O sondă curajoasă

Azi-noapte, la ora 02:36, am primit ultimul mesaj de la Philae. A închis ochii, și-a dezactivat toate instrumentele, în timp ce inginerii de la sol observau cum pe Philae îl cuprinde o toropeală. Fără resurse, fără baterie, fără lumina care să le încarce, Philae și-a văzut de treabă cât a putut, ne-a transmis tot ce a văzut de pe acum celebra 67P/Churyumov-Gerasimenko, după care, când a simțit că nu mai poate face față, a închis transmisia, nu înainte ca noi, oamenii, să-l ascultăm, să descărcăm toate datele pe care le-a acumulat el de când a luat contactul cu suprafața cometei.

Noi continuăm să-l ascultăm. Canalul cu Philae rămâne deschis și-l vom asculta atâta timp cât Rosetta se va afla în preajma cometei. Poate, peste câteva zile sau săptămâni, orientarea acesteia le va permite razelor Soarelui să-l trezească pe Philae. Să-i încarce bateriile, prin panourile solare care acum stau la umbra extraordinarului peisaj cometar, desprins parcă din întâlnirea filmelor Armageddon și Inception. Philae, dacă ne auzi, mai spune-ne cum e acolo, la 500 de milioane de kilometri, în umbra unei comete care gonește spre Soare.

În ciuda problemelor, Philae, împreună cu Rosetta, reprezintă un succes fără precedent al speciei umane. Niciodată o sondă nu s-a apropiat controlat atât de aproape de o cometă, niciodată nu am reușit până acum să trimitem o altă sondă pe suprafața nucleului unei comete. De ce am făcut asta? Pentru a le îmblânzi. Cometele pot fi nărăvașe, apar de unde nu te aștepți și dacă te afli în calea lor, nu te vor ocoli, ci te vor nimici. 67P/Churyumov-Gerasimenko are un diametru aproximativ de 5 kilometri și gonește prin spațiu cu câțiva zeci de kilometri pe secundă. Nu cred că cineva își dorește să calculeze impactul pe care o ciocnire cu un astfel de corp cosmic l-ar avea asupra civilizației umane.

Pentru că, dincolo de studiile cu privire la originea sistemului solar și ale Pământului, dincolo de cunoștințele fundamentale, înmagazinate în câteva minți și în bibliotecile planetare, misiunea Rosetta și acțiunile lui Philae pot fi primul pas într-o amplă acțiune de salvare a viitorului omenirii. Pentru că este primul pas prin care noi, oamenii, începem să domesticim comete. Le dăm târcoale (ICE, Giotto), le mângâiem coama (Stardust) sau le ciupim, să vedem cum reacționează (Deep Impact). Rosetta și Philae au făcut mai mult decât misiunile precedente, au stat câteva luni în jurul cometei, după care i-a atins ușor nucleul.

Lansată în 2004, Rosetta s-a folosit de gravitația Pământului și a lui Marte pentru a-și face avânt și pentru a prinde din urmă cometa. A ajuns-o în august, și de atunci s-a prins de căpăstrul ei gravitațional, fără să-i dea drumul în tot acest timp. Să nu credeți că e ușor să prini din urmă o țintă cu un diametru de 5 kilometri, care gonește cu 10 km/s și se află la 500 de milioane de kilometri de casă. S-a uitat atent la ea, prin toți ochii și toți senzorii cu care am putut buduși sonda, dar nu a fost de ajuns, am vrut să o vedem mai de aproape. Am vrut să-i atingem suprafața. Așa că miercuri, Philae, care nu este mai mare decât o mașină de spălat, și-a luat instrumentele în spinare și a pornit spre suprafață.

Știa că are un motoraș defect, dar nu i-a păsat, era încrezător că se va descurca. Un lander curajos. După un drum de mai bine de 6 ore, a venit momentul ca Philae să se așeze pe nucleu. Dar, v-am spus deja că 67P/Churyumov-Gerasimenko este o cometă nărăvașă, care l-a făcut pe Philae să zburde înapoi în spațiu, la un kilometru distanță de șa, ca într-un rodeo planetar. Philae nu s-a lăsat învins și a încercat din nou, dar nici de această dată nu a rămas, a mai săltat încă 20 de metri. Și pentru că nu era orice fel de lander, ci unul inteligent, pentru că pe tot parcursul acestor salturi, Philae și-a pornit instrumentele științifice, beneficiind de niște condiții pe care inginerii săi nu le-au avut planificate. Dintr-o sondă statică, Philae s-a trezit în rolul unui rover. Abia a treia oară cometa l-a primit la Philae, care însă s-a văzut ajuns într-o zonă umbrită, motiv pentru care trebuia să se bazeze pe baterii și nu pe panourile solare. Era supărat nevoie mare că nu se poate ține de cometă: cele două harpoane de la bord, care trebuiau folosite pentru a se fixa, nu au funcționat, probabil din dorința de a nu răni cometa. Așa că a început imediat lucrul, a mirosit, lins, pipăit solul cometei și ne-a spus și nouă, prin rezultatele obținute de instrumentele de la bord, ce a găsit. Datorită lui vom afla mai exact din ce este compusă o cometă, ce densitate are, ce fel de minerale avem acolo, vom afla câtă apă transportă cometa și dacă în trecut această apă a fost adusă de alte comete pe Pământ. Cu alte cuvinte, așa cum piatra Rosetta ne-a ajutat să deslușim hieroglifele, tot așa sonda Rosetta ne va ajuta să înțelegem mai bine evenimentele din trecutul sistemului nostru solar. Datorită lui Rosetta și Philae (botezat astfel după o insulă de pe Nil, nu departe de locul descoperirii pietrei Rosetta), am mai făcut un salt uriaș în cunoașterea trecutului nostru, dar am învățat și lecții utile despre viitor care cu siguranță ne vor fi utile când o altă cometă ne ia în vizor. Și este doar o chestiune de timp și de șansă până când acest lucru se va întâmpla.

Cu toate problemele pe care le-a avut, Philae s-a descurcat exemplar și s-a încăpățânat să ne transmită date până în ultimul minut. Nu a fost o misiune perfectă, nu avea cum să fie, dar a fost o misiune îndeplinită cu succes, care încă nu s-a terminat.

Cât ne-a costat toată această aventură? Din 1996 și până în prezent, pentru Rosetta și Philae s-au cheltuit 1.4 miliarde de euro. Vi se pare mult? Cam tot atât de mult costă aproximativ 4 avioane de linie, care nu zboară după comete. Tot vi se pare mult? Dacă ținem cont de populația Europei, misiunea Rosetta ne-a costat pe fiecare dintre noi, câte 20 de cenți anual. Pe toată perioada proiectului asta ar însemna 3.50 Euro. Adică 16 lei, cu un leu mai puțin decât m-a costat pe mine biletul pentru filmul Interstellar. Sau cam cât mai costă astăzi o pizza fără un topping prea bogat. O pizza la 18 ani, acesta este costul pe care îl plătesc europenii pentru dresajul cometelor, pentru ca în viitor să poată salva planeta de la un impact catastrofal. Cât ați plăti pentru asta, pentru garanția că viitorul nu va fi șters de un astfel de impact? Bănuiesc că mai mult decât prețul unui bilet de cinema la fiecare câțiva ani.

Lasă un comentariu