Racheta indiană PSLV la primul eșec după 20 de ani

IRNSS-1H lansat cu PSLV-XL

India are un sistem de geolocație propriu, Indian Regional Navigation Satellite System – IRNSS, dezvoltat de agenția spațială indiană (ISRO), redenumit recent în Navigation with Indian Constellation – NavIC, care, după cum îi spune și numele, nu este unul global, ci regional. NavIC acoperă întreaga suprafață a Indiei și a Oceanului Indian, o bună parte a Asiei de sud (cu întreaga Chină) și Africa de est și India dorește astfel să depindă cât mai puțin de sistemele de localizare ale altor state. Astăzi trebuia să aibă loc lansarea celui mai nou satelit al acestei constelații, IRNSS-1H, însă lucrurile nu au decurs așa cum ne așteptam, racheta PSLV înregistrând primul să eșec din ultimii 20 de ani.

Sistemul de localizare indian este unul funcțional, cu 7 lansări reușite și 6 sateliți funcționali. Primul satelit, IRNSS-1A, lansat în 2013, s-a defectat (un scurtcircuit a dus la defectarea mai multor componente de la bord), deși perioada de viață era estimată la 10 ani, și urma să fie înlocuit de IRNSS-1H, lansat astăzi la ora 16:30 (ora 19:00 în India). Toți cei 7 sateliți de până acum au fost lansați folosind rachete PSLV în varianta XL și IRNSS-1H nu a făcut excepție.

Lansarea de astăzi a fost a 41-a lansare pentru racheta indiană PSLV (care zboară din 1993) și a 53-a lansare orbitală a anului 2017 (a cincea pentru India și a treia lansare PSLV-XL din 2017). În configurația XL (folosită prima dată în 2008), aceasta are 4 trepte plus 6 boostere suplimentare cu combustibil solid. Racheta are un diametru de 2.8 metri, o înălțime de 44.4 metri și o greutate pe rampa de lansare de 320 tone.

Profilul de zbor este unul interesat: când numărătoarea inversă a ajuns la zero, pornește motorul primei trepte, împreună cu 4 din cele 6 boostere suplimentare. După 25 de secunde de zbor sunt pornite și motoarele celorlalte 2 boostere rămase, când racheta se află la 2.7 kilometri altitudine. Prima treaptă continuă să ardă combustibil și după ce toate cele 6 boosterel suplimentare vor fi consumate și îndepărtate, timp de 1 minute și 50 de secunde, cu 18 secunde după separarea ultimelor două boostere. La 4 minute și 23 secunde după lansare, motorul celei de-a doua trepte își termină combustibilul și se separă, cedând controlul celei de-a treia trepte, care va fi activă timp de 113 secunde. După 10 minute și 17 secunde de la lansare, a pornit cel de-al patrulea motor, timp de 8 minute și 32 de secunde, satelitul IRNSS-1H urmând să fie plasat pe o orbită temporară 284×20650 km cu o înclinație de 19.2 grade, iar ân următoarele zile, satelitul urma să efectueze 4 manevre pentru a ajunge pe orbita necesară sistemului NavIC. Însă acest lucru nu se va mai întâmpla.

La câteva minute după lansare, controlorii de zbor au observat că în ultima fază a zborului, cea de-a patra treaptă nu se află pe traiectoria planificată. Conul care protejează satelitul în primele faze ale zborului trebuia să fie înlăturat în timpul la 92 de secunde după aprinderea celei de-a doua trepte, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Astfel, a treia și a patra treaptă au fost nevoite să urce pe orbită o masă mai mare decât fusese planificat. Controlorii de zbor au identificat deja problema în timpul zborului celei de-a treia trepte. Când aceasta s-a separat, era evident că misiunea devenise un eșec: nu doar că satelitul nu a ajuns pe orbita corectă (165×6554 km în loc de 284×20650 km), dar acesta, fiind captiv în conul protector, nu poate să execute manevrele de corecție, care să-l aducă pe o traiectorie de unde să poată fi folosit.

Este primul eșec al rachetei PSLV din 1997 și al treilea în total, în condițiile în care ritmul de lansări a crescut semnificativ în ultimii ani, ceea ce făcea din PSLV o rachetă destul de robustă.

Lansarea a avut loc de la centrul spațial din Sriharikota și satelitul trebuia să ajungă pe orbită în mai puțin de 20 de minute. Fiecare satelit IRNSS are la bord trei ceasuri atomice (similare cu cele folosite de sistemul european Galileo sau cu cele din sistemul chinezesc BeiDou, fabricate de compania elvețiană Spectratime) și mereu alți 2 sateliți IRNSS se află la sol, gata oricând să fie lansați pentru a înlocui eventualii sateliți defecți. Cel lansat ieri este unul dintre cei doi sateliți de rezervă de la sol, următorul urmând să fie lansat în noiembrie, în timp ce alți doi sateliți IRNSS sunt asamblați și pregătiți pentru eventuale lansări începând de anul viitor. Sistemul a devenit operațional în 2016, când 5 sateliți IRNSS au fost plasați pe orbită. IRNSS-1A s-a defectat la mijlocul anului trecut, când într-o perioadă de 6 luni au cedat toate cele trei ceasuri atomice de la bord. Satelitul nu mai poate fi folosit în prezent pentru a oferi coordonate, dar poate încă transmite mesaje de sistem receptoarelor de la sol.

Este al patrulea eșec din acest an, după cel al rachetei japoneze SS-250-4 din 14 ianuarie și cele două eșecuri consecutive ale Chinei: ChangZheng-3B și ChangZheng-5 din 18 iunie și respectiv 2 iulie.