Dumitru Hașegan

Lansam cu ceva timp în urmă o invitație cititorilor acestui site de a adresa întrebări domnului Dumitru Hașegan, coordonatorul primului experiment românesc transportat de naveta spațială Discovery (în ultimul său zbor înainte de retragerea în muzeu) pe Stația Spațială Internațională. Domnia sa a fost extrem de amabil și a dat curs invitației parsec.ro, astfel că puteți citi în cele ce urmează interviul, unul foarte interesant, care ne dezvăluie puțin din culisele colaborării echipei românești cu ESA, NASA și Agenția Spațială Rusă, despre ce înseamnă un experiment pe orbita Pământului și despre contribuțiile României în acest domeniu.

Echipa experimentului CFS-A la Kennedy Space Center, NASA, Florida: Neil Melville – ESA Management; Dumitru Hasegan – Principal Investigator, Institutul de Stiinte Spoatiale, Bucuresti, Romania; Piet Rosiers – Payload Developer, QinetiQ Space nv, Belgium: Peter Nobmann – CFS-A PIM (Payload Integration Manager), EADS-Astrium, Bremen, Germany: Steven Hens – Payload Developer, QinetiQ Space nv, Belgium: Ioana Gomoiu – Co Investigator, Institutul de Biologie al Academiei Romane, Bucuresti, Romania

parsec.ro: Ne puteți face o scurtă istorie a cercetării spațiale românești, în paralel cu descrierea institului pe care îl conduceți? Ce proiecte spațiale a derulat România înainte de 1989 și în ce context au fost acestea reluate după 1990?

Dumitru Hașegan: În anul 1965 s-a propus dezvoltarea colaborării în domeniul cercetării şi utilizării spaţiului extraatmosferic în scopuri paşnice prin studierea posibilităţiilor şi intereselor ştiinţifice şi tehnice ale diferitelor ţări. În anul 1967, ca urmare a tratativelor asupra conţinutului şi formei unei asemenea colaborări s-a definitivat un Program complex care, în anul 1970, a primit numele de „PROGRAMUL INTERCOSMOS”. Pentru coordonarea acestei activităţi în România, în anul 1968 s-a înfiinţat „Comisia Română pentru Activităţi Spaţiale (CRAS)”, în compunerea căreia au intrat reprezentanţi din ministerele interesate în cercetarea ştiinţifică şi/sau utilizarea spaţiului extraatmosferic sau în dezvoltarea tehnicilor spaţiale, ca şi specialişti din institute de cercetare ştiinţifică şi de învăţământ superior. Scopurile principale ale CRAS au fost elaborarea planurilor de perspectivă ale cercetării spaţiale precum şi finanţarea acestor cercetări. Domeniile principale de activitate au fost: fizică, medicină-biologie, comunicaţii, meteorologie şi teledetecţie.

Activităţile spaţiale în România, implicit şi cele de ştiinţe spaţiale, au două perioade distincte: 1965 – 1991 şi după anul 1991.

Prima perioadă acoperă, evident, participarea cercetătorilor români, ca şi a celor din celelalte ţări central şi est europene, la „Programul INTERCOSMOS”. Acum, din perspectiva timpului, se pot sublinia câteva din rezultatele globale ale acestei participări:

  • cercetătorii din aceste ţari au avut oportunitatea participării la diferite proiecte spaţiale, inclusiv accesul direct la sateliţi şi staţii spaţiale;
  • s-au creat reţele de institute şi departamente din universităţi care au lucrat în domeniul spaţial sau în domenii conexe;
  • în perioada de peste 25 ani s-a format o generaţie de oameni de ştiinţă şi ingineri calificată pentru a accepta provocarea spaţială;
  • experienţa obţinută în această perioadă s-a dovedit extrem de utilă pentru racordarea din mers a cercetătorilor români la programele europene şi mondiale din domeniul spaţial.

