Angara și războiul tonajelor

Delta IV-Heavy este în prezent racheta care poate transporta cele mai mari încărcături pe orbită terestră joasă (LEO, acolo unde se găsește Stația Spațială Internațională și o serie de sateliți), de aproape 23 de tone. Recordul absolut îi aparține evident lui Saturn V, care putea urca pe LEO nu mai puțin de 118 tone. Urmează Proton, racheta rusă cu ale sale 21.6 tone iar apoi Ariane 5 cu 21 de tone. Pe hârtie, calculele spun că SLS, viitorul lansator american se va plasa detașat pe locul 1 cu 130 de tone iar Falcon Heavy, lansatorul celor de la SpaceX care își va face debutul în curând va putea transporta pe orbită 53 de tone.

Pentru orbita geostaționară, acolo unde sunt plasați majoritatea sateliților de telecomunicații, așadar o piață cu un viitor destul de sigur, locul 1 este ocupat de aceiași Delta IV-Heavy (aproape 13 tone), urmată însă îndeaproape de Ariane 5 (10 tone) și Atlas V (8.7 tone).

Noul lansator rus Angara (denumit astfel după un râu ce străbate Siberia), testat cu succes săptămâna trecută în configurația sa minimală, vine să înlocuiască un număr de rachete ex-sovietice (Proton, Rockot) și să reducă dependența Rusiei de cosmodromul de la Baikonur sau de tehnologii ucrainiene, folosite în rachetele Dnepr sau Zenit. Angara este prima rachetă dezvoltată în spațiul post-sovietic, folosind materiale noi și combustibil cât mai puțin poluant.

În 9 iulie 2014 a avut loc zborul primei rachete Angara, denumite 1.2PP. A fost un zbor suborbital, planificat inițial pentru 25 iunie și amânat apoi până în 27 iunie. Conform declarațiilor oficiale, misiunea a fost un succes și pentru sfârșitul acestui an este planificat deja următorul test, de data aceasta într-o variantă mult mai complexă, Angara 5.

Familia Angara numără în acest moment pe hârtie 3 membri: Angara 1, Angara 3 și Angara 5. Inițial se dorea și o variantă Angara 7, dar dezvoltarea acesteia a fost oprită și sunt șanse minime să fie construită vreodată, din cauza costurilor prea mari. Angara este o rachetă modulară, care poate fi ușor adaptată nevoilor, în dezvoltarea căreia a fost înglobată experiența proiectării rachetei Energia, una din cele mai interesante rachete care a zburat vreodată, cu o viață mult prea scurtă însă.

Angara 1, cea mai simplă configurație, presupune un singur booster central, denumit URM–1 (УРМ – универсальных ракетных модулей, modul universal), propulsat de un motor RD–191, alimentat cu kerosen și oxigen. Motorul este derivat din motorul cu combustibil lichid RD–170, folosit pentru celebra rachetă Energia din anii ’80. A doua treaptă, URM–2, este propulsată de motorul RD–0124 (care folosește tot kerosen și oxigen).

Angara 3 este practic o rachetă Angara 1 cu alte două propulsoare URM–1 atașate simetric. Datorită posibilității de a reduce puterea motorului RD–191, boosterul central nu va funcționa la putere maximă decât după terminarea combustibilului și îndepărtarea celor două boostere secundare.

Angara 5, cea mai puternică variantă prevăzută să zboare, va avea 4 module URM–1 în jurul celui central (deci un număr total de 5 boostere URM–1), deasupra cărora vom avea același URM–2 ca în celelalte cazuri deja discutate. Există și varianta Angara 5P care ar urma să transporte echipaj uman la bordul capsulei succesoare actualului Soyuz, denumită PTK NP, aflată în prezent în dezvoltare.

Angara 1 va putea urca doar 3.8 tone pe orbita terestră joasă, dar Angara 5 va putea avea o încărcătură de 24.5 tone pentru LEO și de maximum 7.3 tone pentru orbita geostaționară, ea urmând să devină principalul lansator al Federației Ruse, alături de venerabila rachetă Soyuz, care nu va fi retrasă prea curând din uz.

angara-rocket-first-launch-liftoff

Angara 1.2PP, primul zbor al noii generații de lansatoare rusești

10 Comments

  1. Modulele URM-1 ale rachetei Angara-5 vor fi recuperabile?Se va scadea costul/kilogram la lansare fata de racheta Proton?

  2. Foarte bună prima întrebare, doream la un moment dat să introduc discuția asta în articol, dar am uitat. Se discuta la un moment dat ca modulele URM-1 să aibă o aripă pliabilă, tren de aterizare și soft care să-i permită aterizarea pe o pistă, imediat după ce și-au terminat treaba. Evident, costurile fiind mult prea ridicate în prima fază, așa că s-a renunțat la idee și sunt șanse mici să o vedem implementată prea curând. Nu știu dacă lansările sunt mai ieftine decât Proton, dar probabil se economisesc bani prin centralizarea lansărilor de pe teritoriul Federației Ruse și simplificarea flotei de lansatoare: e mai mult simplu și mai ieftin să ai o familie de rachete, cu aceleași proceduri de lansare și operare, decât 5-6 rachete diferite.

  3. russianspaceweb.com este un site foarte complet în ceea ce privește detaliile programului spațial rus. După cum spuneam și în articol, planurile pentru Angara 7 nu mai există în prezent, deși studii în acest sens au fost făcute. Cine știe, dacă economie Rusiei va crește constant în viitorul apropiat, poate vor da liber la astfel de proiecte.

  4. Eu cred ca in urmatoarele decenii construirea si operarea unor lansatoare spatiale grele,care sa urce pe orbita in jur de 100 de tone ,va fi foarte costisitoare.Nu stiu daca NASA va lansa SLS doar cu 500 milioane de dolari/zbor asa cum isi propune

  5. In programul Angara este vorba in principal de costuri vs preturi de transport. Rusii vor sa isi pastreze pozitia de leader din domeniul serviciilor de lansare pentru a putea finanta restul programului spatial, cu atat mai mult cu cat si cheltuielile sunt in crestere.

  6. E nevoie asadar de un numar mare de lansari, un scenariu adaptabil si un pret competitiv raportat la concurenta. Cu un motor universal si o arhitectura modulara se poate intra intr-o productie de masa , se poate asigura un control strict al calitatii si interconectarea mai simpla a capacitatilor industriale. Companiile rusesti stiu sa faca afaceri, pana si testele

  7. Claudiu nu mai sunt noutati din lumea fascinanta a explorarii spatiale?Am o intrebare pt.tine:Ce parere ai legat de proiectul avionului spatial Skylon?

  8. Cristi, din contră, sunt noutăți în fiecare zi, din păcate nu țin eu pasul cu ele.

    Dar vestea bună este că se lucrează deja la o nouă versiune a site-ului, cea mai interesantă, zic eu, de până acum. Vor fi câteva schimbări majore, așa că stai pe aproape :)

Lasă un comentariu