunțat astăzi printr-un comunicat de presă că vehiculul său, New Shepard, a zburat până la limita spațiului și a revenit în siguranță pe Pământ, gata pentru a fi refolosit. Anunțul a fost făcut la aproape o zi de la efectuarea testului.

New Shepard este un ansamblu format dintr-o capsulă și o rachetă, un sistem care își dorește să fie reutilizabil și care nu dorește să ajungă pe orbită, fiind destinat doar zborurilor suborbitale. Este denumit după primul american care a ajuns în spațiu, Alan Shepard, care a efectuat în 1961 tot un zbor suborbital. Blue Origin nu se vrea un competitor pentru Boeing sau SpaceX, care au deja vehicule orbitale, ci este mai degrabă un concurent pentru Richard Branson și zborurile sale suborbitale. Blue Origin țintește piața turiștilor care sunt dispus să plătească pentru a petrece câteva minute în imponderabilitate.

NS_launch
New Shepard în momentul lansării
New Sheppard
Propulsorul New Shepard, revenit în siguranță pe Pământ, după lansarea unei capsule într-un zbor suborbital, (la limita spațiului 100.5 km altitudine)

În testul de ieri, New Shepard s-a înălțat până la 100.5 kilometri (cu 500 de metri dincolo de granița acceptată a spațiului, conform unei convenții), capsula s-a desprins și a revenit pe Pământ în siguranță, folosind un sistem de parașute, în timp ce și vehiculul propulsor a revenit pe rampa de lansare. A fost al doilea test al acestui sistem, după ce în 29 aprilie 2015, un test similar nu a reușit să controleze suficient de precis racheta la revenirea sa pe Pământ și deși capsula a ajuns în siguranță înapoi, propulsorul nu a făcut același lucru. În timpul lansării, New Shepard atinge 3.72 mach și o accelerație de 3g, urmând ca la revenirea pe Pământ ocupanții capsulei să experimenteze 5g.

Trebuie să remarcăm însă diferența clară dintre reutilizarea unei rachete care face un salt până la 100.5 kilometri altitudine, cum este cazul New Shepard, și planurile de recuperare a primei trepte a unei rachete Falcon 9 a celor de la SpaceX. În al doilea caz avem de-a face cu un vehicul mult mai puternic, capabil să lanseze capsula Dragon (sau un alt satelit) pe orbită, iar revenirea treptei pe Pământ se face la niște viteze mult mai mari și în condiții mult mai dificile. Testul de astăzi al Blue Origin seamănă mai mult cu seria de teste Grasshopper a SpaceX, chiar dacă Grasshopper nu a ajuns niciodată până la 100 de kilometri (ultimul test a atins altitudinea de 744 metri). Dar, din nou, nici SpaceX și nici Boeing nu ar trebui să se simtă amenințate de Blue Origin, ci Virgin Galactic, o companie a cărei atenție se îndreaptă de asemenea spre sectorul turistic și spre zboruri suborbitale. Capsula Boeing este destinată zborurilor cu astronauți spre Stația Spațială Internațională, deci misiuni orbitale. Vor urma mai multe teste de acest fel pentru Blue Origin, fără echipaj uman, înainte să înceapă vânzarea de bilete pentru zboruri cu turiști la bord. Însă viitorul arată bine pentru compania lui Jeff Bezos.

Motorul care propulsează New Shepard este unul nou, modern, dezvoltat și produs de Blue Origin, BE-3 (Blue Engine 3), care folosește hidrogen și oxigen lichid. Pentru BE-3 și-a exprimat interesul și United Launch Alliance, care ia în considerare acest motor pentru a fi folosit la a doua treaptă (ACES) a noii rachete Vulcan, succesoarea Atlas V și Delta IV.

Comunicatul de presă oficial al Blue Origin poate fi citit pe site-ul oficial al companiei.

NASA sprijină industria spațială privată

NASA a anunțat sumele cu care va sprijini patru companii americane pentru a-și dezvolta sisteme cu care SUA să poată ajunge din nou pe orbită fără a mai fi nevoie să apeleze la serviciile Rusiei, după retragerea navetei spațiale, programată pentru vara acestui an.

Astfel, Blue Origin primește 22 de millioane de dolari, Sierra Nevada Corporation, 80 millioane,  SpaceX 75 millioane și Boeing $92.3 millioane. Proiectul este o continuare a politicii recente inițiate de administrația americană prin care se încearcă stimularea instituțiilor private în industria spațială, prin dezvoltare și folosirea unor sisteme prin care SUA să aibe acces la spațiul cosmic, la Stația Spațială Internațională și dincolo de aceasta.

Două dintre companiile alese de NASA pentru acest parteneriat provin din mediul online: Blue Origin este condusă de fondatorul Amazon.com iar SpaceX de Elon Musk, fondatorul PayPal. Dintre acestea, cele mai îndrăznețe și în același timp realiste planuri le are SpaceX, care speră să poată efectua mai mult de 11 zboruri cosmice cu capsula Dragon, proiectată în cadrul companiei, înainte ca aceasta să poarte un echipaj uman, lucru care probabil se va întâmpla peste 3 ani, după ultimele estimări. Racheta Falcon 9 poate propulsa pe orbită o capsulă Dragon cu echipaj uman, însă o serie de upgrade-uri sunt necesare pentru acest lucru: un sistem de urgență instalat deasupra capsulei, pentru a o putea îndepărta rapid de Falcon 9 în cazul în care ceva nu funcționează în parametri normali la lansare, panouri de control, scaune pentru echipaj și climatizare la bordul Dragon. Toate aceste dotări suplimentare vor fi realizate din cele 75 de milioane de dolari primite de la NASA în cadrul programului CCDev2 (Comercial Crew Development, etapa a 2-a). Anul trecut Dragon a fost prima capsulă privată care a ajuns pe orbită și s-a întors în siguranță pe Pământ, SpaceX anunțând de scurt timp planurile pentru construirea celei mai puternic rachete după Saturn V, Falcon Heavy.

Capsula CST-100 proiectată de Boieng, în colaborare cu Bigellow nu este atât de avansată, însă dacă va fi finalizată, aceasta va putea transporta pe orbită până la șapte astronauți, putând fi propulsată de oricare dintre rachetele Atlas V, Delta IV sau Falcon 9 și putând fi refolosită pentru maxim 10 zboruri sau ca vaicul de salvare la bordul ISS (cu care poate rămâne andocată până la 210 zile).

Blue Origin propune un vehicul mai modest, reutilizabil, New Sheppard, capabil să decoleze și să aterizeze vertical și care să poată transporta un echipaj de trei oameni într-un zbor suborbital, la o altitudine maximă de 100 km.

Dream Chaser, vehiculul reutilizabil de la Sierra Nevada, este ceva mai îndrăzneț. Asemănător cu o mică navetă spațială, urmează să fie lansat vertical de către o rechetă Atlas V și să aterizeze orizontal, pe o pistă, Dream Chaser va putea transporta un echipaj de șapte astronauți pe LEO (low Earth orbit), putând fi folosită pentru accesul la ISS.

SpaceX speră să poată duce oameni pe orbită în capsula Dragon în 2013 iar celelalte companii au ca țintă 2015.

Rămâne de văzut care din aceste propuneri vor reuși să facă ce au promis, în caz contrar ele nu vor fi selectate în următoarea etapă a programului CCDev3, finanțat de NASA. Banii vor veni în tranșe stabilite în urma planului depus de fiecare companie în parte, până în mai 2012.