Misiunea sondei interplanetare Dawn s-a încheiat

Zonele strălucitoare de pe Ceres, observate de Dawn

După ce sonda Dawn, aflată pe orbită în jurul planetei pitice Ceres, a ratat ultimele două ferestre de comunicare cu Pământul (de miercuri și joi), inginerii au concluzionat că Dawn a rămas fără combustibil și astfel nu mai poate să-și orienteze antena spre Pământ, pentru comunicații, și nici panourile solare spre Soare, pentru încărcarea bateriilor.

Terminarea combustibilului era așteptată de NASA de câteva luni și vine la finalul unei misiuni reușite, care a marcat câteva premiere: este prima sondă care a intrat pe orbita a două corpuri cerești, grație motorului ionic de la bord. Cu motoare clasice, sondele care au vizitat mai multe lumi, cum sunt sondele Voyager, au fost nevoie să se limiteze la survolări, intrarea și ieșirea de pe orbită ar fi fost mult prea costisitoare din punctul de vedere al consumului de combustibil. Trebuie menționat că sonda folosește propulsoare clasice, cu hidrazină, pentru modificarea orientării în spațiu, motorul ionic fiind eficient doar pentru propulsia de lungă durată.

Una dintre cele mai interesante descoperiri de pe suprafața lui Ceres au fost o serie de zone cu strălucire mult mai mare decât împrejurimile (albedo cu 40% mai mare), zone care s-au dovedit a fi depozite de săruri, rămase pe suprafața planetei pitice în urma sublimării unor jeturi de apă sărată care au erupt cândva din interior.

Dawn a fost lansată în 27 septembrie 2007 de la Cape Canaveral, de o rachetă Delta II și în patru ani mai târziu a ajuns pe orbita lui Vesta, cel mai mare asteroid aflat între Marte și Jupiter. În 2015, Dawn ajunge pe orbita lui Vesta, unde se află și acum și unde va rămâne probabil pentru multe decenii de acum înainte: inginerii au declarat că sunt 99% șanse ca Dawn să rămână cel puțin 50 de ani pe această orbită, chiar altitudinea minimă este de doar 20 de kilometri deasupra suprafeței.