După anul 1990, pentru coordonarea activităţilor spaţiale româneşti şi conectarea lor mai accentuată la programele spaţiale europene şi mondiale, s-a înfiinţat „Agenţia Spaţială Română (ROSA)”. Primul “Acord dintre Guvernul României şi Agenţia Spaţială Europeană (E.S.A.) privind cooperarea spaţială în scopuri paşnice” a fost semnat la Paris la 11 decembrie 1992 şi ratificat prin Legea Nr.40/1993. În anul 1999 s-a semnat la Bucureşti un nou Acord de Asociere cu Agenţia Spaţială Europeană pe o perioadă de 5 ani. Aceste acorduri crează posibilitatea ca activităţile spaţiale româneşti să se racordeze la programele ştiinţifice ale comunitătii europene. În anul 2000 au fost semnate primele acorduri de cooperare între Guvernul României – Agenţia Spaţială Română şi NASA (Administraţia Naţională pentru Aeronautică şi Spaţiu). În luna februarie 2006 s-a semnat aderarea Romaniei la „Programul pentru Tarile Europene Colaboratoare (Programme for European Cooperating States – PECS)” al ESA, acord care a fost oficializat prin  LEGEA   Nr. 1 din  9 ianuarie 2007 pentru ratificarea Acordului de cooperare stat european cooperant dintre Guvernul României şi Agenţia Spaţială Europeană, semnat la Bucureşti la 17 februarie 2006. În anul 2007 s-a semnat Charter-ul cuprinzând primele proiecte selectate de ESA a fi finanțate de PECS, iar în luna februarie 2011 România a semnat „Acordul de aderare la Conventia ESA”, ceea ce înseamnă că, dupa ratificare, România devine Stat Membru ESA. Actualul Institut de Știinte Spațiale s-a înființat în anul 1990. În realitate, rădpcinile lui se întind, practic, până la înființarea Institutului de Fizica Atomică de la Măgurele (1949) când, în cadrul Laboratorului de Raze Cosmice, au debutat cercetările asupra acestei componente a Universului.  Din anul 1976 până în 1990, institutul a funcționat sub numele de „Centrul de Astronomie și Științe Spațiale”. De la înființare, Institutul de Științe Spațiale și-a propus un scop “simplu”: să participe la continuarea și dezvoltarea tradiției României în cercetările din domeniu. România, ca Stat Membru din anul 1967 în Programul INTERCOSMOS, a acumulat capacități și capabiliăți importante de cercetare în domeniul spațial. În țară, în special în actualul Institut de Științe Spațiale, s-au conceput, integral sau în colaborare internațională, experimente care s-au realizat la bordul a peste 30 de sateliți artificiali automați și nave spațiale cu echipaj uman. De asemenea, institutul a avut o contribuție substanțială la programul științific al zborului primului cosmonaut roman, Dumitru Dorin Prunariu. După încheierea Programului INTERCOSMOS, care a coincis cu înființarea Institutului de Științe Spațiale, scopul major a fost integrarea în activitățile spațiale europene și mondiale, cu țintă principală cuplarea la programele și misiunile Agenției Spațiale Europene. Deja, de mai mult timp cercetatori din Institutul de Știinte Spațiale colaborează la misiuni ale Agenției Spațiale Europene (ESA).

parsec.ro: Din perspectiva dumneavoastră, care ar fi principalele diferențe dintre colaborarea cu agenția spațială rusă față de colaborarea cu ESA, respectiv NASA?

Dumitru Hașegan: Colaborarea mea cu Agenția Spațială Rusă s-a făcut implicit prin participarea la Programul INTERCOSMOS timp de aproximativ 25 ani,  începând cu anul 1974, când am avut primul experiment în spațiul cosmic, fiind Investigator Principal la experimente realizate la bordul a 9 sateliți artificiali și 3 stații orbitale cu echipaj uman, inclusiv experimentele incluse în programul științific al primului cosmonaut român, Dumitru Dorin Prunariu: Investigator Principal la experimentele INTEGRAL și MINIDOZA și Co-Investigator la experimentele ASTRO-1, Astro-2 și IMUNITATEA. În toată această perioadă a fost într-adevăr o colaborare cu partenerii ruși.

Colaborarea cu ESA a început în anul 2006 când Proiectul CFS a fost selectat de ESA pentru a fi finanțat prin Proiectul ESA – SURE. Și în acest caz colaborarea a fost perfectă în îndeplinirea tuturor testelor la sol și a documentației necesare acceptării lansării aparaturii. Colaborarea cu NASA s-a făcut pe timpul pregătirii și lansării experimentului cand am avut tot suportul necesar la Kennedy Space Center, NASA, Florida, inclusiv prin punerea la dispoziție a laboratoarelor și aparaturii necesare.

