Peste 100 de ani

Ca de obicei, în casa Krasser (din Sibiu) oaspeții erau cu toți adunați în jurul mesei. Membri ai familiei și prieteni s-au adunat să-l felicite pe Friedrich Krasser, autorul Vizierei deschise (Offenes Visier) și să petreacă în mod plăcut duminica de iulie. Bineînțeles că nu puteau lipsi arhitectul municipal Dietrich, biologul Carl Jickeli și al doilea arhitect municipal Samuel Jickeli. Toți erau iluminiști și anticlericali și credeau, ca și gazda, în victoria științei.

Se făceau anticipări și se cutezau precizeri la care gazda nu era deloc ultima. Ceea ce-și îngăduie să gândească frizează de-a dreptul fantezia. “Oameni buni”, poate fi el auzit spunând, “puteți crede ce vreți. Dar să știți că peste o sută de ani oamenii vor debarca pe Lună”

Era atunci luna iulie a anului 1869. Ziua exactă nu poate fi dedusă din documente (…).

O sută de ani mai târziu, la 22 iulie 1969, ora 04:00 (ora Bucureștiului), primul om a coborât pe satelitul natural al pământului. “Un pas mic pentru om, dar un salt uriaș pentru omenire!”, au fost, după cum se știe, cuvintele ce le-a rostit primul om, Neil Armtrong, când a pășit pe suprafața Lunii.

Dacă medicul și poetul progresist Friendrich Krasser ar mai fi bănuit pe deasupra că unul din nepoții săi va aduce contribuția cea mai însemnată la această realizare, fără îndoială că ar fi părăsit viața cel mai fericit dintre cei “șapte fericiți”.

Herman Oberth a aflat cuvintele bunicului său indirect, de la mama sa.

(Hans BarthHermann Oberth, Titanul navigației spațiale, Ediția a II-a adăugită, Editura Kriterion, București, 1979, paginile 19-20)