Apărarea planetară

Workshopul care a avut loc duminică, 8 mai 2011 în cadrul Politehnicii București a fost o excelentă ocazie pentru a face cunoscut publicului larg problema obiectelor cosmice din apropierea Pământului (NEO – Near Earth Objects). Acestea sunt, în marea lor majoritate, asteroizi, dar pot fi comete (aproximativ 1-2%) care pot pune în pericol viețile a zeci, sute de milioane de oameni sau pot afecta chiar existența întregii omeniri.

Prezentările oferite de Bill Ailor (Space Corporation), Marius Piso (Agenția Spațială Română), Dumitru Prunariu (membru al echipajului misiunii Soyuz 40) și Rusty Schweickart (Apollo 9, fondatorul Fundației B612) au reușit să clarifice și să popularizeze aspecte importante legate de pericolele ce pot veni din cer și mai ales despre cum putem să le facem față. Continue reading →

Coliziune spectaculoasă

Telescopul spațial Hubble a surprins una din cele mai extraordinare imagini din lunga sa carieră. După estimări preliminare se pare că este vorba despre rămășițele recente (de ordinul zilelor) ale unui impact între doi asteroizi neidentificați până în prezent. Acest eveniment este atât de rar încât până acum nu aumai fost observate astfel de urmări, imaginea de la Hubble fiind prima de acest fel. Cercetătorii au exclus ca unul din cele două corpuri să fie o cometă (iamginea seamănă cu cea a unei comete), pentru că în acest caz, emisiile gazoase produse în urma impactului ar fi fost detectate folosind instrumentele de la sol, lucru infirmat de echipele de cercetători. Cel mai probabil este vorba de doi asteroizi care au suferit o ciocnire extrem de violentă (viteza celor două corpuri inițiale a fost estimată la cel puțin 5 km/s) iar punctul luminos din imagine este ceea ce a supraviețuit coliziunii, un fragment de 140 de metri diametru. Imaginea este prezentată în culori false, fiind prelucrată după datele trimise de Hubble, și prezintă imaginea rămășițelor impactului în spectrul vizibil. Coada asemănătoare cu a unei comete este rezultatul vântului solar, care a împrăștiat rămășițele, traiectoriile fragmentelor rezultate în urma impactului putând fi văzute în partea de jos a imaginii.

Fenomenul nu prezintă pericol pentru Pământ, el având loc dincolo de orbita lui Marte, explozia produsă în urma coliziunii a fost una cinetică, fără material radioactiv implicat, deși a depășit ca intensitate orice explozie nucleară de pe Pământ.

Imagine: Hubble.

Dawn va poposi mai multi timp pe orbita lui Vesta

Dawn este prima sondă care are ca obiectiv studiul lui Vesta şi Ceres, doi dintre asteroizii aflaţi între orbitele lui Marte şi Jupiter. Lansată în 2007 şi propulsată de un motor ionic revoluţionar, Dawn va ajunge aproape de Vesta în 2011, urmând ca în 2015 să orbiteze în jurul lui Ceres. Este prima sondă care va orbita în jurul unui corp ceresc, după care va porni spre orbita altuia, toate probele de până acum au orbitat doar în jurul planetei care reprezenta destinaţia finală, efectuând doar fly-by-uri pe lângă corpurile cereşti întâlnite pe drum. Acest lucru este posibil în primul rând datorită motorului ionic cu xenon care funcţionează continuu, dezvoltând forţe mici, dar cumulative, spre deosebire de motoarele chimice, în care forţele generate sunt mult mai mari, dar acestea din urmă funcţionează în pulsuri scurte, planificate din timp, pentru a trasa traiectoria dorită.

Recent s-a observat un randament al celulelor fotovoltaice superior celui estimat iniţial. Cum aceste celule alimentează motoarele sondei, asta înseamnă că Dawn va ajunge mai repede decât a fost planificat iniţial pe orbita lui Vesta, iar drumul de aici până la Ceres va fi efectuat mai rapid. Acest lucru va permite sondei să petreacă mai mult timp în jurul primei ţinte, Vesta, şi anume 12 luni pe orbita asteroidului în loc de 9 cât a fost planificat anterior, dând posibilitatea inginerilor şi cercetătorilor de la sol să efectueze studii extinse.

Vesta este al doilea asteroid ca mărime, după Pallas. În trecut, Vesta era considerat cel mai mare, dar acest corp a fost recent clasificat drept o planetă pitică, singura de acest fel din sistemul nostru solar. Grupul de asteroizi dintre Marte şi Jupiter se crede că a fost format prin impactul unei planete existente aici cu un meteorit, lucru ce a dus la dezintegrarea corpului iniţial într-o multitudine de fragmente, cu mărimi care variază de la particule de praf cosmic până la corpuri de câteva sute de kilometri în diametru.