Activitatea spaială are unele constrângeri specifice și deosebite în comparație cu cea terestră și care sunt generale tuturor participanților. Ca urmare și organizarea funcțională este similară, indiferent de țară. De aceea nu am constatat diferențe majore. Pentru a realiza un experiment cosmic, indiferent de lansator, criteriile de acceptare sunt, practic, aceleași: valoarea științifică și relevanța spațială. În plus, trebuiesc acoperite aceleași cerințe de siguranță, mai ales dacă experimentul se face pe o nava cu echipaj uman.

parsec.ro: Mai aveți cuoștiință și de alte de programe spațiale în care sunt implicați români?

Dumitru Hașegan: Folosind experiența acumulată prin participarea la Programul INTERCOSMOS și prin creșterea unei noi generații de cercetători, Institutul de Știinte Spațiale participă, încă din anii ’90, la misiunile spațiale ale ESA: Cluster, Plank, Venus Express, iar Institutul de Astronomie al Academiei Române la misiunile Corot, Soho / Trace si GAIA, toate ale Agenției Spațiale Europene.

parsec.ro: Care este atitudinea institutului dumneavoastră referitor la proiectele spațiale românești private? Ați colaborat, veți colabora în viitor, vi s-a propus o colaborare în acest sens?

Dumitru Hașegan: Institutul de Științe Spațiale își desfășoară majoritatea activității de cercetare în colaborări internaționale cu institute și universități în special din Europa. În paralel, are proiecte de cercetare in Programele Nationale de Cercetare-Dezvoltare realizate în parteneriate cu alte unități de cercetare-dezvoltare, inclusiv private. Sper căeste clar că institutul este deschis colaborării cu firmele private. Esențială este calitatea proiectelor.

parsec.ro: Revenind la experimentul CFS-A, acum că Discovery s-a întors pe Pământ, aveți unele rezultate preliminare? Unde vom putea urmări evoluția experimentului, vedea date și rezultate preliminare sau finale?

Dumitru Hașegan: Experimentul CFS-A a constat în expunerea la condițiile mediului extraterestru, microgravitație si radiațiile cosmice, a 4 containere conținând culturi pe mediu nutritiv, 3 containere, și spori, un container. Primele 3 containere s-au intors cu naveta Discovery iar al 3-lea se va întoarce în toamna cu o nava Soyuz. Procesul de măsurători, analize și interpretări este mai îndelungat. Desigur că toate rezultatele științifice vor fi publicate în reviste de specialitate.

parsec.ro: Cine va urmări pe ISS buna desfășurare a experimentului și în ce modul este găzduit acesta la bordul Stației Spațiale?

Dumitru Hașegan: Programul de zbor negociat și agreat cu ESA si NASA este următorul: cele 3 containere având culturi vii vor rămâne numai pe perioada zborului navetei spatiale Discovery, deci pleacă odată cu ea și se întorc “împreună”. Containerul 4, cu spori, rămane în interiorul modulului Columbus al Agenției Spațiale Europene, care face parte componenta a Stației, între 6 si 9 luni, și este adus pe Pamant cu o navă rusească Soyuz, în funcție de programul și încărcătura navelor rusești Soyuz. După aterizarea navei în Kazahstan, containerul este recuperat de ESA și trimis la București pentru studii.

În programul de zbor au fost prevăzute două sesiuni foto în care containerele având MicroCapsule cu culturi vii au fost fotografiate iar fotografiile au fost trimise la sol. La intoarcerea celor trei containere am primit și MemoryCard-ul cu toate fotografiile relizate pe Statia Spatiala Internațională – modulul Columbus. Ambele sesiuni foto au fost realizate de astronautul american Scott Kelly.

parsec.ro: De când ați știut că experimentul va fi inclus în misiunea STS-133? Cam cât durează aprobarea unui astfel de experiment?

Dumitru Hașegan: Se poate estima o durată medie pentru un experiment de la selectare până la realizarea pe orbită ca fiind 5 – 7 ani, în funcție de complexitatea lui și de oportunitățile de lansare.

