EVA-23

Activitatea extravehiculară din 19 iulie nu anunța nimic special. La fel ca și până acum, doi membri ai echipajului îmbracă costumele de astronauți și părăsesc Stația Spațială Internațională, pentru executarea unor operațiuni în afara acesteia. Chris Cassidy și Luca Parmitano au ieșit din ISS prin trapa modulului Quest pentru operații de rutină ce se anunțau a fi de rutină: mutarea unei antene și a unor cabluri electrice, pregătind ISS pentru sosirea unui nou modul rusesc programat să fie lansat în decembrie.

Nu după mult timp, italianul Parmitano a simțit însă cum în casca sa ajunsese, nu se știe de unde, apă. O simțea în ceafă și era prea rece pentru a fi transpirație. Ce era îngrijorător, nivelul apei continua să crească și nimeni nu știa de unde avea loc scurgerea. După ce a raportat problema la sol, s-a luat imediat decizia de a se abandona activitatea extravehiculară, iar cei doi să se întoarcă urgent înapoi în stație. Problema era că nivelul apei crescuse până la nivelul urechilor. Parmitano încearcă să se îndrepte spre trapă, dar este dezorientat și la un moment dat, nu mai știe încotro trebuie să meargă: apa îi ajunge în ochi și nu mai poate vedea clar drumul marcat de mânerele montate pe structura din afara ISS. Iată ce a declarat astăzi Luca Parmitano pe blogul său:

Deplasându-mă spre modul, sunt din ce în ce mai sigur că nivelul apei crește. O simt cum îmi inundă bureții căștilor de comunicație din urechi și mă întreb dacă voi pierde legătura radio. Apa a acoperit aproape complet vizorul, limitându-mi vizibilitatea[…]. Deja partea superioară a căștii este plină de apă și nu sunt sigur dacă data viitoare când voi inspira, nu-mi voi umple plămânii cu apă. Și ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, îmi dau seama că nu mai știu în ce direcție este trapa modulului. Nu văd nici măcar până la câțiva centimetri în fața mea, de reperat mânerele montate pe stație pentru a mă deplasa, nici nu poate fi vorba.

Încerc să îl contactez pe Chris și Shane: îi ascult cum vorbesc unul cu celălalt, dar vocile lor sunt tot mai stinse: abia dacă îi mai aud și ei nu mă pot auzi. Sunt singur. Am nevoie urgentă de un plan. Trebuie să ajung cât mai repede înăuntru. Dacă rămân aici, Chris mă va duce înăuntru, dar cât timp mai am [până casca se umple de apă]? Nu se știe.

Ajunge în cele din urmă în modul și începe presurizarea. Echipajul din interiorul ISS se grăbesc să îi deschidă casca și să-i îndepărteze apa din jurul capului folosind câteva prosoape. Luca Parmitano le mulțumește, dar încă nu îi aude, urechile sale sunt în continuare pline de apă pentru câteva minute. Este în siguranță, dar o întârziere de câteva minute ar fi putut provoca o adevărată tragedie.

Sursa apei din casca lui Parmitano nu este cunoscută deocamdată. NASA a organizat o comisie care să investigheze evenimentul. Cert este că până la identificarea cauzei, toate activitățile extravehiculare au fost suspendate. Din fericire, nici unul din obiectivele EVA 23 nu este vital pentru ISS și poate suferi amânare.

Luca Parmitano ne-a adus aminte de pericolele care ne pândesc mereu în spațiul cosmic și cum o misiune ce părea banală poate degenra rapid într-o situație critică. Din fericire, echipajul de la bord și cel de la sol s-au mișcat uimitor de repede și de data aceasta a fost evitată o situație ce putea escalada rapid, însă spațiul cosmic nu este niciodată sigur și astronauților li s-a reamintit acest lucru.