Kuaizhou – celelalte rachete chinezești

Kuaizhou

China este o putere spațială în expansiune, nu cred că asta poate fi contestat în prezent, în ciuda celor două lansări eșuate, consecutive, de care a avut parte în acest an. Programul spațial chinezesc nu doar că se înnoiește, rachetele Chang Zheng 5, 6, 7 înlocuind generația mai veche formată din Chang Zheng 2, 3 și 4, dar se și diversifică, prin apariția lansatoarelor noi Kuaizhou, destinate în premieră și mediului comercial.

Rachetele Chang Zheng sunt construite de o entitate denumită China Academy of Launch Vehicle Technology (CALT), parte a China Aerospace Science and Technology Corporation (CASC) și efectuează lansări pentru agenția spațială chineză sau armată. Doar recent mediul academic a avut acces la rachetele Cheng Zheng pentru lansarea încărcăturilor destinate mediului științific (satelitul pentru telecomunicațiile cuantice QUESS lansat anul trecut sau telescopul HXMT în raze X lansat în iunie 2017). Însă acest lucru se va schimba în curând pentru că o nouă entitate dorește să intre pe piața lansatoarelor orbitale: China Aerospace Science and Industry Corporation (CASIC), recunoscută până acum pentru producerea de rachete pentru industria de apărare.

Kuaizhou este numele rachetei dezvoltate de CASIC și nu cunoaștem încă prea multe detalii tehnice despre ea. Se știe însă că are 3 trepte propulsate de combustibil solid, un lucru așteptat de la o companie obișnuită cu proiectele lansatoarelor balistice din domeniul apărării, pentru că Kuaizhou pare să provină din racheta balistică DF-21. Kuaizhou are însă o a patra treaptă cu combustibil lichid. Primul zbor al noi rachete avut loc în 25 septembrie 2013, de la centrul spațial Jiuquan, când racheta a urcat pe orbită joasă un satelit de 500 de kilograme, botezat Kuaizhou-1, probabil find doar un test al noului lansator. Lansarea a fost una neașteptată, în acel moment fiind cunoscute foarte puține detalii despre noua rachetă.

Al doilea zbor a avut loc în acest an, în 9 ianuarie, când o nouă rachetă Kuaizhou 1A a transportat în spațiu trei sateliți de observație pe orbită polară, tot de la centrul spațial Jiuquan. Chiar dacă numele lansatorului diferă, nu sunt diferențe semnificative între modelul lansat în acest an și cel din 2013.

Racheta este lansată de pe o platformă mobilă, are o înălțime de 21 de metri, un diametru de 1.4 metri și poate urca pe orbită încărcături de 300-400 kilograme (masa rachetei înainte de lansare fiind de 30 de tone). Kuaizhou se vrea o rachetă ieftină, care să permită lansări rapide pentru încărcături relativ modeste ca masă și volum.

Însă CASIC plănuiește o nouă versiune, mult mai puternică: Kuaizhou-11. Aceasta va putea urca încărcături mai grele (până la 1000 kilograme) și va avea un diametru de 2.2 metri. Spre deosebire de Chang Zheng, care este abonată la contracte cu agenția spațială de stat și respectiv armata, Kuaizhou dorește să intre pe piața lansărilor pentru parteneri privați, subdezvoltată în China, și promite un preț de 10000$/kilogram lansat pe orbită. Primul zbor Kuaizhou-11 urmează să aibă loc în anul următor. Însă CASIC nu renunță la Kuaizhou-1A și promite să demonstreze că racheta poate fi lansată de patru ori într-o săptămână, cândva tot în 2018.

CASIC are însă planuri și mai ambițioase: a anunțat recent că lucrează la un vehicul spațial care urmează să fie lansat vertical și care să aterizeze pe o pistă, care să poată transporta cargo și viitori taikonauți, fără a oferi un interval de timp, dar a mai precizat că o nouă capsulă care va putea transporta cargo spre noua stație spațială chinezească va putea fi lansată în 2019.

CASIC are însă concurență chiar în China: CALT are în portofoliu și lansatorul Chang Zheng 11, tot cu trei trepte propulsate de combustibil solid, care a avut tot două lansări, în 2015 și 2016. Și Chang Zheng 11 poate fi lansată de pe o platformă mobilă și CALT a declarat că ia în considerare posibilitatea de a încerca în viitorul apropiat lansări de pe platforme oceanice. Nu ar fi o premieră, acest lucru s-a mai întâmplat de 36 de ori între 1999 și 2014, când compania Sea Launch lansa rachete Zenit 3SL (produse în Ucraina) de pe astfel de platforme, însă conflictul din regiune a dus la suspendarea producției de rachete Zenit.