Experimentul CFS-A a pus probleme numai din punct de vedere al securității și de aceea s-au făcut numai teste de „scăpări”, de vibrații și de șoc. Și, desigur, testul EST (Experiment Sequence Test) care constă în repetarea experimentului pe toate secvențele lui, la sol, în timpul pregătirii, și simularea desfășurării în zbor cosmic.
Pentru lansarea experimentului au fost mai multe scenarii, inclusiv cu nave Soyuz. La începutul anului 2009 s-a decis lansarea cu Space Shuttle.

parsec.ro: Ce ați mai dori să adăugați, referitor la CFA-A?

Dumitru Hașegan: Propunerea de proiect CFS a trecut printr-un proces de selecție în cadrul unei competiții, normal și în activitatea de cercetare spațială. În anul 2005 Agenția Spațială Europeană (ESA) a anunțat o competiție pentru finanțarea accesului cercetătorilor europeni la Stația Spatială Internațională care reprezintă o infrastructură unică de cercetare. Un colectiv mixt (la propriu și la figurat) format din cercetători de la Institutul de Știinte Spațiale și de la Institutul de Biologie al Academiei Române, eu fiind Investigatorul Principal, a făcut o propunere de proiect care, în anul 2006, a fost evaluat de Comitetul Științific la ESA și de evaluatori externi. Criteriile de evaluare au fost: meritul științific și relevanța spațială. Propunerea noastră a fost selectată (singura din România) pentru finanțare, împreună cu alte 9 proiecte din alte țări, din 34 de propuneri. Astfel că am semnat contractul cu ESA pentru finanțarea segmentului de zbor. Pentru finanțarea segmentului de sol, am semnat un alt contract cu “Programul pentru Țările Europene Colaboratoare (Programme for European Cooperating States – PECS)”, tot al Agentiei Spatiale Europene, cu implicarea Agenției Spațiale Române. În decurs de aproximativ 4 ani s-a lucrat intens, sub continua verificare a Agenției Spațiale Europene, cu ajutor extrem de important din partea unor instituții și organizații din Europa, dintre care menționez numai EADS-Astrium ST GmbH, Germany și BIOTESC-Biotechnology Space Support Center, Swiss Federal Institute of Technology, Zurich, Switzerland. În faza finală, pentru pregătirea experimentului CFS-A în laboratoarele NASA de la Kennedy Space Center, Florida, pentru lansarea cu naveta spațială Discovery, delegația experimentului a fost formată din din Neil Melville – ESA Management; Dumitru Hașegan – Principal Investigator, Institutul de Știinte Spațiale, București, România; Piet Rosiers – Payload Developer, QinetiQ Space nv, Belgia; Peter Nobmann – CFS-A PIM (Payload Integration Manager), EADS-Astrium, Bremen, Germania; Steven Hens – Payload Developer, QinetiQ Space nv, Belgia; Ioana Gomoiu – Co Investigator, Institutul de Biologie al Academiei Române, București, România. În perioada 17 – 24 februarie 2011 s-au pregătit și s-au calificat pentru zborul spațial containerele cu eșantioanele biologice care au fost depozitate în spațiul special destinat experimentului în interiorul navetei spațiale Discovery.

Pentru mine personal experimentul CFS-A are o încărcătură sentimentală aparte: la exact 30 de ani de la momentul experimentelor mele realizate de cosmonautul roman Dorin Dumitru Prunariu (dar nu de la ultimul meu experiment spatial care a fost in 1993 pe satelitul COSMOS  2229), sunt din nou Investigator Principal al unui experiment realizat în spațiul cosmic de un astronaut, de data aceasta, unul american. Si mai mult, este primul experiment românesc realizat la bordul Stației Spațiale Internaționale.

parsec.ro: Aveți în plan continuarea proiectului și a colaborării cu ESA și în viitor?

Dumitru Hașegan: Dupa cum spuneam anterior, în luna februarie 2011 România a semnat Acordul de aderare la Convenția ESA, ceea ce înseamnă că, după ratificare, România devine Stat Membru ESA. Odata cu acest pas, colaborarea României cu ESA se va intensifica și diversifica, inclusiv cu firme din țară pentru proiecte industriale. Desigur, colaborarea în domeniul Științelor Spațiale va continua. ESA a realizat strategia pe termen mediu intitulată „Cosmic Vision 2015 – 2025” care este centrată pe căutarea răspunsurilor la 4 întrebări fundamentale:

  1. Care sunt condițiile pentru formarea unei planete și apariția vieții?
  2. Cum funcționează Sistemul Solar?
  3. Care sunt legile fizice fundamentale în Univers?
  4. Cum s-a format Universul și din este facut?

