NASA plănuiește să aducă probe de pe Marte

Curiosity (NASA)

Deși tot mai multe voci sugerează că ar fi mai oportună o reorientare a eforturilor spațiale spre Lună în loc de Marte (de pildă, astronautul canadian Chris Hadfield, sau anunțatul protocol dintre China și Rusia privind explorarea Lunii, planurile ESA pentru un sat lunar), NASA continuă să își concentreze eforturile spre o viitoare, ipotetică misiune cu astronauți spre Marte. Însă, de acestă dată, după mai mulți ani de pauză, au fost anunțate planuri concrete, nu pentru astronauți, dar măcar pentru o misiune de a aduce probe de sol marțian pe Pământ. Ar fi un prim pas pentru un plan care ar urma în cele din urmă să conțină și un echipaj.

Următoarea aliniere favorabilă a planetelor va permite o misiune spre Marte în 2020, când mai multe națiuni intenționează să trimită sonde spre Planeta Roșie — SUA, China, Emiratele Arabe Unite(!) și Europa/Rusia — însă dintre toate, cea mai ambițioasă misiune este Mars 2020 pregătită de NASA. Mars 2020 va fi un rover cu o mulțime de echipamente științifice la bord (în număr de 8, plus un microfon), practic o versiune îmbunătățită a actualului Curiosity, care urmează să fie lansat în iulei sau august 2020. Printre altele, Mars 2020 va putea săpa câțiva centimetri în solul marțian, pentru a colecta probe de acolo, care ar urma să ajungă pe Pământ. Probele urmează să fie reținute la bordul lui Mars 2020 în niște compartimente speciale sau, a doua variantă, să fie lăsate pe suprafața marțiană, în urma roverului, de-a lungul traiectoriei sale prin peisajul marțian. Până în prezent au fost selectate trei zone  în care Mars 2020 este posibil să ajungă: craterul Jezero, Syrtis Major Planum sau craterul Gusev, unde a ajuns și Spirit.

NASA speră să lanseze în 2026 o sondă care să ajungă pe suprafața planetei, să culeagă probele din urma roverului Mars 2020 (sau chiar să se întâlnească cu acesta, pentru a transfera probele de la acesta), după care va urca pe orbită, unde va transfera probele unei sonde, care le va transporta fie pe Pământ, fie în spațiul cis‑lunar (mai ieftin din punct de vedere al resurselor implicate), unde urmează să fie preluate de astronauți pentru a fi aduse, în cele din urmă, pe Pământ (pentru că NASA împreună cu Rusia și partenerii europeni plănuiește să aibă o nouă stație spațială în spațiul cis-lunar în viitorul apropiat).

Planul este unul foarte ambițios, dar este necesar pentru a demonstra că NASA poate duce în viitor astronauți pe suprafața marțiană și îi poate aduce de acolo înapoi acasă, teferi. Dincolo de problemele puse de preluarea sau transferul de probe dintre două rovere, NASA se mai confruntă și cu o reală problemă logistică: Mars 2020 va avea la bord nu mai puțin de 20 de camere, care, împreună cu restul echipamentelor științifice de la bord, vor satura infrastructura folosită pentru a transmite datele spre Pământ. În prezent, NASA folosește două sonde pentru a transfera datele cât mai eficient de la Opportunity și Curiosity spre Pământ (roverele pot comunica direct cu Pământul, dar lățimea de bandă în acest caz este semnificativ redusă). Mars Odyssey se află pe orbita lui Marte din 2001(!) și Mars Reconnaissance Orbiter — MRO, din 2006, ceea ce înseamnă că nu vor fi doar uzate până în 2026, dar este posibil ca ele să nu facă față nevoilor de atunci în ceea ce privește volumul de date. Până la sfârșitul anului NASA va decide dacă după încheierea misiunii principale a sondei MAVEN această să își modifice orbita pentru a putea fi transformată într-un al treilea releu de comunicații între suprafața lui Marte și Pământ. NASA speră să poată însă folosi și serviciile agenției spațiale europene ESA, care are și ea două sonde pe orbită: Mars Express (din 2003) și TGO (din 2016).

Oficialii NASA spun că actuala infrastructură poate face față unei misiuni lansată până în 2026, dar după 2026 NASA are nevoie de cel puțin încă o sondă pe orbita marțiană, o sondă modernă, care să poată transfera datele ale căror volum cresc constant. Însă planurile pentru o nouă sondă orbitală sunt în acest moment la nivel de prezentări Powerpoint. A existat o propunere pentru  Next Mars Orbiter — NEMO care urma să fie lansat în 2022 și să fie folosit pentru imagini de înaltă rezoluție dar și ca un releu de telecomunicații (la fel cum este actualul MRO), însă propunerea nu a primit suficientă susținere. Timpul nu este deloc unul generos: pentru a sprijini misiunile după 2026, sonda trebuie lansată în 2024, ceea ce înseamnă că NASA ar trebui să treacă rapid de faza schițelor și ideilor prezentate în Powerpoint, pentru că oricum fereastra din 2022 a fost deja ratată.

În prezent, singurele probe marțiene pe care le avem pe Pământ sunt cei aproape 200 de meteoriți identificați ca provenind de pe Marte, în urma impactului unor asteroizi cu planeta vecină, acum multe milioane de ani, iar dansul gravitațional al celor două planete și al șansei au făcut ca unele din fragmentele desprinse din suprafața planetei Marte să ajungă pe Pământ. Compoziția lor diferă semnificativ de majoriatea meteoriților și analizele efectuate in-situ de sondele ajunse pe Marte au confirmat semnăturile izotopice ale diverselor gaze rămase prizoniere în rocile marțiene ajunse pe Pământ. Aducerea de probe de sol din zone cunoscute în prealabil ar fi un lucru extrem de important pentru oamenii de știință, care le-ar putea studia cu echipamentele din laborator, mult mai performante decât cele aflate la bordul roverelor și NASA ar demonstra că este capabilă de misiuni complexe și că se poate gândi de acum la misiuni cu echipaj uman spre Marte.