Posibile cauze ale prăbușirii Proton-M

O rachetă Proton-N care trebuia să plaseze pe orbită trei sateliți de navigație din constelației GLONASS s-a prăbușit marți, 2 iulie, la nici un minut de la lansare. Cauzele defecțiunii nu sunt deocamdată clare, dar unele detalii cu privire la accident au început să apară.

Racheta a părăsit rampa de lansare 24 din cadrul complexului de la Baikonur la ora 05:38:22, după care a deviat imediat de la traiectoria normală, plonjând spre sol după nici 30 de secunde, la aproximativ un kilometru de rampă. În urma impactului, s-a format un crater adânc de cinci metri iar autoritățile kazahe au luat în considerare chiar evacuarea populației din orașul Baikonur, aflat la 57 de kilometri de cosmodrom, din cauza norului toxic format în urma exploziei (combustibilul rachetei este cancerigen). Din fericire, ploaia care a urmat la scurt timp a ajutat la diluarea norului și lucrurile au revenit la normal în jurul orei 16.

Din fericire, structurile cosmodromului nu au fost grav afectate: racheta a ratat la mustață calea ferată ce leagă hangarul folosit pentru pregătirea rachetelor Proton-M cu rampa lor de lansare și alte trei clădiri folosite pentru rachetele balistice intercontinentale UR-100. Spre deosebire de lansările americane, rachetele rusești nu pot fi distruse prin comandă de la sol, în cazul unei lansări eșuate. Sistemul care oprește automat motoarele rachetei în cazul unei situații de urgență, ca cea de față, este de asemenea blocat pentru primele 42 de secunde ale zborului, tocmai pentru a evita oprirea prematură a propulsoarelor și prăbușirea vehiculului pe rampa de lansare. Marți, proton-M nu a apucat să zboare 42 de secunde, așa că în momentul impactului cu solul, motoarele erau încă active.

Momentan, zvonurile cu privire la cauza defecțiunii indică mai multe posibile piste. Din telemetrie se pare că unul din cele șase motoare s-ar fi oprit la câteva secunde după lansare. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla din cauza unei defecțiuni a sistemului care reglează poziția motorului și computerul de bord, detectând orientarea greșită a acestuia, a decis să-l dezactiveze. Era însă prea târziu pentru celelalte 5 propulsoare să compenseze, lucru ce a dus la traiectoria anormală a rachetei.

Însă cu toate acestea, lansarea a avut loc 0.4 secunde mai devreme decât era programat, din cauza unei erori a sistemului de control al zborului. Poate nu pare mult, dar racheta trebuia să decoleze la ora 06:38 și 22.000 secunde, abaterea acceptată era de 0.05 secunde. Așadar, este vorba de o diferență de aproape un ordin mărime, iar cele 0.4 secunde au făcut ca motoarele să nu aibă încă puterea nominală, lucru ce  dus la imposibilitatea activării sistemului de urgență care să depărteze racheta de rampă. Senzorii din jurul motorului au înregistrat o temperatură de trei ori mai mare, un indiciu că ar fi putut fi vorba de un incendiu, probabil un alt motiv pentru care motorul cu pricina s-a oprit 4 secunde mai târziu.

O altă pistă investigată de comisia special creată pentru acest accident este deplasarea anormală a unui braț folosit pentru conexiunea diverselor cabluri între rachetă și turn. Brațul trebuie să se miște 5 milimetri în momentul lansării, după care să se deconecteze de racheta care se ridică de pe rampă. Marți, brațul s-a mișcat 11 milimetri înainte ca racheta să pornească, întrerupând astfel neașteptat o parte a conexiunilor electrice dintre rachetă și rampă, înainte ca motoarele să ajungă la puterea nominală (presiunea din camera de combustie era puțin peste jumătatea valorii normale). Computerul de zbor ar fi putut interpreta această situația ca fiind una de urgență, chiar dacă racheta nu se desprinsese încă de rampă, și a mărit rapid puterea motoarelor pentru a împiedica-o să cadă înapoi. Această creștere bruscă a puterii ar fi putut astfel declanșa incendiu de care menționat anterior, detectat e senzorii din jurul rachetei.

Este pentru prima dată după 2 aprilie 1969 când o rachetă Proton se prăbușește imediat după lansare. Atunci, o rachetă Proton-K, lansată de pe exact aceiași rampă, avea să aibă aceiași soartă, în încercarea sa de a lansa o sondă orbitală spre Marte.

Pagubele nu au fost atât de mari, deoarece încărcătura era formată din sateliți de navigație, scoși de pe banda de producție, mai ieftini decât un modul pentru Stația Spațială Internațională sau o sondă interplanetară, care ar fi fost uniacat și a căror construcție ar fi durat și costat mult mai mult. Nu au fost victime și nu au fost semnalate avarii în afara complexului de la Baikonur și chiar și aici, pagubele sunt minore. Este posibil ca sistemul de urgență inițiat de computerul de bord să fi salvat rampa de lansare și personalul din apropiere. În total, pagubele sunt estimate undeva la echivalentul a 200 de milioane de dolari. Momentan, toate zborurile Proton sunt suspendate, dar restricția va fi ridicată imediat ce cauza va fi determinată și remediată, probabil în mai puțin de patru luni. Să nu uităm că a fost a 18-lea lansare a unei rachete rusești doar în acest an, un număr de lansări egal cu restul rachetelor lansate de celelalte state de la începutul lui 2013 (Japonia – 1, Coreea de Sud – 1, Statele Unite – 8, inclusiv parteneri privați, ESA – 3, India – 2 și China – 3). În această situația, o lansare ratată este aproape asumată, garantată de legi statistice.

1 Comment

  1. Destul de riscant de pus un diagnostic la momentul de fata, mai ales ca nu avem date. Am comentat si noi in articolul de saptamana trecuta, insa la modul foarte general :

    http://www.spacealliance.ro/articles/view.aspx?id=20130703025548

    Sigur ca Rusia va inlocui cei trei sateliti in cel mai scurt timp posibil, insa accidentul in sine vine intr-un moment nefericit (era nevoie de ei in constelatia Glonass) si pune in lumina niste slabiciuni de sistem despre care am mai atras atentia in trecut (e clar ca infrastructura, numarul inginerilor si procesul de control al calitatii nu sunt la nivelul cerut de ritmul lansarilor).

Lasă un comentariu