Institutul de Științe Spațiale din București este deja co-autor la propuneri pentru două misiuni: EUCLID si Cross Scale.

De asemenea, în institut s-a realizat și se dezvoltă o puternică bază de calcul pentru prelucrarea datelor din experimentele spațiale.

parsec.ro: Când credeți că vom vedea alte experimente românești urcate pe orbită?

Dumitru Hașegan: Foarte curând! Într-un consorțiu condus de Agenția Spațială Română, din care Institutul de Științe Spațiale face parte, s-a realizat primul satelit romanesc, „GOLIAT” care este un microsatelit de tip CubSat. Satelitul este gata, a fost testat și aprobat de ESA pentru a fi lansat cu o racheta ESA – Vega. În prezent se așteaptă decizia de lansare, care se speră să aibă loc în acest an.

parsec.ro: Acum că naveta spațială se află la ultimele zboruri, cum credeți că va evolua în viitor explorarea cu echipaj uman a spațiului cosmic? Mizați pe dezvoltarea sectorului privat în acest domeniu? Cum comentați declinul general al interesul pentru spațiu manifestat în ultimii ani?

Dumitru Hașegan: Eu sunt convins că prezența omului în misiunile spațiale este obligatorie deoarece el poate efectua operații pe care roboții nu le pot face. Iar în programul de explorare și utilizare a altor planete, numai misiunile automate nu sunt suficiente, trebuie să fie prezent omul, atunci cand este fezabil, pentru a se putea beneficia de resursele existente acolo.

Încheierea misiunii istorice a navetelor spațiale nu înseamnă deloc oprirea explorării cu echipaj uman. În prezent există și alți lansatori de misiuni cu echipaj uman: Federația Rusă și China, la care se vor aduga și alte state, inclusiv noile rachete ale SUA care sunt în faza de testare.

Cred că „declin” este prea mult spus și probabil chiar un termen incorect folosit. Cred că trebuie privit în ansamblu globul pământesc, nu numai partea de vest. Ar trebui cunoscute programele spațiale și din partea estică, China, Japonia, India, etc. De asemenea, trebuie luate în calcul și programele de exploatare a spațiului cosmic, nu numai cele de explorare: sistemele de poziționare dezvoltate de Europa și Federeația Rusă pe langa binecunoscutul GPS; rețelele de sateliți pentru monitorizarea dezastrelor; rețelele de sateliți de comunicație; rețelele de sateliți de supraveghere a „Space Weather”; etc.

De aceea eu nu cred că există un declin al interesului pentru spațiu!

În tot acest peisaj, sectorul privat va avea un cuvant din ce în ce mai greu, inclusiv în exploatarea Stației Spațiale Internaționale.

parsec.ro: Cum considerați că trebuie procedat pentru informarea și atragerea publicului neavizat către acest domeniu?

Dumitru Hașegan: Consider întrebarea ca fiind foarte importantă: majoritatea misiunilor, programelor și proiectelor se realizează cu bani publici, deci cetățenii sunt „investitori” ai acestora. Ei trebuie să fie informați de modul în care se cheltuiesc fondurile destinate spațiului. De aceea, marile agenții au programe speciale de informare, cel mai bun exemplu mi se pare a fi NASA. Dar acest proces este biunivoc: oamenii de știință trebuie să fie deschiși și să comunice, dar și mass media să fie interesate, să preia informațiile și să le difuzeze. Publicul trebuie informat că extrem de multe facilități, obiecte, instrumente, etc. cu care s-a obisnuit provin din cercetările spațiale. Închei cu un exemplu: câți oameni cunosc că banalul „arici” folosit la încălțăminte, îmbrăcăminte, etc. provine din „spațiu”, din necesitatea de a fixa obiectele în spațiu, pe un perete, pentru a nu pluti?

parsec.ro: Stimate domnule Dumitru Hașegan, vă mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor noastre!

1 Comment

  1. Stimate domnule Dumitru Hașegan, vă mulțumim pentru informatiile prezentate. Asteptam si alte detalii cu noi aspecte, despre experimentele microbiologice de la NASA in care sunt implicati si cercetatori de cetatenie romana !!!

Lasă un comentariu